Fascinaţia mitocăniei

Publicat în Dilema Veche nr. 686 din 13-19 aprilie 2017
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Era blondă, purta ochelari de soare și conducea un SUV. Chiar așa era. Blondă. Nici urmă de ironie în constatarea asta, nici o trimitere la celebrele bancuri, mai bune sau mai proaste, cu blonde. Venea dinspre Piața Victoriei spre Romană și a oprit la semafor. Zîmbea, discutînd cu cineva la telefon. O mai despărțeau vreo cincizeci de metri de locul în care se putea întoarce, cît se poate de corect, în direcția din care venise. Nu i-a păsat. A întors exact pe trecerea de pietoni, rapid, pentru că-și permitea. Și pentru că tot nu venea nimeni din sens opus. Era degajată, veselă, suverană în dreptul ei de a face orice. Un drept pe care și l-a dat singură, cu generozitatea celui care crede sincer că regulile și obligațiile sînt valabile doar pentru ceilalți. Pe figura ei se întindea un cer senin, pe care un avion de acrobație, lăsînd fum alb în urma lui, reușise să scrie limpede: „E lumea mea!“

E aproape sigur că n-ar fi făcut așa ceva, n-ar fi întors pe o trecere de pietoni, și în ciuda celor mai evidente linii continue, dacă s-ar fi găsit în Franța, în Austria sau în Germania. Poate doar prin Bulgaria, „că sînt ca noi“. Altminteri, prin alte țări cu reputație bună, s-ar fi simțit o persoană civilizată, care găsește chiar un soi de bucurie în a se supune unei forme de ordine. E frumos și reconfortant să te simți civilizat. Aici, acasă, nu poți să trăiești bucuria asta. Compatrioții nu merită gesturile tale civilizate. Sînt primitivi și proști, sînt singurii vinovați de faptul că dînsa se simte, atunci cînd circulă cu mașina prin țara asta, ca și cînd ar traversa stepele Asiei. Și, evident, nu e vorba doar despre o „ea“ blondă, dintr-o întîmplare cît se poate de reală, petrecută într-o dimineață de primăvară, în inima capitalei acestei țări. E vorba despre mulți „ei“ și „ele“, despre noi, o lume, un univers al nostru, unde fiecare crede că doar celălalt e vinovat grav de nivelul de înapoiere în care băltim.

După ce călătorim prin alte țări sau cînd venim acasă, în vacanță, de la muncă, parcă scoatem punga cu gunoi dintr-un aspirator care nu mai trage aer, de plin ce e. O pungă pe care o deșertăm în stînga și-n dreapta, imediat ce-am ajuns acasă. Parcă ne răzbunăm pe noi înșine că ne-am comportat civilizat prin alte țări. Intrăm într-o buclă isterică, într-un soi de frenezie de a face pe-aici absolut tot ce nu e permis la alții. Cînd sîntem pe-acolo, ne găsim gata oricînd să fim foarte critici, să facem ordine chiar și în sistemele de guvernare și în viețile ălora. Cînd venim aici, dăm drumul resurselor de barbarie pe care le-am ținut în frîu cît am fost plecați. Disprețul pentru locul ăsta ne iese prin pori și se transformă într-o ceață deasă, prin care ne croim drumul cu macetele celor mai condamnabile gesturi. Suferim îngrozitor că „lumea“ ne vorbește de rău, fără să și dea seama din ce cultură excepțională venim, și ne răzbunăm, făcînd risipă de imaginație, pe compatrioți și pe spațiul public de aici. Pe lîngă ce facem zilnic, gestul doamnei care a întors mașina în centrul capitalei, ca la dumneaei în curte, poate părea de o ridicolă lipsă de însemnătate. Știm bine, însă, că nu e așa. Știm că e un simptom care se manifestă în grade diferite la mulți dintre noi. Dar, atunci cînd e observat în toată splendoarea lui, îi vedem gravitatea doar la celălalt. Niciodată la noi înșine.

