Funia de argint, vasul de aur

Publicat în Dilema Veche nr. 737 din 5-11 aprilie 2018
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

 Dana vine să mă întrebe unde-l poate găsi pe Elytis. Știu despre ce e vorba: volumul cu coperți albastre, pe care l-am cumpărat în studenție, de la „Eminescu“, vizavi de facultate. După ce ne-am căsătorit, am constatat că avem, împreună, două exemplare. Pe unul l-am dat. Nu mai știu cui, nu mai știu pe care. Dar cred că mai știu unde stă în raft exemplarul rămas.

Dana pleacă să-l caute, eu îmi reiau activitatea de week-end recent inaugurată: navigarea pe Facebook. Nu reușesc să înțeleg cum curg postările și asta mă enervează teribil. Pare să nu aibă nici o logică, nici o ordine și totul se schimbă de la un minut la altul. Mă simt ca și cum aș fi prins într-un labirint pervers, care își modifică în permanență, cu de la sine putere, configurația. Ca într-o povestire SF pe care am citit-o mai demult, și am văzut apoi un film pe aceeași temă, The Cube, cred – o povestire despre un imobil construit cvadrimensional, cred că-i zicea „teseract“, care te făcea iremediabil prizonierul lui. Noroc că la computer există soluția salvatoare Escape și, dacă nici asta nu mai funcționează, pentru cine are norocul să folosească un desktop, scosul din priză.

Mă satur de navigat – am găsit, printre altele, o postare simpatică, despre nu știu ce studiu garantat științific prin care se constată că oamenii care uită mai mult sînt mai inteligenți – și mă duc în camera cealaltă, la Dana. Sînt curios: ce voia cu poeziile lui Odysseas Elytis? Căuta o chestie care-i bîntuia memoria, dar și-a dat seama că nu era din poetul grec, ci din Mircea Cărtărescu. Îmi citește, de pe mobil, „Mica elegie“. Căuta, de fapt, refrenul: „…pînă nu se rupe funia de argint, pînă nu se sfărîmă vasul de aur…“ Să fie din Eclesiast? iPhone-ul ne dă dreptate.

Încerc să mă întorc la Facebook, dar nu mai am nici un chef. Mi-am adus aminte că le dădusem studenților de la masteratul de Teoria și practica editării, unde țin un curs despre lectură și cititori, să rezolve pînă marți un test numit „Labirintul“ – un test neomologat nicicînd și niciunde, bricolat pe vremea studenției mele, acum vreo patru decenii, pe cînd făceam parte dintr-un grup de „poetică experimentală“.

„Labirintul“ e de fapt o alcătuire cît se poate de ordonată, cu 90 de căsuțe dreptunghiulare așezate ca un tabel pe șiruri și coloane, și un traseu marcat prin săgeți. Nu ai cum să ratezi ieșirea. Mai mult chiar, sînt indicate prin numere crescătoare intersecțiile la care trebuie să te oprești și să te uiți împrejur. Iar în jurul fiecărei intersecții se află patru căsuțe. Și în fiecare căsuță e cîte o „imagine“, de genul „tumultul orașului“, „vuietul de valuri“, „zvon de primăvară“, „vijelie cumplită“, „stejar pribeag“ etc.

În fiecare intersecție te gîndești care dintre cele patru imagini împrejmuitoare îți place cel mai mult și bifezi alegerea făcută. Traseul e desenat în așa fel încît, în final, ai imagini pe care le-ai ales de patru, de trei, de două ori, o singură dată sau deloc. Așadar, în final, poți să compui o ierarhie, de la „cel mai mult“ la „cel mai puțin“.

Vă veți întreba, poate – sper că studenții mei își vor pune această întrebare, pentru că face parte din tema pentru acasă –, la ce ajută toate astea. Ajută, pentru că imaginile printre care te plimbi în labirint nu sînt alese la întîmplare, ci potrivit mai multor criterii diferențiatoare. De pildă, senzorialitatea: unele sînt vizuale („arcul curcubeului“), altele auditive („strigăte ascuțite“), olfactive, tactile, gustative, cinetice sau asociază mai multe simțuri (imagini sinestezice, precum „paloarea ecoului“). Sau, din punct de vedere al construcției semantice, unele sînt simple determinări atributive („zumzet de albine“), altele epitete caracterizante („voce mîngîioasă“) sau epitete metaforice („flautul bolnav“), unele sînt metafore banalizate, lexicalizate, numite și „catahreze“ („coroană de mesteacăn“), altele metafore propriu-zise („scrumul nopților“) sau oximoroni, metafore care asociază termeni contradictorii („crivățul soarelui“). Unele evocă experiențe plăcute, sînt adică „euforice“ („grădini de vis“), altele, dimpotrivă, sînt „disforice“ („vijelie cumplită“) etc. etc. Pe scurt, „labirintul“ a fost gîndit pentru a da un fel de „profil al cititorului“ în raport cu preferințele acestuia pentru anumite tipuri de imagini, potrivit criteriilor avute în vedere.

