Ginkgo Biloba

Publicat în Dilema Veche nr. 738 din 12-18 aprilie 2018
Ginkgo Biloba jpeg

Colegul meu, Dioclețian Blană, a venit deunăzi la Catedră cu o falcă-n cer și cu una-n pămînt. „Am îmbătrînit, omule!“, a strigat el disperat. „Nu-mi mai amintesc nimic. Sînt amnezic. Chestiunea a scăpat de sub orice control. Mă fac, pur și simplu, de rîs la cursuri. Auzi! Să spun eu adineauri studenților: prozatoarea aia urîțică, celebră mai ales pentru personajul ăla feminin rebel, care nu acceptă convențiile unei societăți patriarhale; cum o chema, pentru numele lui Dumnezeu? Charlotte Brontë cumva? mă întreabă o fată isteață din primul rînd, al cărei nume, desigur, nu-l mai rețin. Charlotte Brontë!!! am urlat de s-au cutremurat pereții. Și pe eroină? am continuat cu același ton scelerat, băgîndu-i pe toți în sperieți. Jane Eyre! au țipat în cor. Jane Eyre, mînca-i-aș eu ficații ei de radicală!!! Îți dai seama ce am ajuns? Un ramolit nătîng. La doar cincizeci și trei de ani! Trebuie să mă îndop, de urgență, cu Ginkgo Biloba! Să mă iau la trîntă cu Nea Alzheimer. Să mă internez la Neurologie sau, mai curînd, direct la Psihiatrie!“, a conchis Blană extrem de afectat. „Ei, nu pare chiar atît de tragic!“, am încercat să-l consolez. „Cu siguranță, îmbătrînim și nu mai avem flexibilitatea neurală din tinerețe. Cîte un lapsus rămîne circumscris normalității. Obosiți, stresați, supraaglomerați cu informații, mai dăm rateuri din cînd în cînd. Ce poți să faci? Aștepți să-ți treacă. Culmea, cînd pîcla amnezică ți se ridică de pe creier și îți amintești detaliul buclucaș, aproape că nu-l mai recunoști. Trăiești starea de Unheimlich freudian. Ceea ce-ți era odinioară familiar devine, deodată, nefamiliar. Complicatele circuite cerebrale! Repet, tuturor ne joacă feste!“ „Lasă-mă, bătrîne, cu teoria! Eu nu mai sînt eu! Mă aflu în cădere liberă. Uite, aseară, de pildă, nu-mi puteam reactualiza și pace în memorie numele actorului ăla care l-a jucat, de cîteva ori, pe James Bond. M-am dus turbat la nevastă-mea și am întrebat-o: cum îi zice irlandezului ăla frumușel…? N-am apucat să termin că au și luat-o istericalele. Ce irlandez? Nu ți-e rușine?! a zbierat la mine. Tocmai venise de la un simpozion unde tradusese, simultan, ore în șir și unde participaseră mulți profesori irlandezi. Habar n-am ce o fi înțeles, cu mintea ei epuizată, din sintagma mea – irlandezul frumușel –, dar a ieșit un scandal monstru și, bineînțeles, s-a cărat la maică-sa… Ironic, nici acum nu-mi amintesc numele fătălăului respectiv!“

