Există nervi. Din ce în ce mai mulţi nervi

Publicat în Dilema Veche nr. 637 din 5-11 mai 2016
Obrăjorii rumeni ai moralei jpeg

Şi din ce în ce mai multe momente în care lumea constată că „…parcă s-a ajuns la o limită, domnule, nu mai merge nimic, totul pare că se prăbușește în capetele tuturor“. Totul arată ca și cum lumea s-ar pregăti, în toate felurile, de război. Unii sînt în stare să bage mîna în foc, absolut siguri că nimic altceva nu mai potolește nebunia acestei omeniri, perfect inconștientă că a luat-o razna. Și, aproape peste tot, oamenii dau glas, din ce în ce mai zgomotos, tuturor gîndurilor care spun că „civilizația“ n-o să aibă niciodată sorți de izbîndă, dacă o ține langa cu „drepturile universale ale omului“.

Chestia asta cu „drepturile“, spun unii dintre nervoșii de azi, e valabilă pînă la ușa casei tale. Dincolo, să nu vină nimeni să-ți spună ce ai de făcut, că iese cu supărare. Cum adică drepturi universale ale omului? Deci unul muncește de-i sar capacele, ani în șir, iar altul vine de la plajă, din centrul Africii – poveștile astea nu funcționează fără un topping generos de cinism – și vrea să trăiască în țările astea în care drepturile sînt la mare modă, iar ajutorul de șomaj vine din banii ăluia care a muncit de i-au ieșit ochii? Pe urmă, după ce că e primit decent, mai face și pe nebunu’, și zice că nu-i sînt respectate cultura și drepturile fundamentale, așa că se-apucă să dea foc la niște steaguri, pe urmă la niște mașini, asta dacă nu-și începe cariera de protestatar direct cu o bombă. Deci astea sînt drepturile omului? Păi, dac-o luăm așa, am și eu dreptul, la mine în țară, să-l aleg președinte pe unul care zice în public ce nu-mi permit eu să zic nici măcar cînd sînt la o bere, cu prietenii. Că ne-a tîmpit de cap corectitudinea asta politică. Unul care spune că așa nu se mai poate, că lenea și specularea legislațiilor permisive nu mai pot fi mizerii ascunse sub preșul „drepturilor universale ale omului“, s-a terminat cu boieria, facem ziduri, nu mai intră nimeni, iar cine-a intrat să facă bine să nu mai ridice steagurile universalității drepturilor, că-l trimitem pachet direct acasă, să găsească pe-acolo toate universalitățile la care poftește.

Pe de altă parte, există nervoși care spun că lumea se duce de rîpă din cauza țăranilor cărora nu le mai ajunge cît bagă-n ei. Din cauza ăstora care cred că iau cu ei, la cimitir, căsoaiele și mașinoaiele în care abia își mai înghesuie burdihanele pline cu bere și hamburgeri. Ăștia care pretind că ei sînt civilizația, dar au uitat că și-au tras tot bănetul și boieria din coloniile în care munceau pe rupte părinții ăstora veniți acum cu chef de dezbateri despre drepturile fundamentale ale omului. Vreți bunăstare și digestie plăcută a bunătăților? Vreți să simțiți bucuria huzurului clădit pe munca bieților sclavi sau a milioanelor de fomiști aduși la muncă, să vă construiască paradisurile în care sforăiți azi? Atunci, țăranilor și umflaților, lăsați gargara și mai cedați un pic din ce aveți prea mult și, oricum, ați luat cu sila. Că, dacă nu dați, vin ei și-și iau singuri. Normal. Nici voi nu i-ați întrebat, cînd v‑ați dus acolo la ei, să-i jefuiți, dacă li se pare etic felul în care se pune problema. Acum, e vremea unor deconturi amînate de mult prea multă vreme. N-or să vă ajungă toate corporațiile și toate lipitorile ingenioase pe care le-ați inventat. Vine urgia! Vine umbra foamei unora atît de mulți, că nici un zid de pe lumea asta n-o să le facă față.

Unii rîd de povestea cu încălzirea globală, că e chestie de hipsteri, de papagali care agită niște steaguri, doar ca să fie băgați în seamă. Alții șușotesc discret, pe la colțuri, că e manevră occidentală, de speriat chinezi și ruși, și-n general orice economii care mai scot capul și vor să rîdă la soare. Iar alții s-ar lega cu lanțuri de toate ferestrele din lume, să strige cît îi țin plămî­nii că lumea e dementă și nu-și dă seama de dimensiunea dezastrului, de iminența catastrofei, de dimensiunile tembelismului în care s-a dormit pînă acum. Pe urmă, vin marile, mîndrele armate ale celor care „știu ei“ că lumea se duce dracu’ doar din cauza homosexualilor, a lesbienelor, a transsexualilor, a romilor, a evreilor, a maghiarilor, a arabilor, a negrilor, a mexicanilor, a reality-show-urilor, a vaccinurilor, a plantelor inginerite genetic, a zahărului, a fumatului, a muzicii proaste, a ticăloșiei fără margini a băncilor și burselor, lista e enormă, pune fiecare ce vrea.

Indiferent de ce-am spune, toți sîntem nervoși. Avem senzația că nu mai e timp de nici o explicație și că lumea, în afara cercurilor noastre de prieteni, e complet cretină. Subiectul războiului care va să vină e pe buzele și în mințile multora dintre noi. Îl aruncăm afară, în cuvinte, cu sentimente amestecate. Pe de o parte, lumea asta tare ar merita așa ceva. Pe de altă parte, lumea ne conține și pe noi, deci nu prea ne convine să iasă rău. Cu toate că, undeva, în adînc, sperăm că plaga asta o să lovească lumea, dar noi o s-o vedem la televizor, din fotoliu. E o nervozitate lățită peste tot, de la funcționarul gata să explodeze pînă la felul năucitor în care ne conducem mașinile, de la profesorii care nu-și mai suportă elevii pînă la elevii care nu-și mai suportă profesorii și părinții, de la președinții care nu-și suportă popoarele pînă la popoarele care nu mai suportă nimic. Și pînă la comentariile de sub articole, mai ales cele care cer soluții. Soluții, domnule! N-ai? Atunci la ce mai scrii, bă?!

Cătălin Ștefănescu este realizatorul e­mi­siu­nii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.