Generaţii. În România

Publicat în Dilema Veche nr. 586 din 7-13 mai 2015
Alte confuzii jpeg

Reuşesc destul de rar să urmăresc un film românesc de la cap la coadă, chiar atunci cînd e vorba despre cele premiate şi lăudate de experţi internaţionali. Am mereu impresia că actorii noştri zbiară nemotivat (faptul mă oboseşte teribil!) şi că înjură (la fel ca şi în proza nouă!) complet gratuit. În sfîrşit, poate nu am eu ochiul format, poate că sînt depăşit. Recunosc totuşi că unele producţii recente mi-au plăcut şi am deja chiar o listă de regizori autohtoni preferaţi. Nu demult, am revăzut un astfel de film şi am fost la fel de încîntat ca la prima vizionare. Mă refer la coproducţia europeană din 2009 regizată de Răzvan Rădulescu şi Melissa de Raaf:

Este o peliculă absolut remarcabilă, fără urmă de artificialitate artistică şi cu un joc excelent al actorilor (în frunte cu titulara Ozana Oancea), lipsit el însuşi de teatralitatea fadă către care unii „monştri sacri“ ai scenelor noastre sînt puternic înclinaţi. Subiectul cucereşte prin aparenta lui simplitate. O femeie de 40 de ani, emigrată de ani buni în Olanda (cu copil şi un fost soţ acolo), îşi vizitează, scurt, familia bucureşteană. La întoarcere, condusă de mama ei, ajunge prea tîrziu pentru a mai fi acceptată la

şi pierde avionul. Fundalul dramei îl constituie deruta personajelor la Otopeni. Pe de o parte, Felicia ar pleca aproape în orice condiţii (o aşteaptă copilul în Olanda), pe de alta, mama ar dori să o mai reţină puţin la Bucureşti. Contrariată de suma enormă (peste o mie de euro) pe care ar trebui să o plătească dacă ar accepta un nou bilet

la cursa de seară, Felicia se lasă convinsă să mai rămînă o zi. 

Exuberantă, mama are deja strategia reîntoarcerii bine definită în minte: „va scoate puiul din congelator“, îl va anunţa pe Papa (rămas acasă, din cauza recentei operaţii de cancer de pancreas) şi o va chema la masă şi pe Iulia (sora din Bucureşti a Feliciei – „realizată“ în România). De altfel, cele două o sună chiar pe Iulia pentru a veni să le ia, cu maşina, de la aeroport. Dacă pînă acum tensiunile dintre mamă şi fiică erau doar intuite (Felicia nu poate suporta convenţionalismele părinţilor ei, retardul istoric în care se complac – încă trăiesc, mental, înainte de 1989 –, excesul lor de afectivitate, şi răbufneşte frecvent, punîndu-i la punct), în intervalul aşteptării Iuliei, un antagonism cultural se creionează plenar. El reprezintă miza valorică a filmului şi asupra lui merită să ne oprim. Felicia resimte legătura cu România (prin familie) ca pe o povară fatidică, de care nu poate scăpa şi care o împiedică să fie/să devină olandeză pînă la capăt (în pofida integrării sale profesionale şi sociale în civilizaţia de adopţie!). Nu mai poate suporta observaţiile părinţilor, grija lor ridicolă, vizitele acasă, mesele absurd de îmbelşugate de aici, comparaţia cu sora „realizată“ ş.a.m.d. Pe scurt, refuză să mai fie copilul rătăcit (emigrat) şi neîmplinit.

Spune, la un moment dat, plîngînd, o frază de mare încărcătură psihologică, la care mama nu are vreun răspuns: „De ce să mai faci copii dacă nu poţi să-i susţii şi să-i direcţionezi mai apoi în viaţă?“ Iulia şi soţul său apar, oportun, şi le iau pe cele două acasă. Ultimul cadru din film ni-l prezintă pe Papa (slab şi amărît) deschizînd uşa apartamentului. Toţi intră voioşi, mai puţin Felicia, care răspunde la telefon şi întîrzie pe coridorul blocului. Vorbeşte, în olandeză, cu fiul ei Marc (exasperat, se pare, de întîrzierea mamei cu încă o zi). Acest cadru este absolut extraordinar. Absorbită de dialog, Felicia nu bagă de seamă că bătrînul bolnav a rămas în uşă, aşteptînd, deşi nu înţelege o iotă din ce spune fiica lui acolo. Într-un tîrziu, observînd prelungirea conversaţiei cu Marc şi slăbit de efort, el se retrage, lăsînd însă uşa deschisă în urma sa. Nu cunosc nici o altă imagine artistică – din spaţiul intelectual romănesc – care să sugereze mai bine, la ora actuală, scindarea mentalitară pe care o trăim. S-au creat, în ultimele decenii, două culturi, două Românii, care îşi retează, treptat, punţile de comunicare şi interacţiune. Le-am putea numi „cultura abandonatului bătrîn“ şi „cultura emigratului tînăr“. 

Fiecare dintre ele se luptă cu fantasmele, frustrările, nefericirile şi aşteptările proprii, însă aceste fantasme, frustrări, nefericiri şi aşteptări sînt din ce în ce mai diferite, pierzîndu-şi, zilnic, puţinele puncte de rezonanţă. Acuzaţia cumplită adusă de Felicia mamei (de ce să faci copii, dacă nu-i poţi susţine ulterior?) devine, prin iradiere, acuzaţia unei întregi generaţii (a faimoşilor „decreţei“) supuse ostracizării socio-economice şi împinse apoi la exil. Cum poate o societate să dezvolte complexul obsesional al natalităţii, cînd ea se întemeiază

– pe dispreţul şi ridiculizarea vieţii umane în ansamblul său, cînd ea îşi idolatrizează, pervers, disfuncţionalitatea şi disoluţia? O întrebare teribilă, lipsită, desigur, de răspuns, cu atît mai mult cu cît noi nu căutăm – să recunoaştem – niciodată răspunsul, dilema şi suspensia meditativă fiind mediul nostru propice de fiinţare. Înduioşător totuşi, copleşitor chiar, din punct de vedere emoţional, rămîne faptul că acest copil „dorit cu ardoare“, deşi, paradoxal, „alungat“ în lume să-şi găsească rostul, are în spatele lui o uşă deschisă. Probabil singura pe care poate intra, cu adevărat, nestingherit. Şi la care poate reveni oricînd. 

Istoreme

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

image
Alina Pușcaș, internată în spital cu o afecțiune rară. „ Nu am știut că există așa ceva“ | adevarul.ro
Prezentatoarea emisiunii „Te cunosc de undeva“ are probleme de sănătate și se află în spital de câteva zile.
image
21 de ani de închisoare pentru unul dintre răpitorii câinilor cântăreţei Lady Gaga | adevarul.ro
Unul dintre cei trei indivizi acuzaţi că au împușcat un angajat al cântăreţei americane Lady Gaga pentru a răpi câinii vedetei a fost condamnat luni, la Los Angeles. Pedeapsa primită de individ este de 21 de ani de închisoare, relatează AFP

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.