Furtul, arestul la domiciliu, eroii şi legendele

Publicat în Dilema Veche nr. 620 din 7-13 ianuarie 2016
Obrăjorii rumeni ai moralei jpeg

F urtul – și tot ce-l înconjoară, de la dimensiunile lingvistice ale conținutului său, pînă la nenumăratele povești care-l fac cel mai evocat subiect din lumea românească de azi – a devenit, pentru noi, un fel de a vedea lumea. De la discuțiile firești, între prieteni și cunoscuți, despre furturi legendare și despre toate soiurile de tipi care le‑au comis, pînă la vărsările cele mai oneste ale amarului că nu se va mai ieși niciodată de sub acest marasm, de la postularea continuă a faptului că furtul face parte din ființa noastră pînă la hiperbolele care însoțesc portretele marilor personaje din acest film gigantic în care jucăm cu toții, furtul e ceva care ne însoțește la tot pasul și face parte din peisajul oricărui român. 

S entimentele, gîndurile, emoțiile, totul se amestecă în cele mai bizare feluri atunci cînd e vorba despre furt și despre chipurile sale. Că e vorba despre plagierea nerușinată a unor autori, ca să-ți umpli cu ceva teza de doctorat, sau că e vorba despre un tun dat cu măiestrie bugetului național, că se discută despre mari „artiști“ care „te fac la buzunare“ sau „operează“ bancomate prin alte țări sau pe-acasă, că ai de-a face cu cele mai ingenioase furturi de case, terenuri, moșteniri, sau că auzi povești despre dealuri și păduri imense care s-au pierdut exact ca și cum n-ar fi fost, toate poveștile astea și nenumărate altele se adună într-un etos național încîlcit, luxuriant, un peisaj mai complicat decît pădurile virgine din Amazonia. E un univers, un ansamblu cuprinzător de repere, o galerie interminabilă de figuri legendare care au dus ideea de furt la dimensiuni pe care mintea umană cu greu le mai poate cuprinde. 

I deea de furt a traversat mari etape de metamorfozare a conținuturilor sale și poate produce, simultan, atît un soi de repulsie electrizantă, care scutură ființa din temelii, dar și un soi de reverie, o cădere într-un abis fabulator care transformă furtul în cea mai ascunsă dintre aspirațiile la marea performanță. Un amestec de folclor și improvizație liberă, de halucinație și putere de ficționalizare droghează de ani buni lumea din acest spațiu. Sigur că se fură și prin alte părți. Sigur că alte furturi, din alte colțuri ale lumii, pot părea de dimensiuni galactice pe lîngă unele dintre găinăriile de la noi. Dar nu aici e locul de oprire a atenției, ci la dimensiunea și complexitatea în care ideea de furt a infestat profund, cultural, lumea românească de azi. 

Înainte de 1989 era evident că, sub toate formele posibile, trăiam bine doar prin reprezentanți. Adică prin activiștii de partid și prin oricine putea să se strecoare într-un fel prin sistem, pentru a o duce mai bine. Prin urmare, deși ideea de furt nu era mai absentă decît acum, ierarhizarea posibilității de a fura – ce-i drept, în ligi diferite – era mult mai limpede. Odată cu pătrunderea narațiunii libertății, cu deschiderea granițelor, cu reașezarea structurilor de putere, într-o anumită măsură s-a liberalizat și piața furtului.

Furtul s-a democratizat. Nu „capitalist“, așa cum ar fi visat unii, ci „original“, așa cum au planificat alții. 

Însă cea mai spectaculoasă dimensiune a furtului e mitologia sa complicată. Și nu e doar atît. Pentru că furtul are estetică și gramatică, teologie și dogmatică, el conține povești ale unor părinți virtuozi, care au dus înțelepciunea și practica acestei discipline fabuloase pe culmi nebănuite ale rafinării. Ei s-au transformat în legende și personaje celebre, în destinatari ai unor forme speciale de respect și de admirație. Generații întregi cresc cu icoanele vii ale acestor eroi în fața ochilor. Aceste icoane se mișcă peste tot. Sînt reperele opulente ale așezărilor mici, ale satelor și comunelor în care continuă sau deschid linii dinastice, și sînt straturile complexe și policrome ale lumilor urbane de la noi, unde planctonul hrănitor al unui fel de a fi e înghițit de valuri întregi de puiet înfometat și hipnotizat, care vine din urmă, din adîncuri. 

Țesutul creat în jurul acestor necuprinse stufărișuri de povești e uluitor. Vorbim despre cifre colosale, furturi de miliarde, și calculăm – în accese de un masochism neverosimil – cam ce s-ar fi putut face cu banii ăia. Plonjăm orbește în neanturi fabulatorii, în care bănetul se transformă în nori stelari prin care navigăm cu viteze superluminice. Auzim, din cînd în cînd, de „Follow the money!“, îndemnul partenerilor noștri occidentali, care încă ne mai învață cum să recuperăm măcar firimiturile marilor ospețe. Și-atunci ne lovesc revoltele interioare de scurtă durată, în care iar ne trec prin fața ochilor, într-o secundă, toate filmele cu ce s‑ar fi putut dezvolta pe-aici, dacă banii ăștia nu s-ar fi furat. Mai bem o vodcă și ne resemnăm, uneori chiar cu un pic de nostalgie și admirație față de unii dintre băieții deștepți care… „asta e, nene, au știut să se orienteze și să nu lase urme, au pus banu’ bine, fac doi ani de bulău, ies miliardari și trăiesc boierește, ei și toți urmașii lor“. Iar pușcăria făcută acasă, pe marginea piscinei, e bomboana sidefie de pe megatortul ăsta baroc.

(continuarea în numărul viitor)

Garantat 100%

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ce substanțe toxice i-au ucis pe angajații fabricii de cașcaval de la Ibănești. Sunt deosebit de periculoase și utilizate pe scară largă
Angajații fabricii de cașcaval de la Ibănești au fost uciși de două substanțe extrem de toxice. În concentrații mari acestea pot provoca decesul foarte rapid, provocând pagube fizice imcopatibile cu viața.
image
De ce nu este bine să ținem niciodată pâinea la frigider: „Acest lucru grăbește practic uscarea sau mucegăirea”
Specialiștii nu recomandă să ținem pâinea la frigider, deoarece temperatura scăzută face ca amidonul să se recristalizeze, iar asta duce, de fapt, la uscarea pâinii.
image
Lup singuratic, filmat cum face o scurtă baie de nămol: „Te scapă de paraziți și te mai răcorește” VIDEO
Imagini cu un lup care face o mică baie de nămol în Pădurile din Parcul Natural Putna Vrancea au fost publicate de angajații Romsilva.

HIstoria.ro

image
DACICC-1 - Primul calculator electronic de fabricație românească
Pe strada Republicii din Cluj-Napoca se află vila care a aparținut celebrului arhitect al Clujului, Lajos Pákey.
image
Bătălia plajelor. Debarcarea din Normandia
Pregătirea de foc a început la ora 5:50, iar 40 de minute mai târziu, primele unități terestre americane au început debarcarea pe plajele Utah și Omaha.
image
Intrarea Armatei Roşii în Bucureşti bulversează redacția unei reviste de mondenități
Aşa cum sună titlul, Femeia şi căminul e o publicație de mondenități, un magazin pentru femeile serioase, cu bărbat de hrănit şi copii de spălat la fund; cele fără, avînd la dispoziție titluri mai puțin cuminţi.