Fără tie-break

Publicat în Dilema Veche nr. 333 din 1-7 iulie 2010
Fără tie break jpeg

În urmă cu cîteva zile, la Wimbledon, s-a întîmplat un fenomen care merită atenţie. Doi jucători, aţi auzit deja poate, s-au hotărît parcă să nu-şi mai încheie niciodată partida, să profite de faptul că regulamentul acestui turneu al turneelor nu prevede tie-break în setul decisiv (adică, un fel de taie-funia, inventat în aceeaşi limbă în care s-a născut şi vorba time is money). Cei doi, francezul Nicolas Mahut şi americanul John Isner, s-au bătut în rachete timp de trei zile încheiate, ca în poveştile cu Făt-Frumos şi Zmeul Zmeilor (partida se întrerupea doar la lăsarea întunericului). Ambii aveau servicii formidabile şi parcă îngropau mingea în careul adversarului, tot aşa cum personajele de poveste amintite se îngropau unul pe celălalt (pînă la genunchi, pînă la brîu ş.a.m.d.). Din acest motiv, nici unul nu reuşea să facă break-ul care să-l departajeze.

Un spectacol fascinant într-o lume tot mai grăbită şi mai fragmentată, în care nu doar timpul de lucru, dar şi timpul liber sînt din ce în ce mai riguros programate. O lume în care nimeni nu mai are răbdare sau răgaz pentru desfăşurări lungi, pentru cusut tapiserii sau pentru ascultat simfonii de Mahler. Nu fac excepţie nici competiţiile sportive, parcă tot mai scurte şi mai multe. În general, pentru ca un sport sau altul să prindă, să intre în graţiile televiziunilor, reprizele trebuie să fie cît mai scurte, iar pauzele cît mai dese, favorabile reclamelor. Mai de mult, în pauzele unui meci de box, vedeai cum boxerul este şters cu prosopul, cum i se scoate din gură proteza de protecţie, cum i se dă apă cu stropitoarea, cum i se tamponează eventualele răni şi auzeai întotdeauna indicaţiile antrenorului. La meciurile de tenis, de asemenea, îi vedeai pe jucători mîncînd o banană sau bînd un suc, schimbîndu-şi tricoul sau primind diverse servicii medicale. Momentele de pauză ale jucătorilor făceau parte din spectacol. Astăzi, în pauze, la televizor vezi detergenţi şi credite de refinanţare sau, cel mult, cum proprietara unei case îi trage o palmă zugravului (aia e chiar o reclamă nostimă). Nu mai spun că la meciurile de tenis transmise la Sport.ro, pauzele sînt dilatate cu reclame asurzitoare aşa încît, la fiecare două game-uri, se pierde primul schimb de mingi. 

Sportivii înşişi par a fi cuprinşi de trepidaţia acestei lumi, înoată, pedalează, vîslesc sau aleargă mai repede. Sporturile de echipă sînt mai alerte. Pînă şi la snooker, un joc tihnit prin excelenţă, astăzi, cel mai rapid jucător din lume (Ronnie O’Sullivan) are şi cel mai mare succes. Dar, revenind la eroii de la Wimbledon, ei jucau excelent şi nu erau nici pe departe nişte tipi lenţi. Breşa pe care au făcut-o în era grabei şi în care toate lucrurile trebuie să aibă un cap şi o coadă bine precizate (chiar dacă nu neapărat şi conţinut), a fost de altă natură. Au perturbat programele televiziunilor, au stricat orarul turneului, punînd totodată la grele încercări şi biologia arbitrului de scaun. Dincolo de toate, au făcut deliciul spectatorilor şi al telespectatorilor care şi-au lăsat la o parte rutinele obişnuite, pentru a vedea minunea pînă la capăt. Cu atît mai mult cu cît acest capăt părea să nu existe. Orice limită, chiar şi aceea a necesităţii unui învins şi a unui învingător a fost depăşită. Se juca tenis de dragul tenisului, la infinit, într-o buclă atemporală în care jucătorii semănau cu nişte copii, care nu mai vor să se oprească din joacă. Cei doi erau storşi, dar nu se dădeau bătuţi. Au bătut însă toate recordurile imaginabile. Au servit fiecare peste o sută de aşi (recordul mondial era de 78) şi au depăşit cu peste patru ore şi jumătate cel mai lung meci de tenis din istorie. Scorul din setul decisiv al finalei de anul trecut de la Wimbledon, dintre Federer şi Roddick, acel 16 la 14 care atunci părea incredibil, astăzi e de-a dreptul caraghios faţă de colosalul 70 la 68 cu care, în cele din urmă, cei doi au încheiat setul decisiv (a cîştigat Isner). De bună seamă, ambii şi-au consumat acolo energia pentru un întreg turneu (Isner n-a mai făcut nimic în turul următor), dar ce mai contează. Fără a avea şanse să ajungă în fazele importante ale turneului, au reuşit, oricum, să concentreze întreaga atenţie asupra lor. Au intrat în istoria tenisului. 

Mă tem însă că, în urma acestei isprăvi, organizatorii turneului ar putea hotărî să introducă tie-break-ul şi în setul decisiv. Ca să prevină pînă şi total improbabila repetare a unei astfel de întîmplări. 

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Descoperire epocală lângă Sarmizegetusa Regia realizată cu LIDAR. Nimeni nu bănuia ce ascund munții VIDEO
Un loc plin de vestigii dacice, din Hunedoara, ascuns și neglijat complet în ultimele decenii de autorități, a fost cercetat recent de oamenii de știință, cu ajutorul tehnologiei LIDAR, iar rezultatele studiului sunt uimitoare
image
Turist amendat pentru că a urcat în Munții Piatra Craiului fără să aibă buletinul la el. De ce i-a dat dreptate judecătorul
Un turist amendat de Jandarmerie pentru că „aflându-se în Piatra Craiului, pe un traseu nemarcat, a refuzat să furnizeze date pentru stabilirea identităţii sale” a dat în judecată Jandarmeria Română.
image
Camioanele care au dus faima României în toată lumea. Povestea vehiculelor solide și fiabile, cu „atitudine“ spartană
Camioanele românești, realizate la uzinele din Brașov, au fost adaptate mereu vremurilor, cu o tehnologie de vârf și prețuri avantajoase, cucerind astfel piețele internaționale, chiar și pe cele de peste Ocean.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.