Filmul documentar şi înfăţişările socialului

Publicat în Dilema Veche nr. 145 din 3 Noi 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Astra Film Fest a ajuns la maturitate. Soţii Budrală au reuşit să-şi crească acest copil de suflet dimpreună cu copiii lor şi să aducă astfel la liman una dintre cele mai frumoase şi de succes "asociaţii familiale" din România. Căci, cu riscul de a supăra instituţiile care au sprijinit şi pe cele care ar fi trebuit să sprijine acest festival, trebuie spus că el a fost şi a rămas opera familiei Budrală şi a cîtorva prieteni apropiaţi. Drept care şi are o structură mai aparte printre festivalurile de gen, este străbătut de imperfecţiuni şi surprize de ultim moment, dar toată lumea se simte ca acasă. Şi, probabil datorită acestei atmosfere deosebite, găseşti aici de fiecare dată somităţi ale domeniului pentru care ar fi necesare zile bune de aşteptare pentru a le smulge o audienţă de cîteva minute la ei în ţară. Aici îi întîlneşti în sală şi poţi să stai de vorbă cu ei oricînd şi (aproape) oricît la video-barul din hol, la o plimbare prin Sibiu sau în serile (şi nopţile) lungi de discuţii din barurile oraşului. Poţi să întîlneşti şi antropologi renumiţi, unii dintre ei deveniţi prieteni nelipsiţi ai festivalului. Şi, de anul acesta, dincolo de entuziaştii "studenţi la antropologie" - nelipsiţi de la toate ediţiile precedente - poţi întîlni şi un public larg şi divers, din toate categoriile de vîrstă ale Sibiului, precum şi din Thailanda pînă în Canada. De data aceasta, tuturor acestora li s-au alăturat şi o serie de documentarişti români, adunaţi de către organizatori în vederea unei binevenite retrospective a filmului documentar din ţara noastră. Ocazie şi pentru realizatori, şi pentru public, de a privi documentarul domestic în oglinda celui de aiurea, de a compara şi de a se întreba. Ocazie şi pentru mine de a mă întreba din nou de ce oare, se pare, nu prea ne iese această încercare, de ce, parcă, nu reuşim "să vedem socialul"? Dinspre partea ştiinţelor sociale, a "antropologiei vizuale", cele cîteva filme realizate de sociologi/antropologi români şi prezente de data aceasta în festival par a nu fi descoperit încă filmul, limbajul sui generis al imaginii, astfel încît nu poţi să nu te întrebi, după ce le-ai privit, de ce nu s-au gîndit autorii să scrie mai degrabă o carte sau un articol? Filmul antropologic clasic este, desigur, (şi) un document, dar un document vizual, un document în care vizualul oferă o informaţie ce se revarsă mult dincolo de cuvinte şi, ca atare, trebuie (cu)prinsă în imagini. Vizualul acestor filme din festival nu adaugă însă nimic la informaţia şi interesul interviurilor realizate în cadrul unor "terenuri antropologice" mai mult sau mai puţin aprofundate. Dinspre partea cealaltă, a profesioniştilor documentarului, au fost cîteva filme "bine făcute", mai ales cele din familia filmelor "academice" - şi pe care îţi vine să le numeşti "didactice", într-atît este de evident că au ceva de spus şi ţin să ţi-o spună clar şi precis. Foarte bine, nu am nimic de obiectat, decît, poate, faptul că sînt perfect previzibile şi mă cam plictisesc... Nu despre ele este vorba. Mă refer aici doar la abilitatea documentarului de a privi socialul şi de a-l face astfel să se vadă, de a-l face "vizibil" şi pentru ceilalţi, pentru noi, publicul, dincolo de ceea ce se vede atunci cînd "îţi arunci ochii". Din acest punct de vedere, ceea ce ne arată filmele documentare româneşti sînt însă mai degrabă evenimente sau personaje, alese de cele mai multe ori pentru excepţionalitatea, nu pentru reprezentativitatea lor. Fie că este prezentat în cheie dramatică sau bufă, socialul acestor filme este, de regulă, unul spectaculos - periculos de apropiat, uneori, de faimosul jurnal de la ora cinci al nu mai puţin faimosului PRO TV. În consecinţă, este şi rămîne un social anecdotic, mai mult sau mai puţin bine "pus în scenă" de către regizor. Majoritatea filmelor nu fac astfel decît să-ţi arate un copac mai aparte, cu "ciudăţenii", fără să te ajute să vezi pădurea din jur. Altfel spus, le lipseşte a treia dimensiune a imaginii, rezumîndu-se adesea la o "găselniţă pe sticlă", mai mult sau mai puţin şocantă. Nu vreau să spun prin aceasta că documentarul social ar trebui să (sur)prindă doar banalul reprezentativ. Un story bun este totdeauna important. Mai important este însă ce faci cu el. Iată, de pildă, povestea din Angelmakers, a lui Astrid Bussink: prin anii 1920, nişte unguroaice exasperate de soţii lor s-au apucat să-i otrăvească cu arsenic, reuşind să trimită pe lumea cealaltă peste o sută cincizeci de bărbaţi. Practica s-a extins şi a ajuns, se pare, şi pînă prin părţile Zalăului. Ce vreţi mai spectaculos decît atît? Evenimentul este povestit însă peste optzeci de ani, fără