Exerciţiu stratagematematic
Lui a.l.ş. Stratagema Domnului Fermat (dacă de-o stratagemă-i, totuşi, vorba) e reductibilă la vechiul topos al încheierilor aleatorii sau abrupte (de soiul: punem punct aici acestei scrieri, căci, iată, se întunecă a noapte). Considerîndu-şi insolubilă, pesemne, " pentru, cel puţin, un şir de veacuri " marea problemă, "le Prince des amateurs" a pretextat că n-are spaţiu suficient (hîrtie,-n speţă) să intre în hăţişul demonstraţiei: "J’ai découvert une preuve réellement remarquable que cette marge trop étroite ne me permet pas de détailler." Marginea prea strîmtă e aceea a paginilor unui tratat de Diophante, pe albul cărora domnia sa, magistratul (magistralul?) matematician, făcea diverse însemnări. Or, după aceasta, ce aduce a farsă sadică, Pierre de Fermat ferma (avec le livre) sa pierre de touche... Amin! Ipoteza mea nu-i una hazardată, de vreme ce şi Francis Ponge se scuză că, despre lemne şi cărbuni, are să scrie mai puţin decît s-ar cere: "Sans doute y faudrait-il plusieurs pages, quand je ne dispose ici que de la moitié d’une." În timp ce, însă, domnul de Fermat nu suflă nici o vorbă-n plus după ultraingeniosu-i subterfugiu, poetul economiseşte la sînge jumătatea lui de coală, pentru a face două observaţii asupra lemnului vîndut bucăţi, " dintre care prima, transcrisă în verzale, sună astfel: "LE TEMPS OCCUPÉ EN VECTEURS SE VENGE TOUJOURS, PAR LA MORT."
