Europa și muzeele lui Gheorghe Ursu

Publicat în Dilema Veche nr. 930 din 3 – 9 februarie 2022
Comunismul se aplică din nou jpeg

Despre procesele intentate asasinilor lui Gheorghe Ursu, care nu se mai termină, am mai scris. Ce se știe în general despre acest om este că a fost un disident al regimului Ceaușescu, omorît în 1985, în anchetele Securității. De meserie inginer constructor, el dezvăluise, printr-o scrisoare adresată postului de radio Europa Liberă, decizia iresponsabilă a lui Nicolae Ceaușescu de a opri consolidarea blocurilor afectate de cutremurul din 1977. Deținea un jurnal din care reieșea totala sa opoziție față de acel regim, jurnal care a ajuns în mîinile Securității. I s-a intentat un proces penal pentru deținere de valută (la o percheziție s-au găsit în casa lui 18 dolari!), dar sub această acoperire, a fost de fapt anchetat din motive politice. În anchetă a refuzat orice dezicere de principiile sale, orice colaborare și orice denunțare a vreunui apropiat. A fost bătut cu bestialitate pînă la moarte.

Dintr-un asemenea rezumat rezultă că e vorba de un erou, de un martir, de un caracter excepțional. Te gîndești că era un om inflexibil, făcut din fier. Ei bine, din cartea pe care Gheorghe Ursu a scris-o în urma unei excursii care i-a fost permisă în 1978, în Europa, publicată prima oară în 1991 și reeditată în 2021 sub titlul Europa mea (Editura Polirom), reies însă și multe alte laturi ale personalității sale. Era poet, era un om pasionat de artă, de arhitectură, de cultură, de sport și, probabil, de tot ceea ce era interesant pe lumea asta. Într-o prefață emoționantă a cărții, fiul său, Andrei, i se adresează tatălui, povestindu-i tot ce s-a mai întîmplat important de cînd el a fost ucis. E acolo și istoria proceselor fără sfîrșit intentate torționarilor săi. Sînt și cîteva fragmente recuperate din jurnalul disidentului (care a dispărut pe mîna Securității), din care se vede cît de sincer și deschis îl detesta pe Ceaușescu. Asta mi l-a făcut și mai simpatic pe Gheorghe Ursu.

Dar despre călătoria pe care el o povestește în carte trebuie spus că stîrnește interesul pentru felul în care un intelectual din România de atunci se raporta la Occident. După ʼ90, mulți români au călătorit. Acum putem vorbi chiar despre o oarecare demitizare a Occidentului. Pe atunci, fascinația era intactă. Cei puțini care călătoreau puteau descoperi totuși chiar atunci, asemeni lui Gheorghe Ursu, paradoxuri sau detalii mai puțin fericite, inerente oricărei civilizații. De exemplu, autorul era uimit să descopere că trenurile puteau întîrzia chiar și în Olanda. Asta nu însemna însă că Europa își pierdea pentru el ceva din farmec sau din măreție.

Înainte de toate însă e de remarcat că povestea obținerii pașaportului, a permisiunii de călătorie în Occident, era o adevărată epopee. Cum de a reușit să plece Gheorghe Ursu? Făcînd nenumărate cereri, mergînd în audiență la mai-marii partidului de atunci, la Primăria Capitalei și, în cele din urmă, înaintînd o cerere către însuși președintele țării. Excursia a durat o lună, cu o echilibristică aproape incredibilă în privința banilor, așa încît să poată supraviețui, cu nopți dormite în trenuri, cu mers mult pe jos pentru a nu folosi autobuze în orașe, avînd rații calculate zilnic, din salam de Sibiu și triunghiuri de brînză topită cărate din țară în valize. Interesant e că multe dintre sfaturile pe care le culegea atunci de la scepticii (probabil și invidioșii) în privința turismului semănau izbitor de mult cu unele pe care le auzim foarte des și astăzi: „Cînd sufletul uman e mare cît o sută de continente, ce să cauți, ce interes prezintă călătoria prin nu știu ce Arcadie?”; „Nimic nu-i mai ridicol decît turismul, mai ales cel atît de schematizat astăzi”; „Muzeele, monumentele? Să vezi strada, STRADA”; „După o lună trăită într-un oraș, abia începi să-i simți pulsul” – și altele asemenea.

Ursu era un împătimit al muzeelor. Intra în amănunte labirintice ale picturii. Înțelegea de unde vine diferența dintre maniera pointilistă (temporară) a lui Van Gogh și „construcțiile savante” ale lui Seurat. Putea să ajungă la concluzia pasionată că Rembrandt e un „Tolstoi al picturii”. În respectiva lună de călătorie, Gheorghe Ursu a reușit să străbată neobosit întreaga Europă, să treacă prin Austria, Italia, Elveția, Franța, Spania, Anglia, Belgia, Olanda și Germania, știind exact ce anume trebuia neapărat să vadă în fiecare dintre orașele vizitate, cu o planificare de o minuțiozitate nemaipomenită. Cine mai e în stare astăzi să călătorească așa? Cine se mai informează atît de bine înainte, deși acum există și Internet? Cine își mai rupe la propriu de la gură pentru a-și satisface foamea de artă? Cine mai e atît de profund îndrăgostit de cultura și arta Europei? S-ar putea spune că, la fel ca acum, ignoranți, indiferenți sau leneși existau și pe atunci. Mă tem însă că acum nu prea mai există oameni de tipul lui Gheorghe Ursu. El pare să facă parte dintr-o generație de intelectuali apusă, cu o serioasă vocație universalistă.  