a cădea în spectaculos, în film poliţist sau dramă şi, în primul rînd, fără a rămîne în anecdotic, oricît de bogat ar fi acesta. Tuşele de umor şi de tragic sînt alternate cu o artă desăvîrşită, personajele sînt grăitoare, vorbind despre ele şi despre viaţă în general, astfel încît vezi mult mai mult şi mai departe de satul pierdut din pusta ungară unde a început totul, şi unde este filmat totul. Aproape că vezi întrupîndu-se statisticile faimoase care ne spun despre unguri că sînt campionii europeni ai divorţului şi ai suicidului, începi să înţelegi ce vor să spună aceste cifre pe care le-ai învăţat la şcoală sau le-ai aflat din reviste. Iar cînd te uiţi la întrunirile cercului de dans al femeilor din acest loc unde nu s-a întîmplat nimic, parcă începi să pricepi despre ce ar fi vorba şi în prezent - şi te trec fiori pe şira spinării! Dar nu pentru multă vreme, căci firul narativ al filmului are grijă să relativizeze totul: într-un fel, asta-i viaţa! - ne sugerează aceleaşi personaje feminine din film. Asta-i viaţa? - nu putem să nu ne întrebăm noi. Povestea filmului ne poartă astfel din anecdotic prin social, în cel mai pur existenţial şi înapoi. Nu pentru că şi-a propus vreun tur de forţă, cine ştie ce demonstraţie extraordinară, ci pentru că, pur şi simplu, aşa-i viaţa! Dacă ştii să o priveşti...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

Elon Musk, Shutterstock jpg
Ruptură majoră la Washington. Elon Musk a anunțat că își părăsește rolul din administrația Trump
Elon Musk a anunțat pe rețelele sociale că își încheie rolul în administrația Trump, o plecare pe care Casa Albă a confirmat-o miercuri seară ca fiind „în curs”, scrie The Guardian.
gica hagi sportpictures jpeg
Capăt de drum pentru Gică Hagi la Farul? Un apropiat recunoaște că „Regele” a obosit
Gică Hagi are 60 de ani și a refuzat în mai multe rânduri să plece în străinătate, pentru a nu tulbura situația de la Farul Constanța, unde a investit material și s-a implicat sufletește.
copil autist batut
Refuzul educației în numele Bibliei. Copii ținuți închiși, departe de școală, de propriul părinte
Curtea de Apel Alba-Iulia a decis zilele trecute reluarea unui proces în care un bărbat a fost condamnat inițial la 5 ani de închisoare pentru că i-a interzis copilului său cel mare să meargă la școală, motivând că sistemul educațional din România nu respectă principiile biblice.
top alimente care ajuta sa slabesti jpg
Alimentul care ar putea deveni o raritate în 2025: „Nu am văzut așa ceva în 50 de ani”
Anul 2025 marchează una dintre cele mai grele lovituri pentru apicultura românească din ultimele decenii. Din cauza condițiilor meteorologice extreme, mierea de salcâm — recunoscută drept una dintre cele mai pure și apreciate tipuri de miere — a devenit, practic, inexistentă.
Adolf Hitler shutterstock 252139258 jpg
Cum arăta bolidul de lux preferat al lui Hitler. Mareșalul Antonescu mai avea o mașina identică
O bună parte a celor mai faimoase mărci de autoturisme din Europa s-au dezvoltat cu sprijinul Partidului Nazist. Hitler era pasionat de mașini și investea sume uriașe în automobile performante, dar și în prototipuri. Pentru producerea acestora a fost folosită și munca prizonierilor din lagăre.
GOTLAND2 jpg
Statele Unite își întăresc prezența în nordul Europei, în contextul amenințării ruse. Insula suedeza Gotland, piesă-cheie în noua strategie NATO
În zori, pe insula suedeză Gotland, la doar 300 de kilometri de exclava rusă Kaliningrad, un pluton de pușcași marini americani a executat recent o simulare de atac cu rachete, trimițând proiectile inerte în apele Mării Baltice.
Podul peste Some;, din Satu Mare  Foto Primăria municipiului Satu Mare Facebook (14) jpg
Cel mai spectaculos pod din nord-vestul României, finalizat la Satu Mare. Ce nume poartă podul hobanat
Cel mai spectaculos pod rutier construit în ultimii ani în nord-vestul României va fi inaugurat la Satu Mare. Podul hobanat construit peste râul Someș are o lungime de aproape 400 de metri și a fost finalizat după patru ani de lucrări.
Cluj Napoca, foto Shutterstock jpg
Oraș din România, pe harta turistică a Europei. E o destinație din ce în ce mai populară, mai ales în rândul vecinilor europeni
Clujul se afirmă tot mai puternic ca o destinație turistică de top în România și în Europa Centrală, atrăgând un număr în creștere de vizitatori din țară, dar mai ales din străinătate.
bulgaria euro
Bulgarii adoptă euro, România rămâne pe loc. „Corupția și controlul politic frânează aderarea”, cred românii
Știrea privind posibilitatea ca Bulgaria să adere, din 1 ianuarie 2026, la zona euro a fost intens comentată de români. De ce România a rămas în urmă, de ce se teme populația din țara vecină și de ce nu vor politicienii români să intrăm în zona euro sunt câteva dintre aspectele discutate.