Frica de Rusia şi revenirea Greciei la momentul Churchill

Publicat în Dilema Veche nr. 596 din 16-22 iulie 2015
Multiculturalismul a murit  Trăiască multiculturalismul! jpeg

Atena a avansat un plan de austeritate care include bună parte din reformele cerute de ani de zile de creditorii statului elen. Dar e credibil? Îl va accepta UE? Şi cum va afecta eventualul său refuz ţări precum România? 

„Şarlatanii contra Europei“, citesc pe coperta revistei franceze

care, în dreptul unei poze cu Alexis Tsipras, deplînge ceea ce numeşte „internaţionala imposturii“, alcătuită din liderii formaţiunilor extremiste de stînga şi de dreapta europene. Lista de pe frontispiciul revistei franceze pare edificatoare. Ea conţine o serie de nume care începe cu Tsipras, continuă cu Iglesias (populistul spaniol) şi cu Mélenchon (troţkistul francez) şi se termină cu Le Pen, simbolul xenofobiei în Hexagon. 

Inutil de subliniat că lista cu pricina, deşi corectă, e excesiv de scurtă. I se pot adăuga numele liderilor altor democraţii defecte, instabile, eşuate ori pe cale de a naufragia. De pildă, ale lui Ponta, Orbán, Erdogan. Dar şi în acest caz ar mai lipsi patronimul marelui trăgător de sfori din fundal. Căci, dacă încercăm să răspundem la întrebarea inevitabilă,

problemele ridicate de Grecia sau de populismul şi extremismul din Europa, nu vom găsi în viteză, ori pe îndelete, decît un ins. Pe liderul de la Kremlin. E omul care a provocat lovituri de forţă în Crimeea şi estul Ucrainei, unde întreţine războiul dus de rebeli împotriva autorităţilor centrale ale ţării vecine, instaurate în urma unei revoluţii pro-europene şi a unei serii de alegeri libere. 

Dată fiind „atitudinea belicoasă a lui Vladimir Putin, europenii ştiu (chiar dacă prea puţini o spun) că vulnerabilitatea Greciei în faţa unei agresiuni ruseşti ar creşte dacă slăbesc legăturile statului elen cu Europa“, relevă o analiză semnată de bine informatul Robert D. Kaplan, în prestigiosul

Kaplan admite că, împovărat de cinismul foştilor săi lideri, de birocraţia lui supraponderală, de instituţii rău construite şi de necompetitivitatea modelului său asistenţial, statul elen „nu e cultural şi politic ancorat pe deplin în Vest“. În plus, partidele sale de centru-stînga şi de centru-dreapta sînt invenţii relativ recente. Paternaliste, ele continuă să fie departe de modernele lor formaţiuni omologe, socialiste şi conservatoare, din Occident. Grecia, mai relevă analistul american, a fost în Războiul Rece „un teren mai propice sovieticilor decît orice alt stat NATO“, iar cetăţenii ei n-au avut niciodată motive speciale să le mulţumească Statelor Unite, ca naţiunile izbăvite de Cortina de Fier. 

E clar, prin urmare, de ce prea puţin meritocratica Grecie generează oricum mari suspiciuni. Ele au luat proporţii în ultima vreme nu doar în Vest, ci şi în centrul şi estul continentului. Bunăoară în republicile baltice. Deloc de mirare că dorinţa lor de a ajuta un stat elen care distribuie mai lesne şi mai rapid pensii cetăţenilor săi şi le plăteşte mai numeroşilor ei bugetari salarii mai mari decît cele încasate de mulţi alţi europeni e tot mai sever limitată. 

La fel e şi credibilitatea actualului guvern de la Atena. Volta de 180 de grade în poziţia faţă de austeritate şi reforme reieşind din propunerile avansate, mai nou, creditorilor de către premierul elen în vederea accesului Greciei la miliardele Mecanismului European de Stabilitate, ESM, i-au surprins pe unii. În fond, conform reglementărilor în vigoare, ESM nu intră în funcţiune decît dacă există riscul unei contagiuni. Or, experţii susţin că un

ar fi economic şi financiar controlabil în lume şi în restul Europei. 

Pe de altă parte, Atena afirmă că ar urma să crească vîrsta de pensionare a grecilor la 67 de ani, că se va proceda la o mărire de impozite respinsă constant pînă acum şi că, în genere, se vor aplica reforme cerute şi netranspuse în ultimii cinci ani. Încît pe alţi occidentali această voltă i-a determinat să se îndoiască, nu fără oarece temei, de sănătatea mintală a lui Alexis Tsipras. Căci n-a trecut o săptămînă de cînd liderul Syrizei a cerut şi a triumfat primind din partea grecilor o clară undă verde întru respingerea propunerilor de reformă avansate de creditorii apuseni. Prin urmare, unii, precum fostul ministru de Interne german Friedrich, îşi pun întrebări fireşti. Din două una: pe cine oare va minţi de-acum încolo Tsipras? Pe propriii săi alegători? Sau (iar) pe creditori? 

