Glorie postumă

Publicat în Dilema Veche nr. 795 din 16-22 mai 2019
Glorie postumă jpeg

O tragedie a lovit recent secția de Jurnalism Cultural a Universității. A murit, într-un cumplit accident de mașină, petrecut pe Cheile Bicazului, în apropiere de Lacul Roșu, profesorul Hermes Lepăduș, o somitate națională a domeniului. Se pare că, într-una dintre cumplitele serpentine ale zonei, marele teoretician al ziaristicii cu ștaif intelectual a pierdut controlul propriului automobil și a căzut într-o prăpastie de 30 de metri. Era noapte și ceață. Nimeni nu știa motivul pentru care Hermes se aventurase acolo în condițiile respective. Mașina a ars pînă dimineață. Totul s-a făcut scrum, inclusiv trupul lui Lepăduș, din care a fost înhumată ulterior, cu ceremonial academic, doar o mînă de cenușă. Pierderii deosebit de grele comunitatea universitară (locală și nu numai) i-a răspuns cum se cuvine. S-au organizat festivități de omagiere și simpozioane dedicate operei defunctului. S-a scris superlativ despre el peste tot în România. Un amfiteatru gigantic a primit numele său, iar un faimos sculptor a promis că-i va realiza bustul, pentru a fi pus alături de cele ale părinților noștri fondatori. Mai multe teze de doctorat, cu teme din gîndirea profesorului, s-au anunțat, solemn, în Facultate… În mod clar, Hermes Lepăduș intrase într-un necesar și firesc proces de canonizare culturală. Se încadra, post mortem, pas cu pas, în galeria înaintașilor providențiali.

De aceea trebuie să-mi înțelegeți reacția în cele ce urmează. Deunăzi, pe înserat, am parcat pe o străduță dintr-un cartier mărginaș al orașului. Am ieșit din mașină și am început să caut o vulcanizare din vecinătate, despre care auzisem lucruri bune. Deodată observ, prelingîndu-se pe lîngă ziduri, o siluetă familiară. Privesc atent și mai-mai să sufăr o sincopă în mijlocul pustietății. „Fugarul“ în cauză era Hermes! Într-adevăr, bărbos, ceva mai slab și cu privire de animal hăituit, dar indubitabil el. Am crezut că mă întîlnisem cu o fantomă și primul impuls a fost să o iau la sănătoasa. Apoi, am sesizat că „entitatea“ mă văzuse la rîndul ei și, speriată, se pusese pe fugă. Ceva se dovedea a fi prin urmare putred. Mi-am învins teama și m-am repezit după „strigoi“. Nu mai sînt sportivul de altădată, însă bizara apariție se mișca anemic, așa încît am ajuns-o din urmă și am prins-o, cu un curaj nebun, de gulerul ponosit. „Hermes?“, am strigat ascuțit. Tipul s-a oprit învins și a murmurat, cu tremur în glas: „Da, eu sînt, omule. Te rog mult, te implor să te comporți normal! Să nu atragi cumva atenția asupra noastră!“ M-am conformat, cu sentimentul intens că particip la o acțiune conspirativă, de spionaj internațional elitist. Lepăduș m-a îndrumat spre un gang obscur.

„Bătrîne“, a spus acolo, aparent epuizat, „este crucial să nu mă trădezi! Am încredere în caracterul tău integru, de om școlit în spațiul principialilor șerifi americani. Dacă se află secretul meu, pe lîngă oprobriul public, aș putea suporta și rigorile legii… Da, mi-am înscenat moartea. Cu sacrificii imense. Am renunțat la toate bunurile personale și am cumpărat complicitatea unor legiști, polițiști și ciocli. Nu mai aveam cum să stau în viață! Nedreptatea era strigătoare la cer. Viu fiind, trebuia să accept un egalitarism sufocant. Trăiam în aceeași oală cu toți impostorii, mediocrii, leneșii și anonimii. Toți ne legitimam – vorba vine –, laolaltă, drept profesori universitari de jurnalism cultural și, invariabil, drept personalități academice. Blasfemie! Mă cunoști de atîta timp – indivizii ăștia nu meritau să-mi lege șireturile! Păi eu, în existența mea, am redactat în jur de 8 9000 de pagini sclipitoare, de eseu, de teoria/practica ziaristicii de opinie etc. Ei abia dacă știau să-și scrie corect cererile de acordare a multiplelor scutiri de la diversele sarcini academice. Și se credeau în aceeași ligă cu mine. Îmi erau, chipurile, colegi. O nebunie! Mă îmbolnăveam, secundă cu secundă, sub presiunea unei astfel de injustiții. Mă temeam să nu ajung să sparg capul vreunuia dintre marțafoi!“

Hermes a răsuflat adînc, cu obidă, după care a revenit, mai senin: „Dispariția mea fizică devenise o urgență istorică… Iată că pigmeii mă venerează, în sfîrșit. Îmi pun numele pe plăcuțe, îmi sculptează chipul, îmi ridică osanale. S-a făcut dreptate. Acesta a fost dintotdeauna raportul real dintre mine și ei! Ei, muritorii prosternați în admirație pentru adevăratul maestru, eu, olimpianul – nu bietul Hermes, ci Zeus, cum ar trebui de fapt să mă cheme, dacă ai mei ar fi fost un pic mai inspirați! Furia mi-a trecut așadar. Astăzi mă simt liniștit. Am primit, finalmente, ceea ce mi se cuvenea de multă vreme. De aceea, te rog fierbinte să nu mă deconspiri. Nu-mi ruina frumoasa glorie postumă! În plus, dacă tot ne-a fost hărăzit să ne întîlnim, vreau să te mai rog ceva… Dă-ș mie patru-cinci sute de lei! Știi, de cînd am murit, stau cam prost cu banii, bătrîne.“ I-am dat, dar, după cum se vede, l-am și trădat aici. Motivul? Nu sînt „șerif american“. 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
image
Rușii au pierdut încă 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore, anunță Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei
Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei a raportat că Rusia a pierdut alți 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore. Aceste pierderi se adaugă la totalul forțelor rusești între 24 februarie 2022 și 16 iunie 2024.
image
Ce „trucuri” folosesc supermarketurile pentru a vă determina să cumpărați mai mult decât vă trebuie
Când merg la cumpărături în supermarket, majoritatea românilor au în vedere un buget prestabilit, însă rareori pot să-l respecte respecte, din cauza unor „trucuri” folosite de retaileri.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.