Ce-și dorea însă călătorul veșnic grăbit Gheorghe Ursu, aflat într-o permanentă criză de timp, din cauza prea multelor muzee de văzut în prea scurtul timp ce era dat unui est-european în Occident: „Poate dacă voi mai putea revedea vreodată Uffizi și Pitti, Luvrul și Prado, Vaticanul și National Gallery, Kunsthistorisches Museum și Tate, Rijksmuseum și Beaubourg-ul, voi putea să aleg în loc să alerg, să degust în loc să înfulec, să las dracului carnetul și – sado-masochist – să-i spun celui ales: Et maintenant – entre nous deux!”. N-a apucat să le mai viziteze. Un om atît de dornic și de priceput în a descoperi și comenta frumusețile lumii a fost oprit brutal. Nu doar un caracter puternic, un om însetat de adevăr și o inimă curajoasă au oprit securiștii (care-i deschiseseră un dosar intitulat „Călătorul”), ci și o minte cît un univers.

index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?
Frica lui Putin jpeg
La ce e bună literatura
După ce, săptămîni, luni, ani, ai citit o sumedenie de cărţi și de autori, ba chiar o bibliotecă întreagă, încă nu ți s-a aprins becul?
index jpeg 5 webp
Bujorul, zeii greci și familia de’ Medici
Ce ar fi crezut doamna de’ Medici despre asta oare?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Limba lui Dalai Lama. Ce nu-i șade lui bine?
Te împărtășești, bine, nu, nu. Cînd am încercat să le explic grecilor cum e cu „paștile” la români, s-au… crucit!
„Cu bule“ jpeg
A fi paletă
E posibil ca de la asemenea metafore glumețe să se fi extins folosirea lui paletă, atît cu sensul mai general „prost”.
HCorches prel jpg
Premii sau condamnări la tristețe?
Pare că și-ar putea lua zborul în orice clipă, că s-ar putea înălța de la pămînt, așa firavă cum e și plină de emoție.
IMG 8779 jpeg
p 7 White Cube WC jpg
A lua în serios trauma colonialistă a Europei de Est
Cînd e vorba de a construi un asemenea domeniu anti-imperialist, Vestul european are multe de învățat de la Est.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Profesori de neuitat din liceu
Astăzi nu găsesc răspuns la întrebarea dacă, dintre mulții profesori pe care i-am tot avut, o fi fost vreunul mai bun decît el.
image png
Cum peticim ruptura stat-privat
Mai mult, creșterea salariilor în sectorul public din ultimii ani a creat o concurență neloială cu mediul economic.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Te poți desprinde de tehnologie? (2)
Ne putem despărți de tehnologie? Nu. Dar tehnologia ne poate despărți de oameni. Sau măcar încearcă.

Adevarul.ro

image
Carla’s Dreams, criticat dur: „Răutăcios, antipatic, poate lipsit de educație, puțin fals și dezamăgitor”
Realizatorul a fost invitatul emisiunii realizate de Cătălin Măruță în cadrul căreia a acceptat să participe la rubrica „Spui tot sau îți ia gura foc?”.
image
Român păcălit în Turcia cu implanturi de păr. Țeapa este de mii de euro. „Ce scrie pe factură?“
Pățania unui român care s-a dus în Turcia să facă implant de păr a fost povestită pe Facebook de o rudă. Omul a fost înșelat cu mii de euro și acum nu mai știe cum să-și recupereze banii.
image
Boala neurologică rară de care suferă Celine Dion, explicată de un medic. „Transformă oamenii în statui”
Celine Dion a anunțat că și-a anulat actualul turneu mondial din cauza problemelor de sănătate pe care le are. Cântăreața celebră a anunțat la sfârșitul anului trecut că suferă de sindromul „Stiff Person Syndrome”, anulând astfel câteva date din turneul din Las Vegas.

HIstoria.ro

image
Autoportretul lui Vincent van Gogh: strategie de autovalidare?
Vincent van Gogh ajunge la artă târziu, la 28 de ani, după ce eșuase pe calea teologiei și a misionarismului și se consumase în istovitoare crize identitare.
image
„Dubletul seismic“ din mai 1990 - Ultimele cutremure majore care au afectat România în secolul XX
Pe 30 și 31 mai 1990, la doar câteva zile după primele alegeri libere (20 mai 1990), în România s-au produs alte două cutremure puternice. Fenomenul de la sfârșitul lunii mai a anului 1990 este cunoscut sub numele de „dublet seismic”.
image
De ce nu mai merg oamenii azi pe Lună? De ce în 1969 s-a putut și azi nu
În istoria omenirii, doar 24 de oameni au călătorit spre Lună, cu toţii fiind astronauţi în cadrul programului Apollo. Jumătate dintre ei au călcat pe suprafaţa singurului satelit natural al Pământului. Eugene Cernan şi Harrison Schmitt au fost ultimele persoane care au intrat în acest club select. Sunt mai bine de 40 de ani de când un pământean a păşit pe un alt corp ceresc decât Pământul. În ciuda proiectelor fantastice şi a progresului tehnologic înregistrat în ultimele patru decenii, oamenii