Galanterie postmodernă

Publicat în Dilema Veche nr. 609 din 15-21 octombrie 2015
Iconofobie jpeg

Un simpatic lector american  (bursier Fulbright), descins la Universitatea din Iaşi imediat după 1990 (lector care a petrecut, pînă la urmă, cîţiva ani buni pe meleagurile mioritice, căsătorindu-se chiar aici cu o frumoasă moldoveancă!), a avut, în primele luni de acomodare, probleme serioase cu un străvechi obicei local: sărutatul mîinii femeii de către bărbat. Deşi cunoscut în Statele Unite – mai ales pe filiera galant-romantică a francezilor –, gestul nu a creat, în timp, prozeliţi. În ciuda caracterului lor sociabil, americanii devin rezervaţi atunci cînd au de-a face cu ritualuri de comunicare umană prea repede glisante spre intimităţi inadecvate. Pupatul mîinii unei femei pe care abia o cunoşti se înscrie în sfera unei astfel de intimităţi, se pare, pentru standardele lor comportamentale. Dacă-mi veţi permite un comentariu personal, tind să accept, în esenţă, ideea. În ce mă priveşte, am crescut într-o cultură galantă, unde bărbaţii au sărutat mereu, fără ezitări, mîinile femeilor. Eu însumi o fac în momentul în care realizez că doamna din faţa mea – exponentă a aceloraşi vremuri patriarhale ca şi mine – aşteaptă să fie tratată cu politeţea tradiţională românească, însă recurg şi la strîngeri camaradereşti de palmă cînd interlocutoarea (de regulă, mai tînără) mă încurajează în această direcţie. Sînt conştient totuşi (şi aş dori să recunoaştem aceasta împreună!) că, dincolo de galanteria intrinsecă a plecăciunii masculine dinaintea unei doamne respectabile, există, în procesul atingerii buzelor bărbatului de pielea, fie ea şi din zona benign-manuală, a femeii străine un transfer simbolic de fluid corporal personal, pasibil de sugestia concupiscenţei latente. Nu mă mir de aceea că fibra mentalitară puritană a americanilor, ca şi profilul lor istorico-psihologic grefat pe emanciparea democratică, profil prea puţin dispus la formalităţi, nu a preluat acest model de civilitate şi politeţe practicat de către unii europeni, privindu-l mai degrabă cu suspiciune.

Cary, lectorul amintit, nu constituia o excepţie a neamului său. Se arăta teribil de încurcat la întîlnirea a noi şi noi doamne profesoare din facultate, întrucît observase pretutindeni în jur reverenţele donjuaneşti executate automat de universitarii bărbaţi în faţa simandicoaselor lor colege, iar tabloul respectiv îl inhiba peste măsură. Pesemne că şi-a spus însă, la un moment dat, hotărît, „cînd eşti la Roma, procedezi precum romanii“, deoarece, foarte curînd de la sosirea lui în România, l-am văzut încercînd, din răsputeri, să fie… galant. Uneori se apleca prea mult, oferind o imagine ridicolă în strădania de a săruta cît mai puţin deranjant (pentru doamnă) mîna celei cu care discuta. Alteori, exersînd mecanica politeţii, ridica, dimpotrivă, membrul superior al femeii prea sus (el, fiind un tip înalt, producea astfel, bineînţeles, un disconfort vizibil persoanei de a cărei cunoştinţă se arăta încîntat, cu precădere dacă aceasta se întîmpla să mai fie şi mică de statură). Odată, l-am surprins (uitase probabil paşii gestului în cauză!) cum a dus mîna doamnei la frunte (în loc de gură), de parcă ar fi fost un prelat catolic ce primea binecuvîntare de la clericul superior ierarhic lui. Cu altă ocazie, şi-a lipit nasul rece de mîna caldă a unei domnişoare, determinînd-o pe tînăra profesoară să se retragă subit, ca şi cum ar fi fost electrocutată. A mai mozolit neîndemînatic degete prinse impropriu din zbor şi, în sfîrşit, a ratat unele mîini, pupînd prosteşte aerul, din aceeaşi lipsă crasă de experienţă, să zicem, culturală. Totuşi, episodul cel mai neobişnuit s-a petrecut în decanatul Facultăţii de Litere, unde Cary a cunoscut-o, inevitabil, pe secretara responsabilă cu lectorii străini, inubliabila – pentru multe generaţii de filologi ieşeni – doamnă P. Americanul s-a aplecat – plin de curtoazie – în faţa ei şi, scoţînd o limbă gigantică (aşa am avut atunci senzaţia, în postura de martor ocular!) din gură, i-a lins partea dorsală a palmei aidoma dulăului înfometat care savurează ciolanul de vacă. Ulterior, surîzînd prin toţi porii, i-a strigat entuziast doamnei într-o română stricată: „îmi pare bine să vă cunosc! Sînteţi foarte grasă şi foarte frumoasă!“.

Misterul straniului spectacol s-a elucidat mai tîrziu. Un coleg scoţian, aflat deja de un an în România şi adaptat perfect la misterele Iaşiului, îi spusese, am înţeles, novicelui Cary – distrîndu-se, indubitabil, copios în sinea lui! – că linsul mîinii unei femei, dimpreună cu menţionatele „complimente“, reprezentau forma supremă de politeţe masculină în această ultrasofisticată ţărişoară carpatină. Cary a pus preţiosul învăţămînt în practică, mînat de nestrămutata şi copleşitoarea încredere în oameni a majorităţii americanilor. Bizar este că secretara – o domnişoară bătrînă în prag de pensionare – a interpretat greşit mica parodie involuntară, hărţuindu-l mai apoi pe bietul lector Fulbright, luni întregi, cu avansurile ei… sentimentale. Cînd Cary, îngrozit, a evitat să mai treacă pe la secretariat, doamna P. a început să întrebe, în stînga şi în dreapta, pe unde umblă acel newyorkez seducător care „a privit-o atît de adînc în ochi“ la prima lor întîlnire. Ca să vezi, monşer, ce poate face din om un nevinovat „sărut mînuşiţele“ româno-american!

Codrin Liviu Cuţitaru este decan al Facultăţii de Litere a Universităţii din Iaşi. Cea mai recentă carte publicată: Prezentul discontinuu, Editura Institutul European, 2014.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
România a intrat în Cartea Recordurilor cu cea mai mare paradă moto din lume. Nu mai puțin de 3.722 motocicliști au participat la parada de pe ruta Pitești-Mioveni FOTO VIDEO
Nu mai puțin de 3.766 de motocicliști din toată România au luat parte sâmbătă 15 iunie la Pitești la cea mai mare paradă moto din lume, ce a doborât precedentul record, stabilit acum aproape cinci ani în Statele Unite ale Americii.
image
Imagini greu de privit filmate pe o șosea din Marea Britanie. Un polițist lovește intenționat cu mașina un vițel scăpat pe străzi: „Ce fel de monstru...?” VIDEO
Momente îngrozitoare petrecute pe o stradă din Marea Britanie, acolo unde un echipaj de poliție a lovit un vițel scăpat liber. Bietul animal a fost lovit de două ori cu autospeciala, iar martorii au catalogat intervenția drept una brutală, potrivit Daily Mail.
image
Românii, cei mai puțin educați cetățeni ai Europei. O nouă statistică arată că tinerii noștri nu aleg să continue studiile după liceu
Proporția populației cu studii superioare este mai mare în țările nordice și baltice, femeile fiind, în general, cele mai educate.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.