Gambitul damei

Publicat în Dilema Veche nr. 948 din 9 – 15 iunie 2022
Comunismul se aplică din nou jpeg

Nu mai participasem niciodată la un simultan de șah. Nu am avut vreodată pretenții în acest domeniu. Sînt doar un amator care joacă șah de copil. În ultima vreme n-am prea mai avut ocazia să mă confrunt decît cu un mic program de calculator, pe care totuși îl deschid destul de frecvent, așa cum alții joacă Solitaire, în pauzele de lucru. Dar programele de calculator îți pot strica mîna (de fapt, mintea), cum s-ar zice. Înveți un fel de rutină la care mașina (dacă nu e vorba de cine știe ce superprogram) îți răspunde de fiecare dată cu aceleași cîteva variante. Iar în ultima vreme, mă obișnuisem să joc cu negrele și să răspund într-un anume fel celebrului gambit al damei, cu care micul meu program deschidea de cele mai multe ori. Acceptam pionul adversarului, după care mă cramponam de cîștigul de moment, chiar dacă îmi slăbeam poziția. Am învățat să păcălesc așa programul, dar eram conștient că ar fi fost mai greu cu un jucător adevărat, care nu mută doar în funcție de niște rutine. 

Cînd am fost invitat de Superbet să particip la simultanul dat de campionul mondial Garry Kasparov, am acceptat cu o oarecare jenă. Mai ales că, în urmă cu un an, mă și amuzasem comentînd pe seama a ce au pățit cîteva persoane publice care participaseră la un concurs similar. Dar, în fond, nu urma să fiu decît unul dintre cei 30 de jucători mai mari sau mai mici care aveau onoarea să exerseze cîteva mutări cu unul dintre cei mai mari jucători ai tuturor timpurilor. Știam că, la fel ca anul trecut, Garry Kasparov avea să facă doar vreo trei mutări, după care sarcina urma să fie preluată de ceilalți mari maeștri internaționali care participau la Grand Chess Tour, marele turneu desfășurat luna trecută la București (simultanul era organizat în deschiderea acelui turneu). Sigur, trei mutări cu Kasparov și restul cu jucători aflați în activitate, clasați între primii zece din lume și care, de bună seamă, l-ar învinge azi pe Kasparov, nu e ceva de ici, de colo.

M-am îmbrăcat frumos și m-am înființat la Casa Poporului, acolo unde urma să aibă loc ceremonia de deschidere și simultanul. Kasparov s-a declarat bucuros că șahului a reînceput să i se dea o asemenea importanță încît să fie găzduit într-o clădire „fenomenală”. După ceremonie, am intrat în sala în care era aranjat careul cu 30 de mese. Tot puțin jenat, m-am așezat acolo unde îmi era scris numele și eram gata-gata să cedez locul unui copil căruia i se promisese că va putea participa și el, dar în cele din urmă s-a  găsit o altă soluție.

A apărut Kasparov, a început simultanul. Spre bucuria mea, marele campion a deschis partida cu mine tocmai cu gambitul damei. Iar eu am decis să intru în varianta meschină cu care reușeam să păcălesc calculatorul. Mi-am făcut socoteala că măcar așa știu bine ce e de făcut, în ciuda dezavantajelor strategice. Pentru marii maeștri internaționali probabil că a părut ca un fel de luptă de gherilă. După vreo patru mutări, cînd Kasparov i-a cedat locul lui... Aronian, dacă mai țin bine minte, acesta a părut ușor mirat de situația care se profila pe tablă. Adversarii se succedau și se schimbau, așa că nu mai știam exact cine făcuse ultima mutare și cine era următorul. Se învîrteau pe acolo Firouzjia, Caruana, Wesley So, Aronian, Rapport sau Vachier-Lagrave, adică jucătorii clasați în lume pe locurile 3, 4, 5, 6, 8 și 10. Dacă i-am echivala cu mai popularii omologi din tenis, ar fi fost vorba de Zverev, Tsitsipas, Nadal, Alcaraz, Berrettini și Ruud. Bașca Federer, să zicem, omologul lui Kasparov. Teribil, nu-i așa? Forțîndu-mă un pic, puteam chiar să încep să-mi închipui că eu însumi dădeam un simultan în fața marilor maeștri ai lumii. Noroc că, pe la mutarea a șaptea sau a opta, unul dintre ei s-a gîndit cîteva secunde mai mult și a reacționat într-un fel în care calculatorul meu n-a știut s-o facă vreodată.

Brusc, toate slăbiciunile mele poziționale au prins un contur accentuat, ca la hîrtia de turnesol. Știam că începînd de acolo totul avea să meargă la vale, fără nici o șansă. Nu puteam încă să cedez, era ca și cum aș fi abandonat de la început pe motiv că oricum adversarii mei erau mult mai puternici. Lîngă mine, un domn continua să joace deși regina lui era în afara tablei. Nu, nu fusese un schimb, cealaltă era pe tablă. Omul pierduse pur și simplu dama de la primele mutări. Grozav! Eu măcar nu pierdusem nimic material. Am continuat. După ceva timp însă, presiunea a devenit foarte mare. Urma să pierd o piesă și atunci am pus mîna pe rege, cu intenția de a-l pune jos, în semn de cedare. Westley So a văzut gestul și m-a oprit. Probabil că i s-a părut prea devreme. „De ce nu faci rocada?”, m-a întrebat. „Păi, n-am avut răgazul s-o fac.” „Fă-o acum!” Între timp mai apăruseră lîngă tablă Caruana și Vachier-Lagrave, cred, dar nu mai știu bine. Vasăzică, eu tocmai mutasem, iar adversarul încă nu. „Păi, cum să mai fac și rocada?” „Uite așa”, a zis Westley So, făcînd-o el cu piesele mele, în vreme ce un altul și-a pus mîna la ochi, iar al treilea mi-a împins și regina ca din greșeală pe un alt pătrățel, într-o poziție mai bună. În momentul acela am înțeles că am de-a face cu cei mai drăguți băieți de pe planetă. Ar fi fost penibil să mă opun la așa ceva.

Aveam o nouă șansă, era ca și cum aș fi primit două mutări în plus. Lucrurile se echilibraseră. În noile condiții, am mai rezistat aproape o oră în joc. Chiar și așa, n-am ajuns într-o fază foarte avansată, la un final dramatic cu pioni, am pierdut ceva mai înainte, dar am încheiat ca un amator care se respectă. La cele treizeci de mese s-au înregistrat două remize, iar un băiat de 14 ani (care face șah de performanță) chiar a cîștigat.

Eu am plecat de acolo ca pe arcuri. Lumea era frumoasă. Supergînditorii campioni ai șahului mondial știau să și glumească. Pentru cîteva clipe fuseseră cei mai buni prieteni ai mei.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

Adevarul.ro

image
Închisoare pe viaţă în Marea Britanie pentru şoferii care produc accidente mortale. În ce condiţii se aplică pedeapsa maximă
Marea Britanie introduce pedeapsa cu închisoarea pe viaţă pentru şoferii care ucid, în cadrul unei ample reforme a justiţiei care a intrat duminică în vigoare, potrivit informaţiilor publicate de BBC.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.