Febra cauciucului

Publicat în Dilema Veche nr. 401 din 20-26 octombrie 2011
Marea de altădată jpeg

Legea cauciucurilor de iarnă a transformat pînă şi cel mai prăpădit atelier de vulcanizare într-un loc plin de viaţă. Aud că unele asemenea ateliere din Bucureşti sînt aşa de solicitate că nu mai răzbesc decît cu programare. Cricul şi coarba au devenit instrumente de importanţă naţională. Prezonul se impune drept cea mai prezentă piesă din conştiinţa publică, într-o vreme în care nenumărate mîini murdare rostogolesc înainte şi înapoi nenumărate roţi murdare ce trebuie schimbate. Pe drum, recunoşti imediat vulcanizările, după cozile de maşini formate în preajma lor. Cele ajunse în faţă sînt deja ridicate pe cricuri şi stau strîmb, cu discurile de frînă dezvelite lucind în soare. Pe şosele, unii şoferi aşteaptă cu mîinile în buzunare, ca la barieră. Prin interiorul localităţilor mai mici sau prin sate, oamenii au găsit prilej să se strîngă la vulcanizare şi să stea de vorbă, ca la fierăria lui Iocan. Un meşter „schimbător de cauciucuri“ mi-a spus că a ajuns să audă şi-n somn pocnetul pe care-l face anvelopa nouă pusă pe jantă, cînd o umfli. Milioane de cauciucuri de iarnă reşapate, la mîna a doua, sau nou-nouţe sînt umflate şi echilibrate. Fără număr sînt şi plumbii care se bat pe marginea jenţilor. Fiindcă de la tîrgul din Vitan Bîrzeşti pînă la Sighetul Marmaţiei şi de la Vama Veche pînă la Beba Veche, toată ţara e ocupată să-şi schimbe roţile. 

Iar în plină febră a cauciucului, eu vreau să-mi schimb uleiul. Mă opresc lîngă Piteşti, la un mare „service de roţi“, unde scrie că se fac şi alte operaţii. Un Mercedes negru tocmai vrea să intre în faţă, iar ceilalţi, care stăteau la rînd, încep să claxoneze furioşi. Din burta service-ului se iveşte o femeie mică şi rotunjoară care începe să-i facă şoferului semne categorice să dea cu spatele şi să se aşeze la coadă. Înăuntru, dincolo de uşile de garaj metalice, aveam să descopăr un adevărat furnicar. Unii meseriaşi ridicau maşinile pe cric, alţii desfăceau prezoanele, unii îşi pasau din mînă în mînă furtunurile cu barometru, alţii scoteau şi băgau roţile într-un fel de cuptor din care ieşeau aburi (am aflat că era un spălător de roţi). Fiecare lucrător părea să-şi aibă traseul lui bine stabilit şi nu se ciocneau niciodată între ei. Doar cîte un client îi mai încurca şi, uneori, un muncitor care venea cu vreo roată de-a rostogolul le striga să se dea la o parte, să nu-i murdărească. 

Ei bine, auzind că eu vreau schimb de ulei, şi nu de roţi, preţ de o secundă întregul furnicar a părut a se opri în loc. Ca şi cum aş fi cerut şlapi într-un magazin de clăpari. Un puşti îmi spune, codindu-se, că nu crede că e timp pentru aşa ceva. „Păi, timpul e cam tot ăla şi scrie acolo că faceţi şi asta“, îi răspund. Vine femeia cea mică şi energică şi îi zice puştiului să-mi facă imediat loc pe rampa de direcţie. Totul se reorganizează instantaneu. Apare şi un meşter mai în vîrstă care îi strigă aceluiaşi puşti să nu mai stea cu degetul în gură. „E fiul meu – ne explică. Lucrez de zece ani aici, la direcţie şi la tot ce ţine de motoare. Prin mîna mea trec în fiecare zi peste 30 de maşini. Încerc să-l învăţ şi pe el cum se cîştigă un ban, da’, uite cum se plimbă, parcă ar fi în vizită.“ În timp ce vorbeşte şi se uită urît după fiu-său de zici că-i gata să-l şi pocnească, mîinile-i merg pe sub maşină. Dă cu spray degresant, desface şuruburi, scoate scutul, aduce rezervorul mobil de colectat ulei uzat... Mă întreabă de ulei şi de filtru. Mă duc la recepţie să le cumpăr. Văzusem acolo o mulţime de feluri. Femeia cea energică îşi pune însă mîinile în şold. „Păi, n-aveţi nimic la dumneavoastră? Nici ulei, nici filtru? Aţi venit aşa, cu mîna în buzunar?“ Îmi aminteşte brusc de tot ce-i neplăcut în ţara asta. Pe sub uşile metalice apare însă patronul, soţul ei, călcînd încet şi apăsat cu pantofi imenşi şi scîlciaţi. Oamenii îi fac loc să treacă. E înalt şi voinic, cu o burtă care pare că ar putea cuprinde întreaga forfotă din atelier. Poartă ochelari scumpi şi un sacou de catifea reiată. Trece pe lîngă mine şi o întreabă pe femeie care-i problema. „Cum de n-ai, mă!“, îi zice. Ea tace intimidată. El pleacă fără alte cuvinte, părînd că ştie foarte bine ce are de făcut. În două minute se întoarce cu filtrul potrivit. Vine direct la mine. „Ăsta e zeiss, domnule“, îmi zice şi i-l dă mecanicului. 

Între timp, Mercedes-ul cel negru a tras pe rampa de alături şi se descoperă că are un prezon rupt. Patronul îl ia în mînă şi-l priveşte atent ca pe un gîndac. „Facem rost şi de ăsta“, zice şi iese din nou din garaj, aplecîndu-se uşor, să poată trece pe sub porţile metalice.

Uleiul cel nou, de culoarea mierii, e gata turnat, scutul e remontat într-un minut şi pot să cobor cu maşina de pe rampă, îndrumat de gesturile precise şi rutinate ale mecanicului. Scăpat din furnicar, mă aştern la drum printre dealuri şi copaci cu frunze galbene şi roşii, sub un cer cu soare şi nori negri deopotrivă. E sîmbătă după-amiază şi magazinele de prin sate sînt deja închise. Vulcanizările sînt în continuare singurele oaze de activitate. Fiecare cu patronul său, mai mult sau mai puţin impozant...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cât de mult ne influențează emoțiile destinul. Psiholog: „Cine le stăpânește, își controlează cu adevărat viața”
Nu punem mare preț pe forța emoțiilor, considerând că, de fapt, gândurile și programele mentale sunt cele care ne controlează destinul. Acest lucru este adevărat doar într-o anumită măsură, pentru că stările pe care le experimentăm zilnic au un rol determinant în viața personală și profesională.
image
Cel mai mare inamic al speciei umane. Are numai 6 mm, dar ucide anual aproape un milion de oameni
Cel mai mare inamic al umanității este de fapt o insectă banală, pe care o întâlnim inclusiv în România. Țânțarul este responsabil de moartea a 830.000 de oameni anual, iar specialiștii consideră că această insectă prin efectele produse a schimbat efectiv istoria umanității.
image
Tânăra care a făcut un scop în viață din a-i ajuta pe alții. Bistro-ul ei social, loc de întâlnire al celor ce vor să ajute
Când dorința de a face bine întâlnește inteligența umană, iese un bistro social. O tânără din Baia Mare a pus bazele unei astfel de afaceri tocmai din dorința de a face bine. Despre inteligența ei ne-a convins în momentul în care a început să vorbească despre această afacere, făcută pentru a ajuta

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.