Gazde bune

Publicat în Dilema Veche nr. 824 din 5–11 decembrie 2019
Invizibilii jpeg

M-am tot gîndit ce i-aș putea răspunde unui străin care m‑ar întreba cum e poporul român, ăsta al nostru. Ce l-ar face diferit de albanezi, de bulgari, de unguri. Sau de cehi. Ne gîndim la cehi și ce ne vine prima oară în minte? Primăvara de la Praga, Revoluția de Catifea, Václav Havel, găluștile în sos, berea și Arabella, pentru ăia care au prins serialul cînd erau copii, pe vremea comunismului.

Stau și mă uit la luminile de sărbători care s-au aprins pe Magheru – niște mingi de fotbal și un soi de popice odioase care înțeleg că ar trebui să întruchipeze nu știu ce cupă sau trofeu, imagine greșită și aia, cică. Care nebun și văduvit de orice simț comun al sărbătorii Crăciunului și-ar atîrna mingi de fotbal prin oraș? Ba, pe marginile rondului unde au fost puse recent statuile la Universitate, scrie, tot în beculețe, Euro 2020. Crăciunul Euro 2020. Măi, îmi zic, i-aș spune străinului că în primul rînd, noi, românii, sîntem niște gazde perfecte. O să facem întotdeauna pe dracu-n patru ca musafirul nostru să se simtă bine, o să măturăm prin mijlocul sufrageriei cu zece minute înainte să vină și o să scoatem tot din frigider ca să-l omenim. Îl amețim p‑ăla cu țuică și vin, ne îmbătăm împreună, oferim porcul, sarmaua și ciorba, dăm și cămașa de pe noi, cînd ne-o fi mai rău așa să ne fie, vorba aia. N-avem stadioane sau cale ferată pîn’ la aeroport, dar astea-s chestiuni absolut secundare.

Apoi i-aș spune străinului că ținem tare mult la imaginea noastră în ochii lui. Și, în general, în ochii lumii. Uite cît scandal s-a făcut cînd niște europarlamentari români au vorbit pe la Bruxelles despre hăcuielile din sistemul de justiție. Nu degeaba o fi bancul ăla românesc care zice că rîdem, glumim, dar nu părăsim incinta. S-au acuzat ăștia unii pe alții de trădări naționale, de faptul că vorbim România de rău în afară, vinovăția supremă. Căci, vezi, i-aș spune străinului, nu prea ne place imaginea făcută prin fapte, ci aia solemn-provincială făcută pe vizual, așa. Nu ne scobim în nas în public, scoatem lamé-ul la ocazii, nu recunoști, Doamne ferește, că ai o problemă de sănătate psihică, în armata română nu există PTSD, iar ușa de bloc pe care scrie Fam.ing. e a mai tare.

I-aș mai zice că sîntem extrem, dar extrem de critici și de cîrcotași. Pentru lucrurile care chiar contează, e chiar foarte bine, uite, demonstrațiile unde am dîrdîit în frig, pe afară, au făcut pagini bune de ziar în lume și au schimbat lucruri. I‑aș spune însă de cîrcoteala mică, zilnică, de nemulțumirea selectivă care ne roade cumplit. De ce scrie unul fără diacritice, de ce spune altul că îi place verdele și nu galbenul, de ce chelnerul nu vine în secunda în care ne-a zărit, de ce e mîncarea prea rece, de ce e prea caldă, de ce îndrăznește cutare să aibă opinii. Pe de altă parte, i-aș spune acestui străin că, de regulă, luăm lucrurile extrem de personal. O observație, o subliniere a unui neajuns devin înjurătură de mamă. Mergeți prin companii și birouri. Spune cuiva că munca lui se poate face un pic și altfel, că se pot schimba perspectivele, mă rog, sugerați-i ceva. O să-l vedeți pe om închizîndu-se complet. „Ăsta mă face incompetent“, va rula în capul lui, indiferent de cîte argumente i se aduc. „Dar pe ălălalt, nu-l vezi?“ Va fi al doilea gînd care îi va fulgera prin cap.

Uite așa, i-aș mai zice că la noi disputele se termină, de regulă, în whataboutism. Spui unuia: „Ai greșit aici“, iar el îți va răspunde: „Dar ce a făcut cutare acum o săptămînă, n‑ai văzut?“.

Sîntem teribil de sentimentali, i-aș mai zice. Ni se umplu ochii de lacrimi cînd vorbim de copilărie sau de familie, ne șantajăm emoțional de generații, toate mamele noastre au un aer comun cu mama lui Portnoy, trăim în codependențe senzaționale și, în general, avem o inimă mare, aproape rusească.

I-aș mai zice la final să nu mă ia foarte în serios, că așa sîntem noi, vorbim mult și destul de îndoit de cele pe care le spunem, și ce te faci, Doamne ferește, dacă străinul ăsta le ia de bune? Și uite așa, cred că nu i‑aș mai spune nimic. Să vină să vadă pe pielea lui. De-o țuică și de-o sarma om găsi oriunde și oricînd.

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
O familie de români s-a mutat, după 17 ani, din Elveția într-un sat de lângă Urziceni: „Una dintre cele mai bune decizii”
Mulți români care se întorc din străinătatea aleg să-și facă un rost în România, dar la oraș, cu la țară, unde au parte de o viață mai liniștită.
image
Cea mai temută infractoare care a terorizat Spania e româncă. O armată de interlopi o asculta orbește
Tenace, ambițioasă și extrem inteligentă, dar nu în ultimul rând de o frumusețe răpitoare, ea a reușit să câștige toate războaiele cu bandele rivale.
image
Nou scandal sexual în universitate. „Profesorul de 67 de ani i-a propus să devină iubita lui. Să facă sex în fața unei minore“
Elaborarea unor Coduri de etică stricte privind hărțuirea sexuală în universitățile din România devine o prioritate, în contextul numărului din ce în ce mai crescut de astfel de cazuri care apar în spațiul public. Ultimul scandal de acest tip provine din Cluj-Napoca.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.