Fantoma noastră de casă

Publicat în Dilema Veche nr. 787 din 21-28 martie 2019
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Sau de ogradă. Sau de toate acareturile. Promovarea României. Eterna și fascinanta noastră obsesie. Ea e! Dînsa se dovedește a fi, de atîția ani, fantoma care ne bîntuie, cînd ne e lumea mai dragă. Gîndul care ne tulbură sărbătorile îmbelșugate. Melancolia care ne picură rusism în țuică și-n vin, de ne ia plînsul și dăm cu basca și cu paharul de pămînt. Că e așa de nemernică lumea, și așa de mașteră viața, care ne ia tîrîș după ea. Că nimeni nu ne știe. Sau dacă ne știe un pic, nu ne recunoaște valoarea. Sau dacă ne recunoaște cît de cît, atunci zice ceva de „țigani“ sau de „lăutari“. Sau de Dracula. Păi, nu plesnim de nervi cînd auzim mereu de-astea? Și de fiecare dată rămînem pe stoc cu dacii care au construit temelia lumii, cu folclorul nostru autentic, cu mănăstirile din Moldova, cu domnitorii care au stat de veghe la porțile creștinătății și cu Eminescu care a intuit teoria relativității. Iar dacă-n ziua în care discuția asta ne ia de cap, la un pahar, se mai întîmplă să și piardă Simona Halep un meci, e gata disperarea abisală. Se păbușește lumea. O gaură neagră înghite tot universul.

Iar făcurăm un clip de promovare a României. Iar avem nutreț de rumegat o vreme bună de-acum încolo. Și, bineînțeles, clipul de promovare s-a făcut, din nou, pe șest. Așa cum știm noi dintotdeauna. Pe șestache. Nu tu campanie națională de chemare la întrecere patriotic-creativă, nu tu licitație de proiecte și scenarii, nu tu mobilizare generală. Sau o fi fost. Dar într-o variantă de mare discreție. Că nouă ne place la nebunie chestia asta cu imaginea României. Ne place infinit mai mult decît realitatea în care trăim. Mai mult decît România însăși. Nu ne pasă atît de starea spitalelor, de lipsa autostrăzilor, de chipul școlilor, de condiția vîrstnicilor și a persoanelor cu dizabilități, de discriminare și corupție, cît ne pasă de imaginea României. Aia trebuie să fie bună. Aia trebuie să fie o lucrare legendară. Acolo trebuie să ne arătăm în primul rînd talentele, forțele creative, calitățile de artiști. Aia contează cel mai mult pentru noi. Imaginea, frate! Felul în care trebuie să ne vadă lumea. Restul e o treabă între noi. E chestie de familie. Nu tre’ să știe toată lumea ce e la noi în casă.

Așa că, pe șestache, mai facem un film de promovare. Despre calitatea lui, nici nu mai e de zis nimic. Păi, ce vrei să facem? Iar să se-nghesuie toți meltenii, să-și dea cu părerea la vreun plebicist creativ? Nu există panaramă mai mare decît neliniștile și scandalurile în care picăm cînd e vorba de confecționarea imaginii noastre. Chestie la care nimeni nu se pricepe mai bine decît absolut fiecare dintre noi. Sîntem exact ca-n „poza“ pe care ne-a făcut-o Budai-Deleanu, acum atîta amar de vreme. Că noi sîntem în „poza“ aia. Deși credem că e vorba despre alții. Facem o hărmălaie de nedescris, cu orice ocazie. Dar rupem toate zăgazurile cînd e vorba despre imaginea noastră. Care trebuie să iasă cumva, din care să se vadă calitățile noastre demo-aristo-monarhicești. Pentru că despre noi nu poți să spui... ceva. Ori spui totul, ori nu spui nimic, nenică! Iar o prezentare a noastră trebuie să zică tot. Altfel, e o nenorocire. Și să zică atît de bine încît să cauterizeze și rănile neîmplinirilor care ne chinuie sufletele. Înțelegeți, măi, stimați compatrioți?

Un film de prezentare a țării noastre trebuie să fie ca o doină ancestrală. Adică să fie o creație miraculoasă, de o asemenea profunzime și cuprindere încît să și repare tot ce nu e-n ordine. Fix pe modelul doinei, așa cum am învățat noi la școală. Că omul românesc era trist, sărman, lovit de probleme, tras în piept de alții, chinuit de viața nedreaptă. Și-atunci, ce făcea? Doinea, măi dragă! Zicea o cîntare miraculoasă, cu vorbe din adîncul sufletului, sau scotea fluierul din care ieșea o melodie cu proprietăți curative magice. Cîntarea asta repara sufletul, pentru ca strămoșul nostru să meargă mai departe. Așa și cu filmul de prezentare. El trebuie să ne repare pe dinăuntru și să ne reprezinte pe dinafară. Ăsta e brifu’, cum s-ar zice. Ăsta e caietul de sarcini. Altminteri, n-are rost să te-apuci de treabă. Iar dacă-l dăm în lucru la toată lumea, păi, ce-am făcut?! O dăm de gard. Facem dezordine și hărmălaie. Mai bine facem noi filmul pe șestache, să fie hărmălaie doar cînd apare. Că nu se poate altfel. Dumnezeu însuși, dacă ar face filmul divin de prezentare a României, ar avea parte de comentarii catastrofale. Nu vrei să știi ce i-ar auzi urechile! Păi, ce se bagă El?! E de meserie? Lucrează El în vreo agenție? Hopaaa! Aici s-ar putea să avem o surpriză. Adică să se-audă din cîteva locuri răspunsul „Da!“.

Unii zic că ar fi fost mai bine dacă… Asta e replica noastră de gintă, mitul nostru fondator: „Ar fi fost mai bine dacă…“. Deci unii spun că ar fi fost mai bine dacă se făcea un anunț public mai zgomotos. Să știe toată lumea creativă că se dorește, din nou, un film de prezentare a patriei. Poate că unele agenții sau Dumnezei creativi independenți ar fi făcut chiar pro bono treaba asta. Și-ar fi fost efervescență creativă și cutare. Și cine știe ce capodopere ar fi văzut lumina zilei. Alții zic că le e scîrbă de treaba asta și că nu mai vor s-audă de imaginea României și de filme de prezentare, că mereu iese scandal și se bagă toți proștii, impostorii, verii, nepoții și consătenii. Și că ei, ca profesioniști adevărați, n-au ce căuta în mizerii de-astea. Iar alții zic că orice-ai scoate pe piață, mereu s-ar găsi unii să strîmbe din nas, să facă figuri, să șușotească pe la colțuri, să zică în toate felurile că ei ar fi făcut mai bine. Și toată lumea are dreptate. Aidoma marilor momente din istorie, și-aici facem la fel. Ne trebuie domn pămîntean? Dăm imaginea noastră pe mîna compatrioților? Ne trebuie domn străin? Adică să facă lucrarea unii de-afară? Singurul răspuns la-ntrebările astea e hărmălaia. Căci asta e adevărata noastră Românie neîmblînzită.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic