Ger şi veselie

Publicat în Dilema Veche nr. 733 din 8-14 martie 2018
Ger şi veselie jpeg

Începutul de martie a părut să spulbere toate ideile despre încălzirea globală. N-a spulberat și politica încurcată și meschină de la București. Departe însă de neplăcutul îngheț al Bucureștiului, pe ghețarul Rettenbach gerul a fost pe cît de năprasnic, de mare altitudine, aș spune, pe atît de sănătos. De pe înălțimile Alpilor, cu greu mai poți înțelege adîncimile Dîmboviței, chiar atunci cînd temperaturile se apropie.

Un grup de nemți dintr-o telegondolă, trecuți binișor de jumătatea vieții, băteau din mîini și din picioare să se încălzească, vorbind tare. În veselia generală îi auzeam adesea pronunțînd cuvîntul „scheisse“. La un moment dat, au început a scoate de prin buzunare cîte o sticluță de 50 de mililitri de coniac, vodcă sau șnaps, fiecare cu preferința lui, și au ciocnit cu celebra lor urare: „Prosit!“ „Against cold“, ne-a explicat unul dintre ei, ca și cum am fi putut să credem altceva. Sub noi, pe toate văile din jur roiau schiorii ca niște furnici. Liniile de telescaune și telegondole care se întindeau pînă în zare păreau sfori pe care erau înșirați niște bocanci. Munții aceia, numai piatră, zăpadă și gheață, erau plini de viață în cele mai geroase zile din an. Cineva remarca odată cum reușesc austriecii să scoată bani și din piatră seacă. Zone care teoretic ar fi complet ostile vieții se umplu de oameni care petrec, fac sport și se distrează. Restaurantul cu autoservire din vale adică, de la peste 2600 de metri altitudine (totuși), cu scările lui rulante și mulțimea de ecrane electronice suspendate, cu prețurile diverselor mîncăruri (și ce mîncăruri!), te ducea cu gîndul la un aeroport. Mi-am adus brusc aminte de cabana de lemn din Oetz, unde pe vremuri primeam cîte un cîrnat cu muștar.

Pe pîrtie, la o viteză (destul de frecventă) de 50 de kilometri pe oră, gerul de minus 20 de grade Celsius se simte ca la minus 35 de grade. În condițiile astea, orice parte a corpului neacoperită – nasul, de exemplu – poate degera instantaneu. Echipamentul e esențial. Tehnologiile își arată roadele și abia în astfel de cazuri ajungi să apreciezi fiecare euro cheltuit în plus pentru o cagulă, o mască, o cască, niște ochelari sau mănuși adecvate și de calitate. Fiecare schior era ca într-un fel de bulă a lui, ca un cavaler în armură sau ca un tanchist care vede lumea prin vizieră, o entitate izolată de mediul exterior. Și, cum spuneam, nu era vorba de cîțiva nebuni sau de cine știe ce elită special antrenată, ci de mulțimi de oameni. Un sport de mase (bine echipate). Cu cît era mai frig, cu atît parcă mai multă lume ieșea pe pîrtie. Sigur, avantajul gerului e aproape întotdeauna o zăpadă excelentă. Muntele are paradoxurile lui meteorologice (vezi Muntele vrăjit de Thomas Mann). Am descoperit o dată în plus cum la trei mii de metri poți face plajă și te poți bronza chiar și la minus 20 de grade. De altfel, în fața cabanelor, chiar și pe asemenea geruri năprasnice, există șezlonguri pentru cei care doresc să stea la soare. Cristale fine de gheață care pluteau în aer (a cărui umezeală pur și simplu înghețase), prin atingere, răcoreau părțile corpului expuse la soare. Natura oferea o adevărată cură spontană de wellness. Uneori însă, diferența dintre o degerătură a nasului și o arsură provocată de soare e greu de făcut. Dincolo de șezlonguri, cînd e senin, lumea se bate pe mesele de afară. E mult mai plăcut să mănînci acolo decît în interior, chiar și pe ger. Televiziunile nu mai conteneau cu știrile despre aerul polar abătut din senin asupra întregii Europe. Biata Europă! Cei de acasă se plîngeau de frig. Îl simțeau în oase, dar mai cu seamă îl vedeau la televizor. Acolo unde eram, pe lîngă aerul polar apăruse și ursul polar, care circula printre noi pe schiuri sub forma unei mascote de vreo trei metri, menite să-i înveselească pe copii. Fiindcă, trebuie să spun, gerul nu-i descuraja nici pe copii și nici pe vîrstnici, care zburau pe pîrtie cu duiumul. Alături de copii, pensionarii alpini par niște ființe foarte fericite, așa cum am mai scris odată. Fericită era și mama care purta o cască cu urechi de -Mickey Mouse, și fata cu moț portocaliu în vîrful căștii, și grupul de snowboardiști cu cozi de blană atîrnate de geci, și cei doi oameni de serviciu care schiau cu niște mari lopeți de zăpadă în mîini și care, probabil, dacă nu erai gata, te luau cu lopata, și corbii alpini care mîncau semințe lîngă cabană (cică trăiesc peste o sută de ani, în condițiile alea!).

Altitudine, ger și veselie. Țara lui Mozart și a lui Strauss. Păi, cum să te mai lași strămutat la șes, pe valea Dîmboviței, în bulboanele aburitoare ale tudoreilor?

Foto: wikipedia

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cât de mult ne influențează emoțiile destinul. Psiholog: „Cine le stăpânește, își controlează cu adevărat viața”
Nu punem mare preț pe forța emoțiilor, considerând că, de fapt, gândurile și programele mentale sunt cele care ne controlează destinul. Acest lucru este adevărat doar într-o anumită măsură, pentru că stările pe care le experimentăm zilnic au un rol determinant în viața personală și profesională.
image
Cel mai mare inamic al speciei umane. Are numai 6 mm, dar ucide anual aproape un milion de oameni
Cel mai mare inamic al umanității este de fapt o insectă banală, pe care o întâlnim inclusiv în România. Țânțarul este responsabil de moartea a 830.000 de oameni anual, iar specialiștii consideră că această insectă prin efectele produse a schimbat efectiv istoria umanității.
image
Tânăra care a făcut un scop în viață din a-i ajuta pe alții. Bistro-ul ei social, loc de întâlnire al celor ce vor să ajute
Când dorința de a face bine întâlnește inteligența umană, iese un bistro social. O tânără din Baia Mare a pus bazele unei astfel de afaceri tocmai din dorința de a face bine. Despre inteligența ei ne-a convins în momentul în care a început să vorbească despre această afacere, făcută pentru a ajuta

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.