„Pierce Brosnan?“, am întrebat cu jumătate de gură. „Pierce Brosnan!!!“, a răcnit Blană. „Mînca-i-aș eu ficații lui de maimuțoi! Este clar: sînt varză! M-am transformat în insul ăla dintr-un roman SF… Romanul scris de autorul ăla bărbos, slinos, cu privire cretinoidă. Personajul ăla, măi, care-și scrie întreaga viață pe bilețele și le lipește pretutindeni prin casă, pentru că uită tot ce i se întîmplă!“ Nu știam la ce se referea și, ca atare, văzîndu-i fizionomia deznădăjduită, am decis să deturnez discuția: „N-are importanță! Repet, lapsusul constituie a doua natură a omului postindustrial. Nu te îngijora! În loc să te panichezi în asemenea momente, ideal ar fi să te gîndești la altceva, să vorbești despre altceva. Vei vedea că, încet-încet, informațiile ți se vor reactualiza în memorie de la sine. Simplu!“ „Ba nu e simplu deloc!“, s-a răstit Dioclețian Blană. „Află că am încercat deja asta într-o conversație cu socru-meu care este, la rîndu-i, lovit de senilitate de mai mulți ani. Deși strălucit în junețe (a lucrat ca inginer de aviație!), acum se dovedește mai prost ca o cizmă de zilier. Discutam cu el săptămîna trecută despre modul tradițional de preparare a mititeilor românești. Amîndoi uitaserăm însă cîte feluri de carne se pun în compoziție. Am zis să schimbăm subiectul, că poate ieșim din blocaj. Am dat-o pe politică. Sîntem de stînga, ne-am înțeles mereu foarte bine la capitolul ăsta. Încercam deci să-i spun ceva despre ăla care a vrut să introducă legea aia (nu-mi aminteam numele și denumirea, cum nu mi le aminitesc nici în prezent!!!) în Parlament. Pe fondul ezitărilor mele, bătrînul a dezvoltat impresia – nu prea realizez cum! – că aș fi schimbat tabăra ideologică și aș fi, subit, de dreapta. Prin urmare, fără avertisment, mi-a împușcat o mamă de bătaie de m-a lăsat lat. Seniluț-seniluț, dar, fizic vorbind, verde ca un brăduț! Voi accepta de aceea realitatea: sînt terminat. Am devenit o caricatură. Numai bună, aș adăuga, pentru tabletele colegului ăla al nostru care scrie săptămînal la revista aia faimoasă, fondată de filozoful format în grupul ăla de la munte, din jurul filozofului celuilalt, venit din interbelic…“ „Dilema veche, Pleșu, Păltiniș, Noica…“, am înșiruit dintr-o suflare. „Așa, așa! Da, da!“, s-a luminat Blană pentru o clipă. Și-a reluat apoi tirul precizărilor: „Colegul ăla cu nume sinistru, de asasin…“ „Cuțitaru?“, am întrebat îngrozit. „Ăsta, da, da, ăsta!“, a vociferat întunecat. „Mînca-i-aș eu ficații lui de așa-zis universitar!“ 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Fa-cultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cea mai terifiantă armă a dacilor. A băgat spaima în romani și i-a forțat să-și modifice echipamentul militar
Cea mai de temut armă folosită de războinici daci a fost, fără îndoială, falx-ul, spun specialiștii. Era vorba despre o armă cu o lamă curbă care putea ajunge și la un metru lungime, mânuită de luptători profesioniști de elită. Falx-ul în mâinile potrivite făcea ravagii în rândurile inamicului.
image
Alimentația uimitoare a celor mai de temut războinici ai antichității. Alimentul minune consumat de spartani, gladiatori, celți și daci
Printre cei mai renumiți dar și de temut luptători ai antichității erau în mare parte vegetarieni, sau cel mult lacto-vegetarieni, cu un consum ocazional de carne. Cel puțin asta arată noile cercetări, mai ales pe rămășițele gladiatorilor din arenele romane.
image
Explicațiile unui psiholog privind riscurile dormitului în paturi separate în cuplu
Somnul alături de persoana iubită poate aduce o multitudine de beneficii, în timp ce dormitul în paturi separate poate duce la o distanțare în relația de cuplu atrage atenția psihologul Iulia Barca.

HIstoria.ro

image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.
image
Atacul de noapte din iunie 1462: Geniul militar al voievodului Vlad Țepeș
Expediția din 1462 a fost un prilej potrivit ca Vlad Țepeș să-și demonstreze priceperea în mânuirea armelor și-n conducerea trupelor.