Discreditarea totală a Greciei populiştilor de stînga şi de dreapta nu reprezintă însă decît o latură a chestiunii. Şi, deocamdată, nu cea decisivă. Cealaltă e frica. Frica SUA şi a europenilor de consecinţele geopolitice, nu economice, antrenate de un

de care ar profita Moscova. Şi care ar ameninţa totuşi să contamineze alte state. În speţă, nu doar pe cele cu o problemă proprie a datoriilor suverane, ci şi pe cele care, potrivit lui Kaplan, se află în afara zonei euro, dar sînt, ca Grecia, „ţări balcanice expuse, cu instituţii slabe şi economii fragile, ca România, Bulgaria şi Albania“. 

Îmi pare deci exclus ca UE să nu accepte o nouă salvare a Greciei în baza propunerilor de reformă tsiprasiote. Căci e foarte probabil ca liderii Franţei şi o parte dintre demnitarii germani să împărtăşească teama lui Kaplan şi a administraţiei Obama de spectacolul unor „nave de război ruseşti în porturile Greciei“, proiectată de Kaplan. 

Imagini similare îl vor fi determinat cîndva pe Churchill să insiste, pe lîngă Roosevelt şi pe lîngă Stalin, să nu se includă Grecia între cuceririle postbelice ale URSS. Lipsită de porturi la Mediterana, România n-a avut atunci acest noroc. 

Dar hărţile, mentalităţile şi timpul nu sînt bătute-n cuie. Nici modul de a se purta războaie. E, cred, o eroare majoră să se creadă că valoarea strategică a Greciei din 1945 ar fi echivalentă cu importanţa ei de azi. Ceea ce, în schimb, nu s-a modificat defel este nevoia consistentă a grecilor, românilor, bulgarilor de ajutor susţinut din partea Occidentului. Rămîne de văzut dacă-l vor primi în măsură suficientă şi în timp util.  

Deutsche Welle,

Deutsche Welle.

1031545422 jpg
Reformiști și antireformiști
Prima reforma semnificativă a fost în perioada 1996-2000, atunci cînd companiile de stat înregistrau pierderi și datorii foarte mari, care riscau să blocheze economia.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Nu merge bine”
În fapt, Brexit-ul a fost o lecție și un avertisment.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cîinii și românii
Ascult şi aud, în întuneric, mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional.
Frica lui Putin jpeg
Dumnezeu ca bun de consum
În tot cazul, omul tradițional știa cărui dumnezeu să se închine și cum s-o facă. N-avea de ales decît în ce fel să urmeze tabla valorilor prescrise.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Prizonieri în rang secund?
După ce ne-am enervat și am jurat boicoturi, ne-am potolit repede. N-am boicotat nimic.
m simina jpg
Gara din New York
Dar Grand Central Terminal a avut noroc.
Iconofobie jpeg
Capitale…
În condiţiile unei dinamici culturale fireşti, şi Iaşiul, implică autorul, ar putea avea un destin similar, eliberîndu-se – o dată pentru totdeauna – de complexul „trădării” de la 1859...
„Cu bule“ jpeg
Cuvinte de mimă
Una e să mimezi cuvîntul pinguin, alta e să înlesnești ghicirea unor cuvinte ca destoinic sau adică, de fapt sau păi.
HCorches prel jpg
A construi nu înseamnă neapărat a desființa mai întîi
Se știe cît de puțin stagiu pedagogic se face la orice facultate, pentru a se obține calificarea de profesare în învățămînt.
p 7 Departamentul de Justitie WC jpg
Patrioți doar cu vorba
Cine sînt patrioții și cine sînt tiranii? Efortul de a răspunde la această întrebare va decide dacă America rămîne unită într-un stat de drept sau capitulează în fața violenței devastatoare.
radu naum PNG
Arbitrii români au orbul găinilor?
O veche zicală a meseriei pretinde că un deţinător de fluier trebuie să aibă auzul selectiv (la boscorodelile jucătorilor).
Comunismul se aplică din nou jpeg
Geografia dintotdeauna
Tim Marshall spune că „geografia nu dictează cursul tuturor evenimentelor” și încearcă să nu cadă în capcana unui determinism geografic (care ar putea fi asemănător, nu-i așa, cu determinismul economic marxist).
O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.

Adevarul.ro

image
Iarna se dezlănțuie. Viscol puternic în România: harta celor mai afectate zone. Anunțurile meteorologilor
Iara se dezlănțuie în următoarele ore. Meteorologii au emis sâmbătă mai multe avertizări cod galben şi portocaliu de ninsori şi de vânt puternic pentru cea mai mare parte a ţării. Vremea rea pune stăpânire pe România.
image
Cât pot să ceară meseriașii pentru o casă simplă, la roșu. „Nu te mai droga, frățică!”
Un român a postat un anunț în care s-a interesat cât ar putea să-l coste o casă de 80 de metri pătrați, pe un singur nivel. Printre răspunsuri, au fost și unele cu totul surprinzătoare.
image
Prima autostradă din România, construită la dorința lui Ceaușescu. În cât timp a fost gata și care era viteza maximă de deplasare
Autostrada Bucureşti-Piteşti, cea mai veche din România, a fost finalizată în doar cinci ani, între 1967 şi 1972, din ordinul lui Nicolae Ceauşescu. Astăzi se împlinesc 56 de ani de la începerea lucrărilor de construire.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.