Excepţionalism românesc

Publicat în Dilema Veche nr. 155 din 26 Ian 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În timp ce Mircea Vasilescu scria un articol întreg despre brînză, iar Mircea Dinescu îi dedica o poezea, o prietenă belgiancă îmi povestea în Italia următoarea întîmplare cu un cioban român şi brînza sa: Înainte de 1 ianuarie 2007, înainte de scandalul brînzei, un cioban care avea clientela sa bine stabilită de ani de zile, a aflat că nu mai are (nu va mai avea) voie să-şi vîndă produsele sale pe piaţă, deoarece nu corespund normelor de siguranţă alimentară. Ciobanul a mormăit ceva şi şi-a văzut de treabă. Data următoare cînd s-a dus să-şi vîndă marfa la piaţă, pe taraba sa stătea scris cu litere mari BRÎNZĂ PENTRU CÎINI. Clienţii săi vechi au rîs şi au continuat să cumpere brînză, aşa cum făceau de ani de zile. Prietena mea belgiancă era îngrijorată pentru soarta ţăranilor români odată integraţi în Europa, dar era şi în admiraţia inventivităţii de ceasul din urmă a ciobanului nostru. Întrebase chiar un avocat la Bruxelles ce ar putea păţi acesta. Cam perplex, avocatul nu a găsit nici un articol de lege care să-l incrimineze pe cioban. Poate doar vreo societate de protecţie a animalelor... - a mai bîiguit acesta. În ceea ce mă priveşte, mi-am imaginat Piaţa Pet-Matache ticsită cu tarabe cu brînză pentru cîini, cîrnaţi pentru pisici, ţuică pentru papagali, vin prefiloxeric pentru broaşte ţestoase şi alte alimente tradiţionale pentru animale de companie. Rîdem noi, rîdem, da’ brînza-i moartă în coteţ! O ştiau toţi specialiştii - şi oricine îşi dădea osteneala să se intereseze - încă din 1990. Au ştiut-o toţi miniştrii Agriculturii, cu toate cabinetele lor de-a lungul anilor, guvernărilor şi grelelor moşteniri. Au ştiut-o (sau ar fi trebuit să o ştie) toţi politicienii care ne-au condus ţara pe lungul drum al tranziţiei. N-au ştiut-o (şi s-a făcut tot posibilul ca să n-o ştie) doar împricinaţii, adică ţăranii. Dacă ar fi ştiut, poate că ar fi fost mai puţin eurooptimişti, poate că ar fi cerut cine ştie ce în negocierile dosarului "Agricultura" cu Uniunea Europeană, pe scurt, poate că ar fi început să aibă pretenţii. Ceea ce ar fi creat probleme politicienilor, prea ocupaţi cu ale lor. Aşa, şomerii produşi de trecerea la economia de piaţă au fost orientaţi cu grijă spre sate, ca să nu încurce cu grevele lor circulaţia coloanelor oficiale prin oraşe, iar de acolo, mai departe, spre căpşuni sau femei în vîrstă din Spania sau Italia. Care nu a putut a rămas în sat şi s-a ocupat cu "economia domestică". Rezultatul a fost că în 1996 s-a inversat, pentru prima dată în secolul al XX-lea, balanţa fluxurilor de migraţie dintre sat şi oraş, iar satele noastre, îmbătrînite demografic de industrializarea şi urbanizarea comuniste, au început să întinerească (sau să îmbătrînească pînă la dispariţie). O foarte mare parte dintre aceşti oameni trăiesc - nu neapărat rău - din ceea ce tocmai am numit, pentru simplificare, "economie domestică". Adică produc în casă o bună parte a alimentelor, îşi asigură "întreţinerea" şi au în gospodărie o mică sursă de bani, pe care trebuie să o completeze însă prin vînzarea mai mult sau mai puţin sistematică a altor bunuri rezultate din gospodărie: o brînză pe colo, un godac pe dincolo, o ţuică la caz de jale etc. Teoretic, de la 1 ianuarie 2007 toate aceste surse suplimentare de lichidităţi, fără de care o bună parte a populaţiei rurale devine muritoare de foame, devin ilegale. Adică, teoretic, ar trebui să fie interzise. Precum brînza, cu care nici ciobanii, nici legiuitorii nu ştiu ce să facă. Ca şi în cazul recurent al iernii, brînza ne-a prins nepregătiţi... Toate acestea se vor petrece însă doar teoretic, pentru simplul motiv că aplicarea integrală şi instantanee a regulamentelor europene ar echivala cu un genocid. Pur şi simplu nu poţi să faci aproximativ jumătate din populaţia unei ţări să-şi schimbe modul de viaţă, de producţie şi consum, de la o zi la alta. Cu atît mai mult cu cît nici nu prea ştii bine cum şi în ce fel să realizezi acest lucru - după cum s-a văzut din plin în cazul brînzei, cînd din două în două ore mai apărea vreun "factor de decizie" prin presă, pentru a anunţa ce e voie şi ce nu. Dar asta s-a întîmplat şi în celelalte state europene! - veţi spune. Desigur, nu sîntem noi victimele integrării. Nu voi pune acum în discuţie nici ce se ascunde în spatele tuturor acestor reglementări sau ce interese mondiale uriaşe sînt implicate în politicile de food safety (aceasta este o altă discuţie, în sine, care nu prea a pătruns în spaţiul public românesc). Ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze însă pe toţi - şi ar fi trebuit să o facă de mult! - este modul în care se desfăşoară toate acestea la noi. Polonia, de pildă, s-a luptat de la început pentru drepturile ţăranilor săi, a cerut acceptarea unor "excepţii" pentru anumite produse, a reuşit chiar să blocheze, de curînd, un esenţial tratat european pentru a-şi impune interesele sale în domeniul agriculturii, şi tot n-a scăpat de nemulţumiri masive şi conflicte în lumea rurală. În locul tuturor acestor politici agricole, negocieri, compromisuri etc., politicienii români au preferat strategia vizionară "după noi, potopul!". Lăsat de capul său, ciobanul român se scarpină în mioriţă şi inventează brînza pentru cîini. Nici legal, nici ilegal, ci doar întrucîtva meta... Excepţionalismul românesc nu are limite! Dacă aş fi om politic, m-ar îngrijora rău de tot scandalul brînzei. Valurile de naţional-populism au lovit, imediat după integrare, toate statele vecine şi prietene, mult mai bine pregătite decît noi! Din Bulgaria în plin scandal al rachiului, Al dumneavoastră Vintilă Mihăilescu

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Diferența dintre zahărul vanilat și zahărul vanilinat. Motivul pentru care au culori diferite
În pragul sărbătorilor căutăm cele mai bune arome pentru desertul special pe care vrem să îl pregătim. Iar atunci când mergem la cumpărături nu lipsește de pe listă zaharul vanilat. Ajunși acasă observăm, însă, că am achiziționat zahăr vanilinat.
image
În interiorul „celui mai scump superiaht din lume“, în valoare de 4,2 miliarde de euro. Este acoperit în aur și os de T-rex FOTO
Iahtul este de peste trei ori mai scump decât cel considerat al doilea ca valoare din lume.
image
Japoneza îndrăgostită de România: „Sunt o româncuță din Extremul Orient. Aici am învățat să fiu fericită” VIDEO
Povestea lui Ayako Funatsu, unul dintre expații din țara noastră, reprezintă una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste pe care un străin o poate face României

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic