Fumătorii germani

Publicat în Dilema Veche nr. 519 din 23-29 ianuarie 2014
Ce a făcut şi ce n a făcut Sorin Oprescu jpeg

Un drum neaşteptat. Aeroportul din Frankfurt, noaptea. Ploaie. Pilotul Taromului a aterizat, vorba cuiva, ca un şerveţel. N-au fost aplauze, nu e ca-n rata de Milano, cu „trăiască dom’ pilot“. Panouri indicatoare albastre, electronice sînt peste tot. Nu te poţi rătăci nici dacă eşti român sau bulgar. Ce-ar căuta bulgarul în Germania? Trag de valiză pe culoarele lucitoare, printre alţi oameni tăcuţi, sobri, nu foarte grăbiţi, fiecare cu drumul lui... cu bagajul lui.

Un anunţ în engleză atrage atenţia călătorilor să nu se urce în tren cu căruciorul pentru bagaje de la aeroport. Or fi şi asemenea zăpăciţi. Mai bine – nu-i aşa? – să prevezi totul, decît să se ajungă la aiureli şi pînă la urmă la haos. Nemţilor pare că le e tare frică de dezordine, de lucruri neaşteptate, de haos. Observ că gunoiul se împarte în patru. Sînt grupuri de cîte patru coşuri cu pungi diferit colorate. O scară rulantă închisă pentru reparaţii îmi pare un lucru mai familiar. Un tren automat – un fel de lift orizontal cu scaune – mă duce la celălalt terminal, unde e şi gara. Nimeresc sub un cer de sticlă. O sală uriaşă, cu tavan curb, de sticlă. De fapt, peste tot în jur sînt numai structuri de metal şi sticlă, aseptice. Peisaj industrialist. Oamenii cei tăcuţi par la fel de aseptici. Toţi bărbaţii poartă ochelari. Femeile sînt înalte, late şi subţiri, ca nişte uşi blonde, pline de nervuri. O mulţime de indivizi singuri. Dintr-odată, mă întreb dacă sînt vorbitori. Dacă nu sînt sociali? Dacă am nimerit într-un film straniu? Trenurile arată ca nişte supozitoare lungi, metalice, cu bot ascuţit-rotunjit. Cînd intră în gară, scot un sunet metalic, parcă străpung aerul. De altfel, tot locul se află sub imperiul unui soi de ţiuit tehnic, industrial. Ceva dezumanizant, ca în Deşertul roşu al lui Antonioni, evoluat cu o jumătate de secol. Trenurile nu mai fac tîgîdîm-tîgîdîm peste şine, nu mai au legătură cu ce ştiam. Cînd eram copil, am văzut locomotive cu aburi în Gara de Nord. Ca nişte monştri fantastici, care mă înspăimîntau prin negrul lor intens, învăluit de albul aburilor. Trenurile astea din Frankfurt sînt înspăimîntătoare altfel. Ca un demon ştiinţific.

Descopăr o sală de aşteptare cu lumină şi atmosferă mai caldă. Un fel de recepţioneră chinezoaică îmi spune însă că e pentru cei cu bilet de clasa I. OK! Mă întorc pe peronul rece. Pe tabelele albastre sînt scrise tot felul de destinaţii: Dortmund, Stuttgart, Karlsruhe, Köln, Leverkusen, Hamburg, Mönchengladbach, Bremen, Eindhoven, Liège. Ce de echipe de fotbal! Într-un capăt al peronului e un pătrat galben. Acolo stau nişte oameni mai veseli, care vorbesc între ei. E locul pentru fumat. Aha, singurii oameni adevăraţi au rămas fumătorii. Cîţi or mai fi. Acolo e viaţa cum o ştiam, în pătratul galben. Îmi vine să mă apuc şi eu de fumat. Să le semnalez că sînt ca ei. Dintr-un tren se dă jos o conductoare diformă. Imensă. Nimeni nu urcă şi nu coboară din trenul ăla. Înăuntru, însă, prin geamurile galbene, se întrevăd nişte chipuri. Unde-i duce oare pe pasagerii aceia?

Vine şi trenul meu. Are exact aceleaşi litere şi cifre ca pe biletul meu şi ca pe panoul electronic. A sosit la minut. Înăuntru e cald şi bine. Merge ca uns. Afară e întuneric. Pe ferestrele spălate de ploaie se văd clădiri industriale, luminate şi lucioase, cu coşuri şi conducte de inox. Clădirile de birouri anexe sînt pline de geamuri luminate. Din cînd în cînd, printre ele pătrund lumini albastre. Totul e aliniat şi ordonat, parcă tras cu o riglă uriaşă, naţională. E Germania şuruburilor.

