Etic şi juridic

Publicat în Dilema Veche nr. 629 din 10-16 martie 2016
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

„Te spun la Guvern“ (sau la minister, la Parlament, la Președinție…) auzeai frecvent în vremurile aurorale ale de­mo­cra­ției românești postdecembriste. De regulă, ți se mai flutura și cîte un nume sau o carte de vizită a vreunui potentat al timpului. În cîțiva ani, pe la sfîrșit de mileniu, „Te dau la presă“ cîștigase în­tîietatea, pentru a pierde, treptat, locul I cu coroniță în favorarea lui „Te bag în justiție“.

E un semn, probabil, că societatea se maturizează, devenind tot mai conștientă de drepturile ce revin fiecăruia și de căile de a le folosi. De la vlădică la opincă, (amenințarea cu) plîngerea penală a devenit monedă curentă în rezolvarea interacțiunilor noastre sociale și instituționale. Mediul universitar n-a fost nici el scutit de proliferarea invocării sau a accesării mecanismelor justițiare, fie că e vorba despre un î­nalt demnitar zgîndărit de modul în care i-a fost catalogată prestația academică, de vreun coleg nemulțumit că a pierdut un concurs didactic, de vreun student care a luat o notă pe care o consideră injustă sau care și-a simțit frînat zelul activist de către obtuzitatea instituției.

Sînt, toți aceștia, în dreptul lor. Odată intrată chestiunea pe terenul juridic, nu înseamnă că inculpatul e și vinovat. Echitabilă, procedura legală invocă prezumția de nevinovăție. Iar opinia publică, prezumția lui „nu iese fum fără foc“. Și atunci, de ce să nu încerci? E suficient să ai vreun prieten avocat – cine nu are? – care să-ți pretindă un onorariu modest. Nu știu cîte din spețele astea se răsuflă pe drum, cîte se pierd și cîte se cîștigă în final. Ar fi interesant de aflat.

Din punctul meu de vedere, să (a­meninți că) acționezi în justiție un profesor, un coleg, instituția în care înveți sau în care lucrezi ar trebui să fie o decizie-limită (ca și, să zicem, pentru nenumăratele litigii care apar între colocatari, între vecini). Cînd mă uit însă la o sumedenie de situații concrete, în care apelul la lege seamănă cu jucatul la Loto, îmi dau seama că sînt mulți cei care gîndesc alt­fel. După mine, dacă ai ales calea tribunalului, ar trebui să știi că, în cazul unui eșec, ești dator cel puțin cu niște scuze publice, dacă nu cu retragerea discretă din instituția pe care ai atacat-o, direct sau indirect. Alții se scandalizează față de o atare mentalitate: „Cum adică? Era dreptul meu să încerc!“ Și mai există și nenumărate căi de a justifica un eșec în instanță: judecătorul nu a fost atent/competent/corect, avocatul meu m-a neglijat/trădat, legea e strîmbă ș.a.m.d.

În fond, exceptînd situațiile în care se recurge la justiție din rațiuni „strategice“ – intimidare, tracasare, subminarea prestigiului sau a autorității etc. – sau din pură umoralitate – „I-o fac eu!“ –, punctul de plecare al incursiunilor în lumea legilor este, de regulă, sentimentul cuiva că a fost nedreptățit. Iar dacă alții sînt de altă părere, e treaba lor.

Psihologic, e oarecum firesc ca, într-un conflict de opinii, să crezi că dreptatea e de partea ta, nu a celor care susțin contrariul. Să fie însă menirea justiției aceea de a soluționa conflicte de opinie? Am ajuns să transferăm rostul dezbaterilor argumentate prin care se rezolvă, în chip firesc, astfel de litigii, către roba judecătorească.

Îmi amintesc de comentariul de un strivitor bun-simț al revistei Nature la situația creată după ce declanșase scandalul legat de teza de doctorat a lui Victor Ponta. În România se pornise sarabanda comisiilor și consiliilor care au pre­luat cazul. Și faptul că expertize diferite au dus la concluzii diferite a mutat – cum alt­fel? – dilema în cîmpul legislației, unde a rămas pînă în ziua de azi. Nu știm, scriau cei de la Nature, cum se poate rezolva divergența concluziilor în raport cu legile din România, dar normal ar fi ca membrii comisiilor care au ajuns la „verdicte“ antagonice să se așeze la aceeași masă și să-și explice argumentele.

De fiecare dată cînd am evocat a­ceas­tă sugestie unor com­pa­tri­oți am fost răsplătit cu un surîs con­des­­cen­dent. Îmi mențin cu încăpățînare naivitatea, reiterînd, pentru mine și pentru alții, aceeași întrebare: de ce bunul-simț a ajuns să treacă drept extravaganță în România?

Împingerea tot mai frecventă către poliție, procuratură și instanțe ju­de­că­torești a litigiilor care apar inevitabil în viața noastră profesională și personală sem­nalează, din punctul meu de vedere, o situație îngrijorătoare, prin amplitu­dinea pe care a căpătat-o, pentru România actuală: confuzia dintre etic și juridic, dintre lege și morală.

Că e vorba despre bunăstare (sau lipsa ei), despre sănătate (sau compromiterea ei), despre educație (sau deturnarea ei), indiferent în ce domeniu al vieții noastre cea de toate zilele, ne înșurubăm în vortexul năzuinței către un judecător suprem care, cu lovitura de ciocan în pupitru, să facă în fine dreptate, odată pentru totdeauna, existenței noastre exasperate.

