Fantasticul realităţii sau liniştea din Sieranevada

Publicat în Dilema Veche nr. 661 din 20-26 octombrie 2016
Obrăjorii rumeni ai moralei jpeg

„Băi, e incredibil!“ „E ireal!“ „Deci nu pot să cred așa ceva!“ „Nimic nu mă mai miră!“ „Oare de ce nu mă mir?“ „Frate, pînă unde se poate merge?“ „În altă parte n-o să vezi așa ceva!“ „Păi… te miră că se poate întîmpla așa ceva?“ „Eh, uite că se poate!“ „Și-ncă n-ai văzut nimic!“ Sînt doar cîteva dintre expresiile pe care le folosim și le auzim de nenumărate ori pe zi. Evident, lista poate fi completată cu multe altele. Relația noastră elementară cu realitatea e una destul de tensionată, de nervoasă. Mai mult, realitatea însăși devine – în felul nostru de a vedea lumea – un personaj în toată regula. Prin urmare, atunci cînd operăm în mod obișnuit cu limitele și cu chipurile ei, deseori îi pierdem contururile și nu mai știm cînd am rătăcit drumul, intrînd în pădurile ficțiunii. Iar lucrurile astea se petrec în cel mai normal, mai „civil“ mod cu putință, departe de orice estetică, hermeneutică sau teorie a interpretării. Așa sîntem noi pe-aici. Mai nervoși, dar și mai jucăuși, uneori, cu orice noțiune.

Pentru unii dintre spectatori, în unele dintre filmele cinematografului contemporan de la noi pare că există o adevărată competiție în obținerea autenticului, a realului, a veridicului. Dar oamenii care poartă discuția în termenii ăștia nu mai vorbesc despre un film, ci despre felul în care văd ei realitatea. „Veridicitatea“, „autenticitatea“ filmelor devin un soi de performanță fizică, mecanică, pe care unele filme românești reușesc să o atingă, iar altele nu. Totul se transformă într-o discuție care nu mai are nici o legătură cu cinematografia, cu orice formă de expresie artistică. Mulți dintre noi încă nu am depășit faza asumării unei convenții. Încă nu reușim să vedem un film românesc contemporan nemobilizați de tensiunile felului „real“ în care se trăiește la noi. Cei mai mulți nu văd filmele despre care discută. Iar dintre cei puțini care le văd, unii sînt esteți de serviciu și-ți povestesc cum ar fi făcut ei filmul sau cum se face prin alte părți, iar alții intră în competiție directă cu realitatea filmului, explicîndu ți că realitatea reală e… altfel. La alte filme nu sîntem atît de vigilenți. Dimpotrivă. Cum e vorba de unul românesc, cum intrăm într-un mod de funcționare alert și devenim un juriu care spune ce e „real“ și ce nu.

Pentru că „realitatea“ creată de Cristi Puiu e atît de veridică în Sieranevada, dar, în primul rînd, pentru că filmul lui e atît de… film, uneori reacția publicului e ca la un meci de fotbal. Spectatorii se împart pe galerii care strigă unele la altele. La o primă vedere pare un lucru bun. Însă cei mai mulți uită imediat că vorbesc despre un film. Despre o ficțiune. Despre o poveste. Iar unii o iau și foarte personal, supărîndu-se foc. Un actor din distribuția celui mai recent film al lui Cristi Puiu îmi povestea despre reacția vehementă a unui spectator care îi scria că „Nu așa se petrec lucrurile în realitate, nu se înjură la noi așa, nu se pot întîmpla asemenea lucruri!“. Iar acesta, la rîndul lui, e un clișeu de receptare care însoțește multe dintre filmele românești, de peste cincisprezece ani încoace. Polarizarea puținului public care vede filmele românești se transformă într-un fenomen cu dimensiuni sociale aiuritoare. Există oameni pentru care te descalifici instantaneu dacă nu-ți place, necondiționat, un film ca Sieranevada. După cum există și oameni care aproape că îți întorc spatele dacă le spui că-ți plac filmele lui Puiu.

Atmosfera e una de sat în care curentul electric a fost instalat ieri. S-a aprins lumina. O ocazie minunată să strigăm și mai tare unii la alții, din moment ce, acum, ne și vedem. Dar așa e lumea noastră. Pur și simplu, așa e ea. Sau așa pare pentru unii dintre noi. Cert e că „Efectul Puiu“ funcționează perfect, din moment ce produce asemenea reacții. Unii îi spun „ieșire din zona de confort“, dar folosesc cuvintele astea de o sută de ori pe zi, referindu-se la orice, de la tranzitul intestinal la terapia de cuplu. Alții fac urticarie cînd aud sintagma asta. Mărturisesc, mă număr printre cei cărora li se întîmplă așa ceva. Iar alții spun că asta face, oricum, o poveste bine spusă, în care ceva din tine, dintr-odată, vibrează. Te mișcă. Te mobilizează într-un fel. Te pune în condiția de a te vedea ca parte a unei lumi. E posibil să semene cu lumea ta, atît cea dinlăuntru, cît și cea a interacțiunilor exterioare. Iar această ipostaziere te emoționează. Unii fug de tipul acesta de emoție, raționalizînd-o, estetizînd-o sau „driblînd-o“ ca la fotbal. Toate astea și încă multe altele fac parte însă dintr-un tablou normal. E firesc să nu reacționăm la fel în asemenea momente. După cum e la fel de firesc să avem nevoie de unanimitate atunci cînd ne mobilizăm în exprimarea unui sentiment. Vrem parteneri în entuziasmul ăsta, oricare va fi fiind el, al afirmării sau al negării unui lucru.

Dar felul lui Cristi Puiu de a spune povestea unei reuniuni de familie e atît de „real“ încît devine fantastic. Nu e replicarea unei realități, ci construirea uneia atît de posibile încît îi poate da un brînci celei reale, înlocuind-o pentru scurt timp. Și totul se transformă într-o experiență care poate fi foarte personală, o liniște în care se topesc toate zgomotele unei povești spuse excepțional.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

sistem de monitorizare cu bratara electronica Foto: IGPR
Primul caz de folosire a brățării electronice de supraveghere: o femeie a fost agresată de partener
Poliţia Capitalei anunţă, duminică, primul caz de folosire a brăţării electronice de supraveghere, dispozitivul fiind montat asupra unui bărbat care şi-a agresat concubina.
Vladimir Putin FOTO Shutterstock
Putin are cel puțin trei dubluri, susține un oficial ucrainean de rang înalt VIDEO
Kirill Budanov, liderul Direcţiei Generale de Informaţii a Ministerului ucrainean al Apărării, a afirmat că liderul de la Kremlin ar avea cel puțin trei dubluri.
cehia foto pixabay
În Cehia, impozitul pe profiturile excedentare ale producătorilor de energie va fi de 40-60%
Potrivit ministrului transporturilor al țării, Martin Kupka, cuantumul exact al taxei va fi stabilit la următoarea ședință a Cabinetului.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.