Avem un soi de fascinație în a plănui sau a improviza cît se poate de creativ – depinde de situație și de cît timp avem la dispoziție – orice mitocănie care rănește locul în care trăim. Dacă nu comitem un gest fizic de agresiune la adresa spațiului pe care îl populăm, compensăm cu repertoriul lingvistic. La gurile noastre se îmbulzesc falnice cascade de porcăială, care îneacă orice peisaj prin care trecem. Uneori știm că, în adîncul nostru, nu sîntem nici mai buni, nici mai răi decît alții, că am avut un traseu cultural complicat și traumatic, și că ține doar de noi și de felul nostru de a vedea lumea să ieșim din bucla asta. Așa cum știm și că procesul de învățare e destul de lung și foarte anevoios. Dar un anumit fel de oboseală ne face să trecem repede peste gîndul ăsta. Și alunecăm în prăpastia cu resentimente, din care urlăm cît ne țin plămînii că am fost abandonați, vitregiți, sabotați. Și că generația asta din ziua de azi strică, plină de sîrguință, tot ce-am construit noi bine.

Iar mitocănia care a învățat să se îmbrace cu straie croite în liniștea bibliotecilor e alt soi de răzbunare perversă. Credem că o idioțenie plină de răutate, dar spusă într-un anumit fel, scapă de lestul resentimentului, dacă pornește pe o alee discursivă pavată cu ironie sau cu un anumit fel de umor, pe care-l considerăm de soi. Dăm lecții aspre, din ipostaza de zîne neîntinate sau din cea de nihilist afanisit. Și răspundem cu un „bă“ implicit, deghizat în afișarea unor competențe din care reies mereu aceleași chestii. Fie că habar n-ai, fie că n-ai consultat cele mai recente cifre, fie că scrii la reviste care se pretind de cultură și că bănănăi prin turnuri de fildeș fără să dai soluții, fie că el ți-ar fi scris mult mai bine articolul, fie că țara arde și baba ’telectuală se piaptănă, iar lista continuă pînă mîine. Iar mîine, zîna neîntinată sau nihilistul afanisit, la întîlnirea cu prietenii, povestesc exact în registrul pe care l-au criticat ieri. Dar o fac ei, ceea ce e profund natural și complet necondamnabil. 

Cătălin Ștefănescu este realizatorul e­mi­siu­nii Garantat 100% la TVR 1.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Made in Taiwan
Felul în care Statele Unite se raportează la Taiwan e adesea descris ca fiind „ambiguitate strategică”.
Bătălia cu giganții jpeg
Viktor, prietenul lui Vladimir
Vehemența cu care Viktor Orbán respinge ultimul set de sancțiuni împotriva Rusiei precum și alte măsuri de sprijin pentru Ucraina arată distanța care se cască între Ungaria și Europa.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Inclasabila, impracticabila Rusie
Rusofobia conviețuiește constant cu rusofilia, admirația cu panica, tentativa colaborării cordiale cu derapajul credul, contraproductiv.
Frica lui Putin jpeg
Eroul pe care ni l-am dori
Relativa mizerie morală a lumii europene se oglindește și în insuficiența modelelor pe care ea le-a ales.
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Cîntecul de sirenă al morcovului
Dacă izbînda Ucrainei în fața Rusiei mi-ar umple inima de bucurie, succesul de la Eurovision mi-a umplut-o de o tristețe melancolică.
The Lady and the Unicorn Sight det4 jpg
Unicorni
Existența „măgarului cu un singur corn în frunte” a fost confirmată și de Aristotel.
O mare invenție – contractul social jpeg
Vlad Constantinesco și Stéphane Pierré-Caps: o pledoarie pentru libertate
Oferă o imagine complexă și coerentă a raporturilor dintre Constituție, stat, societate și individ.
Iconofobie jpeg
Bifurcațiile gîndirii etice
Din păcate, „așezarea“ (etică) pe toate nivelurile de gîndire rămîne inaccesibilă multora dintre noi.
„Cu bule“ jpeg
Noroc chior
Dicționarele noastre mai înregistrează însă cîteva caracterizări similare, norocul putînd fi apreciat superlativ ca „orb”, „porcesc”, „cu carul”.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Activități de week-end
În viață trebuie să știi trei lucruri: ce vrei – adică să ai un scop, în ce crezi – adică să respecți niște valori și ce trebuie să faci – adică ce acțiuni întreprinzi.
Un sport la Răsărit jpeg
Wimbledon versus ATP & WTA?
WTA şi ATP au spus că a interzice sportivi (chestie care nu implică ţările lor, deja puse pe tuşă de toată lumea) încalcă principiul nediscriminării pe bază de naţionalitate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Efectele pandemiei?
Acum, că pare să fi trecut, unii cercetează în ce măsură pandemia de COVID-19 a afectat serviciile publice dintr-o serie de domenii și din diverse regiuni.
Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?