Or, în modul cel mai clar cu putință, cele două domenii nu sînt de confundat. Relațional, juridicul ar trebui să se legitimeze prin etic, nu invers. Mai simplu spus, acțiunea socială a instanțelor de judecată e percepută ca fiind dreaptă sau nedreaptă în primul rînd în raport de cum e cîntărită dreptatea sau nedreptatea, moralitatea sau imoralitatea legilor pe care acestea sînt obligate să le aplice. Procedural, eticul începe acolo unde se termină terenul de exercițiu al juridicului, acolo unde simțul nostru moral e chemat prin „cerul înstelat de deasupra noastră“, nu printr-o citație.

În curînd, zona de deliberare etică rămasă disponibilă se va restrînge, probabil, la acordarea locului în tramvai persoanelor în vîrstă. Dacă nu cumva pînă și umilele, nescrisele coduri de comportament vor fi înecate de frenezia legiferantă. Pentru cum te porți, ce spui și ce nu spui, ce gîndești și ce nu gîndești, ce admiri și ce detești, ce îți place și ce îți repugnă, ce-ți dorești și de ce ți-e teamă – pentru toate există un judecător. Și ăla nu mai e de mult Dumnezeu, iar simplii muritori pare că nu se mai pricep la așa ceva.

Liviu Papadima este profesor de lite­ra­tură română la Facultatea de Litere, pro­rec­tor la Universitatea București; coautor al manualelor de limba și literatura româ­nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu­ca­țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

Soldați ruși pe front FOTO Profimedia jpg
Ofensiva Rusiei la granița cu regiunea Sumî: 60.000 de militari, patru localități ocupate și o amenințare latentă asupra orașului reședință
Tensiunile de-a lungul frontierei nord-estice a Ucrainei se intensifică, în contextul în care forțele ruse au ocupat patru sate din regiunea Sumî și continuă acțiunile ofensive cu un efectiv estimat la aproximativ 60.000 de soldați.
Foto: Facebook / Palatul Culturii din Iași - Complexul Muzeal Național „Moldova"
Cel mai valoros tablou expus în România, expus la Iași
Cel mai valoros tablou expus România poate fi văzut la Galeria de Artă Europeană de la Palatul Culturii din Iaşi, lucrarea veche de peste 400 de ani fiind pictată de Peter Paul Rubens.
gigi becali facebook jpg
Primul antrenor profesionist care se recunoaște învins de Gigi Becali: „Are dreptate”
Cu Gigi Becali dictând schimbările din sufragerie, FCSB a câștigat titlul și a ajuns în „optimile” Ligii Europa.
3 salata cartofi ceapa verde shutterstock 631101539 jpg jpeg
Salată caldă de cartofi cu telemea, castraveți în oțet și dressing delicios. Cele 3 ingrediente secrete care oferă un gust inedit preparatului. VIDEO
Un prânz sănătos și savuros nu trebuie să fie complicat. O salată caldă de cartofi, preparată din ingrediente accesibile, pe care cei mai mulți dintre noi le avem deja în casă, poate deveni piesa centrală a unei mese relaxante alături de cei dragi.
cub cosmin selesi si alina puscas png
Alina Pușcas, supărată pe Cosmin Seleși. Cu ce a dezamăgit-o: „Mă așteptam să-mi spună”
Despărțirea profesională dintre Alina Pușcaș și Cosmin Seleși, după aproape un deceniu de colaborare la cârma emisiunii Te cunosc de undeva! de la Antena 1, a luat prin surprindere nu doar publicul, ci și pe fosta lui colegă de platou.
spf xpertbeauty jpg
Demontăm mituri despre SPF
Despre SPF se spun multe lucruri și parte dintre ele sunt nu neapărat adevărate. SPFul este un produs de îngrijire a tenului foarte important pe care multă lume din păcate îl eliminăm din rutină deoarece considerăm că nu este necesar să îl includem.
carabinieri foto shutterstock
Principalul suspect în cazul româncei ucise într-un apartament din Italia a fost arestat. Detalii din crima șocantă comisă de un tânăr obsedat
A fost arestat principalul suspect în cazul româncei ucise cu brutalitate la Legnano, în Italia. Potrivit autorităților, italianul în vârstă de 29 de ani este acuzat că a înjunghiat-o mortal pe Vasilica Potincu, în vârstă de 35 de ani cu nouă lovituri de cuțit.
SUPER VULCANUL CAMPI FLEGREI jpg
Oamenii de știință avertizează că unul dintre supervulcanii lumii se trezește: „Va arunca planeta în haos”
O serie de cutremure la Campi Flegrei, un supervulcan din Italia, a stârnit noi îngrijorări în rândul oamenilor de știință cu privire la riscul unei erupții majore.
Restaurant, foto Instagram jpg
Restaurantul care servește „bureți cu detergent” și „apă de vase”. „Mănânci pe propriul risc”. Unde se află și cât costă experiența?
În ultima vreme, meniurile restaurantelor au început să includă preparate tot mai neobișnuite, de la gândaci prăjiți până la feluri cu arome surprinzătoare. Dar ce-ai spune dacă ți s-ar servi „bureți cu detergent” și „apă de vase”?