Evadarea din prostime

Publicat în Dilema Veche nr. 527 din 20-26 martie 2014
Obrăjorii rumeni ai moralei jpeg

Există o anumită formă, un fel supreme de dispreţuire a compatrioţilor. E un fel de a vedea lumea, pe care îl moştenim din vechime, nu e vreo nouă achiziţie a vieţii în libertate. E o lungă tradiţie, cel mai des ascunsă sub preş, a unui profund dispreţ faţă de cei care ne înconjoară şi care alcătuiesc, împreună cu noi, naţia. În mulţimea  asta  de  oameni  care  fac  naţiunea, există două categorii, mari şi late. „Noi“ şi „ei“. „Noi“ sînt, întotdeauna, cei care se află în plin moment al vorbirii şi se referă la poporul din care fac parte. „Ei“ înseamnă tot restul lumii, adică tot restul poporului, mai puţin locutorul, emiţătorul afirmaţiei. Deseori, în „noi“ e inclus şi interlocutorul, în aşa fel încît să se creeze o bulă de siguranţă, un scut de protecţie care apără partenerii dialogului de restul poporului din care fac parte şi la care se referă în discuţie. Restul ăsta, care nu include niciodată partenerii discuţiei despre  el  însuşi,  e…  prostimea.  Poporul. Naţia. Ai noştri. Românii. Prostimea e însoţită istoric, la noi, de o pasiune profundă, fierbinte, mereu actuală – aceea de a ieşi din ea. Fiecare membru al acestei mulţimi – care vorbeşte aceeaşi limbă şi locuieşte în spaţiul delimitat de tratate internaţionale, denumit România – îşi doreşte în secret să iasă cumva din această mulţime.

Chiar dacă această ieşire nu e una fizică. E ceva care sună cam aşa: „Da, recunosc, sînt de-aici, dar eu nu sînt ca ăştia!“ La limită, în ordinea elementară a instinctului de conservare, e firesc să fie aşa. Nu poţi să dormi liniştit cu gîndul că faci parte dintr-o lume pe care o consideri săracă şi proastă. Prin urmare, te scoţi cumva din lumea asta, fie şi prin simpla constatare că tu nu eşti la fel ca ceilalţi, din moment ce poţi observa diferenţa între tine şi ei. Poporul mai are un nume autoatribuit, extrem de cunoscut, dar pe care nu-l pot folosi aici. E o combinaţie conceptuală complexă, între prostime, sărăcime şi un organ preţios care stă îndeobşte ascuns vederii. Ştie bine cititorul compatriot la ce mă refer. În cazul în care cititorul e olandez sau american stabilit aici, să-ntrebe un vecin despre ce e vorba. În mod sigur, omul va fi fericit să-i explice pe larg.

Plecatul din sat, de la ţară, din oraşul mic, plin de oameni răi, sau din cartierul sărac şi gri, este, la bază, o depăşire a condiţiei. Se-ntîmplă peste tot, în toată lumea. Evident, depăşirea condiţiei înseamnă să evoluezi, nu doar să-ţi muţi reşedinţa.  E  drept,  nu  vedem  cu  toţii  la  fel ideea de evoluţie. Unii consideră că au evoluat dacă au făcut o şcoală sau au învăţat o meserie. Alţii stabilesc limita evoluţiei la un milion de dolari. Dar nevoia sau dorinţa evadării dintre ai tăi, spre un alt strat al lumii, e ceva comun multor fiinţe de pe această planetă. Diferenţele apar cînd evaluezi resorturile evadării şi felul în care te raportezi la comunitatea  pe  care  ai  părăsit-o.  Există  oameni care rămîn profund legaţi afectiv de locul din care au plecat, oameni cărora locul acela le rămîne unul indiferent, ca orice alt loc al lumii, şi oameni care dispreţuiesc spaţiul din care vin, unii chiar răzbunîndu-se în fel şi chip pe locul cu pricina.

Meritocraţia acestor evadaţi îşi inventează, uneori, o aristocraţie. Evoluţia nu e de ajuns pentru unii. Există oameni care, odată ajunşi pe o anumită treaptă a creşterii personale, simt nevoia unei intervenţii massive în istoria lor. O rescriere care să-i disloce definitiv din locul de baştină şi din comunitatea pe care au părăsit-o. O modificare radical a identităţii. De la cumpărarea de titluri nobiliare, pînă la trucarea ridicolă – mai fină sau mai grosolană – a arborelui genealogic, de la confecţionarea de blazoane, pînă la a doptarea unor stiluri personale fistichii, lucrurile astea sînt, iar, comune multor fiinţe de pe planeta asta. Ce nu e chiar comun e nivelul de aparenţă – setarea simbolică, raportarea la spaţiul public a acestor poveşti de viaţă, în funcţie de locul geografic în care se petrec.

Cîţiva oameni grei, din nostima lume a fotbalului românesc, au intrat, de curînd, la închisoare. S-a vorbit mult despre această ştire tare. Reacţiile condamnaţilor au fost diferite. De la miorlăieli incredibile, la durităţi de  Scarface.  Însă,  ca  şi  în  cazul  domnului George Becali, energia dezbaterii asupra încarcerării  vine,  mai  degrabă,  din  baterii afective, nicidecum din cele ale gîndirii raţionale, care acceptă ideea de justiţie. Faptul că nişte oameni au fost pedepsiţi pentru fapte pe care justiţia le-a găsit ca ilegale e privit de unii – nu puţini – ca pe un gest de nerecunoştinţă a prostimii. Ceva de tipul: „Oamenii din sport au făcut enorm pentru naţia asta săracă şi proastă. V-am dat momente de bucurie, proştilor şi săracilor! V-am ţinut de foame cînd vi se lua curentul. Nu ne-aţi făcut statuie, dar ne băgaţi la puşcărie, ţăranilor nerecunoscători! În plus, sîntem şi nevinovaţi!“

Un mare antrenor român se arăta revoltat de faptul că nişte judecătoare (deci nişte femei!), care habar n-au de fotbal,  îndrăznesc  să  se  pronunţe  într-un asemenea caz. Cum ar veni, pe zugravi ar trebui să-i judece nişte pictori, iar pe lăutari – un complet de dirijori. Nu vreau să pară că îngroş rîndurile celor care înjură, cu sau fără motiv, naţia. Amintesc doar atît, fără să vreau să arăt că, iarăşi, noi sîntem coada lumii. Pentru că nu e aşa. Amintesc doar atît.

Tot în aceste zile, Uli Hoeness, preşedintele clubului Bayern München, a fost condamnat la trei ani şi jumătate de închisoare pentru evaziune fiscală. Da, se ştie, e un joc cu miză politică. Dar omul s-a autodenunţat, ştiind că scapă mai ieftin, şi a declarat: „Recunosc evaziunea fiscală. Regret profund comportamentul meu.“ Uneori, diferenţele se văd şi dincolo de scoruri.

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Șoferii de mașini electrice plătesc sume astronomice pentru înlocuirea anvelopelor. „Nu mi-a venit să cred când mi s-a spus că trebuie să le înlocuiesc“
Cumpărătorii de mașini electrice ar trebui să fie conștienți de costurile „astronomice” necesare pentru înlocuirea regulată a anvelopelor cu durată scurtă de viață, au avertizat proprietarii.
image
Ce pensionari nu vor avea pensii majorate din septembrie. Casa de Pensii: sunt un milion de persoane
Șeful Casei Naționale de Pensii Publice, Daniel Baciu, a făcut o serie de precizări privind recalcularea pensiilor, precizând că 1 milion de pensionari nu vor beneficia de majorare.
image

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.