Graffiti-urile de pe un zid îndulcesc peisajul nocturn. Deja mă încîntă să mă gîndesc că sînt făcute de rebeli, de indivizi neînregimentaţi social, de nişte fumători înrăiţi, poate, ca ăia din pătratul galben. Se apropie Mainz-ul, unde trebuie să schimb. Sînt doar cinci minute diferenţă între cele două trenuri, dar n-am de ce să-mi fac griji. Trec doar pe linia de vizavi. Totul e calculat la secundă. Conductorul are un cleşte cu care taxează biletele. Obiceiul s-a păstrat. Ce drăguţ. Trenul intră în nişte tuneluri şi încetineşte. Abia se tîrîie spre staţie, aşa cum face, uneori, metroul bucureştean. Ceasul meu arată exact ora la care trebuia să ajungem, dar îmi închipui că a luat-o înainte. Nu se poate. Mai trec cîteva minute nesfîrşite. Cînd apare peronul, pe linia de vizavi e un tren care deja merge. A plecat. Ăla era. Am pierdut legătura. Futu-i! Brusc, mi-aduc aminte cum chiar Andrei Pleşu a scris recent un articol cu trenurile din Germania, care au început să întîrzie. (Dilema veche ştie absolut totul.) Dar ce dracu’ mă fac noaptea la Mainz? Ce caut eu, domnule, pe aici? Mai sînt şi alţi pasageri impacientaţi. Se adună în faţa ghişeului de informaţii. Nu e chiar scandal, dar sînt tot felul de discuţii. Aha, indivizii ăştia au şi limbă. Pe tabelele albastre defilează informaţii despre mai multe întîrzieri ale trenurilor. Nu a nins, nu e prea cald, nu sînt inundaţii. Pur şi simplu, au întîrziat. O funcţionară blondă şi grasă, care nu prea înţelege engleza, îmi explică, aşa cum poate, că mai am un tren peste o oră. Cu mîinile ei grăsane, îmi apucă foaia pe care e printat biletul şi-i bubuie o ştampilă.

Gara din Mainz e mai ca acasă. Controlorii fluieră, cu fluierul, înainte de pornirea trenurilor, care, şi ele, sînt clasice. Ba chiar văd unul cu etaj, exact ca alea în care îl alergam pe „naş“ în studenţie, încercînd să-l fentăm. Doi tineri stau pe scara rece a pasajului dintre linii şi se pupă. Nu pare să-i intereseze nimic. E şi aici o comunitate de fumători veseli. Sînt nişte bătrînei care bat din picioare de frig. Pătratul galben e mai estompat. Îmi cumpăr ţigări şi mă bag printre ei. Germania asta e tot ca România.

Ajuns la destinaţie, în faţa unui calculator, descopăr că DB Bahn, CFR-ul nemţesc, mi-a trimis un e-mail în care mă anunţă că, din cauza unor perturbări de trafic, trenul meu ar putea întîrzia. Mersi.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Coșmarul prin care a trecut un culturist: a pierdut zeci de kilograme în 35 de zile. „Corpul meu a început să se mănânce singur”
Culturistul canadian Jared Maynard a slăbit enorm în cinci săptămâni și și-a pierdut capacitatea de a vorbi din cauza unei boli rare și terifiante de care a reușit, într-un final, să scăpe, deși medicii îi dădeau șansele minime de supraviețuire, potrivit The US Sun.
image
„Cel mai rău lucru din istoria umanității!” Internauții se revoltă din cauza măsurilor de mediu luate de producătorii de băuturi răcoritoare
Fie că este vorba de Coca-Cola sau de suc de portocale, dacă ați cumpărat recent o băutură îmbuteliată, probabil ați observat o schimbare subtilă, dar exasperantă, scrie Daily Mail Online, care relatează ce cred internauții, producătorii și experții în reciclare despre această măsură.
image
Cafeaua Marghilomana, relansată la conacul marelui politician Alexandru Marghiloman. Cum se prepara celebra licoare interbelică VIDEO
Cafeaua Marghilomana, băutura aristocraților de odinioară, a fost relansată. Va putea fi savurată odată cu introducerea în circuitul turistic a clădirilor recent reabilitate de pe domeniul din Buzău care i-a aparținut marelui politician Alexandru Marghiloman.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.