Mi-am amintit de „labirint“ pentru că nici eu și nici Dana nu am fi ales căsuța cu „vas de aur“ – ce crasă banalitate! – și, foarte probabil, nici pe cea cu „funie de argint“. Asta ne-a neliniștit, pe cei care lucram în echipa de odinioară, și a declanșat dispute fierbinți în elaborarea testului: de unde putem ști că respondentul a ales o anumită imagine pentru criteriile avute de noi în vedere sau pe cu totul alte considerente, inaccesibile interpretului? De pildă, cineva se poate să fi ales „vijelie cumplită“ nu pentru că îi plac imaginile „disforice“, ușor de interpretat, cinetice etc., ci pentru că și-a cunoscut iubita într-o excursie în care a dat o furtună zdravănă. Sau, invers, Dana sau eu am fi refuzat să alegem „vasul de aur“ nu pentru că am fi fost niște cititori sofisticați, ci pentru că nu citisem „Mica elegie“, încă nepublicată la vremea respectivă și poate chiar nescrisă, pentru că Elytis în traducere românească abia intrase în librării, iar Ecleziastul, chiar de l-om fi citit, nu ne atinsese nici o fibră vitală.

Și eu, și Dana citim, cu mare plăcere, de multă vreme. Pe mine, cel puțin, a început să mă frămînte de la un timp încoace următoarea întrebare: ce se întîmplă, în mintea noastră, cu lucrurile pe care le-am citit odinioară? Ai crede că s-au așezat undeva într-un cotlon, ca suvenirurile depozitate în pod în casele de odinioară. Însă mi-e tot mai evident că nu e așa. Textele citite continuă să trăiască în mintea noastră. Circulă pe culoare de care nu avem habar, se ciocnesc de alte amintiri mai vechi sau mai proaspete, se sfîșie în bucăți și se alipesc altor frînturi desprinse în traficul ăsta neîntrerupt și ininteligibil, născînd noi entități, noi „texte“ care ne pulsează sub tîmple și pentru care, uneori, simțim nevoia să mergem îndărăt, la raft, pe net, cu neliniștea că ele, deși ni le-am apropriat integral, aparțin, totuși, altcuiva.

Habar n-am cînd și cum se întîmplă lucrurile astea. Poate în timp ce dormim. Poate în timp ce facem cu totul altceva decît ce credem că facem. Am însă senzația că în mintea noastră rulează fără oprire un Facebook mult mai larg și mai adînc decît cel prin care ne-am deprins să navigăm. Un Facebook pentru care, slavă Domnului, nu există Escape. 

Webografie

Mircea Cărtărescu, Mica elegie, http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/c/mircea-cartarescu-6zuopdu/mica-elegie-5zcshud.html#.WsKekntuLcs

Eclesiastul 12:6, http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/eclesiastul/12/

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Tragedia de la Cluj. Cine sunt cele trei persoane care s-au electrocutat în piscină. Cum s-a petrecut incidentul
Un fost director de bancă se numără printre cei trei clujeni găsiți electrocutați lângă piscină. Ovidiu Mureșan avea 46 de ani și este descris de prieteni drept un „om extraordinar”. Alături de el au murit și părinții lui.
image
Adevăratul al 12-lea jucător al României la Euro 2024: povestea fanului admirat de o lume întreagă EXCLUSIV
Mulți politicieni s-au grăbit să-și asocieze imaginea cu victoria României în fața Ucrainei. În realitate, susținătorii admirabili ai tricolorilor sunt cei care s-au chinuit să ajungă în Germania. Iar acolo au plâns de bucurie. Printre ei, Cezar Micheten, cu o poveste superbă.
image
Trei lucruri surprinzătoare despre moarte. Dezvăluirile unei asistente medicale: „Știau oarecum ce se întâmplă”
O asistentă medicală a dezvăluit trei lucruri pe care le-a sesizat în legătură cu moartea: de la faptul că oamenii pot auzi chiar și atunci când sunt inconștienți până la faptul că deshidratarea face ca procesul să fie mai puțin dureros, relatează Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns:
image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.