Găurile negre din societate

Publicat în Dilema Veche nr. 730 din 15-21 februarie 2018
Găurile negre din societate jpeg

Fizicianul Richard P. Feynman (despre care am mai scris) a devenit, după Albert Einstein, una dintre cele mai proeminente figuri între fizicienii secolului XX, iar la 30 de ani de la moarte parcă devine din ce în ce mai popular. Laureat al premiului Nobel, s-a distins prin contribuții importante în domeniul cuantic. În anii Războiului a lucrat la Los Alamos la proiectul fabricării bombei atomice. A cucerit însă publicul larg prin mintea sa sclipitoare, prin personalitatea și excentricitățile sale. După cîteva cărți legate de biografia și descoperirile sale, editura Humanitas a publicat și un volum (Sensul tuturor lucrurilor) cu trei conferințe ținute de Feynman la Seattle, în 1963.

Astăzi, titlurile lor sînt de natură să ne stîrnească interesul: „Incertitudinea științei“, „Incertitudinea valorilor“ și „O epocă neștiințifică“. Conferințele sînt legate de observațiile fizicianului asupra a ceea ce se petrecea în general în societate, în Statele Unite și nu numai acolo, în anii ’60, dar ele ne duc automat cu gîndul și la ceea ce trăim astăzi în România și nu doar în România. În prima lui conferință, Feynman vorbește printre altele și despre aplicațiile științei și dă un exemplu care îl uimește. Spune cum oamenii din cartierele sărace din zonele mai înalte din Rio de Janeiro, în secolul XX, nu au canalizare și apă curentă. Nu poate fi o problemă legată de știință, spune el, și nici de expertiză practică, pentru că la doi pași, în zona plajei și a cartierelor bogate, asemenea probleme au fost de mult rezolvate. Nici costul unei biete țevi și al unei pompe care să ducă apa în vîrful fiecărui deal nu i se pare demne de luat în seamă. Și totuși, noi știm că și astăzi, după încă o jumătate de secol, deși omul a ajuns pe Lună, într-o mulțime de locuri de pe Pământ lucrurile stau la fel. De pildă, deși intrată în Uniunea Europeană de peste un deceniu, România are încă peste două mii de școli cu „buda“ în curte. Adică acolo n-a ajuns pînă astăzi tehnologia țevilor și a pompelor? Și, în definitiv, cît poate să coste așa ceva?

După multe alte exemple și teorii legate de filozofia științei, în prima sa conferință de la Seattle, Feynman ajunge la concluzia că (cel puțin în știință) o certitudine nu poate fi niciodată absolută și că există doar grade de certitudine, în vreme ce „îndoiala este de mare însemnătate în știință (…), îndoiala nu e ceva înfricoșător, ci un lucru de mare valoare“. Aviz celor încoțopeniți în certitudini.

Despre conferința cu privire la incertitudinea valorilor aș spune că e de referință. Feynman își demonstrează cu prisosință puterea intelectuală. Mă opresc însă doar la o singură idee din ea. Fizicianul spune de ce Uniunea Sovietică, deși deținea rachete și tehnologii militare de vîrf, nu era de fapt o țară deschisă științei, așa cum se pretindea. Asta pentru că statul intervenea și influența politic rezultatele cercetărilor. Feynman încheie cu ideea că „Nici un stat nu are dreptul să decidă valoarea de adevăr a principiilor științifice, nici să dicteze în vreun fel natura problemelor investigate (…). În schimb, are față de cetățenii săi datoria să mențină libertatea, să le permită să contribuie pe mai departe la aventura și dezvoltarea neamului omenesc“. La fel crede Feynman și în privința libertății artistice și de exprimare.

În fine, în cea de-a treia sa conferință – „O epocă neștiințifică“ –, marele fizician aduce în discuție o mulțime de obiceiuri și credințe din societatea pe care o numim modernă și care nu au nici o legătură cu știința. E vorba despre lucruri pe care multă lume le ia în serios, ca pe niște certitudini absolute, deși ele n-au fost sau n au putut fi niciodată demonstrate în mod științific. Și aici intră farfuriile zburătoare, astrologia, cazurile de vindecări miraculoase pe baza credinței, telepatia, spiritismul și altele. Unele nu au fost niciodată demonstrate pînă la capăt (așa încît să aibă un grad rezonabil de certitudine, științific), unele sînt nedemonstrabile, iar altele țin de impostură pur și simplu. Iată, de exemplu, ce părere are Feynman despre „fenomenul“ farfuriilor zburătoare: „întrebarea nu este ce e sau nu e posibil (…). Nu ne ajută cu nimic să demonstrăm iar și iar că nu putem infirma existența farfuriilor zburătoare. (…) Trebuie să judecăm dacă avem într-adevăr de-a face cu o farfurie zburătoare, dacă e rațional, dacă e probabil.“ Dar omul obișnuit, explică el, nu poate înțelege că e imposibil să se întîmple tot ce e posibil. Cu finețe și inteligență, Feynman intră și în detaliile foarte complicate ale relațiilor dintre știință, religie și morală și încheie oarecum surprinzător, spunînd că n-a găsit o expresie mai bună a convingerilor sale morale decît Enciclica papei Ioan al XXVIII-lea.

Dacă în anii ’60, în culmea gloriei descoperirilor științifice din Statele Unite, puteau fi găsite atît de multe dovezi că, de fapt, se traversa o epocă neștiințifică, ce mai putem spune despre epoca actuală, plină de certitudini trumpiste? Și ce speranțe raționale să mai avem în România, țara în care, nu de mult, punerea în funcțiune a unui accelerator de particule din Elveția a determinat un partid politic să organizeze manifestații de protest, de teamă că experimentul ar putea produce o gaură neagră în lume? Dar dacă te gîndești mai bine, poate că aveau ei ceva de-a face cu găurile negre.

Foto: Richard Feynman, wikipedia

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.