Epifanie nocturnă

Publicat în Dilema Veche nr. 651 din 11-17 august 2016
Iconofobie jpeg

Tîrziu în noapte, un scriitor sexagenar se trezeşte brusc din somn, din cauza unor zgomote suspecte ce vin de la parterul casei. Ieşind din buimăceala nocturnă, el reface filmul realităţii, care nu e deloc încurajator. Sosise de aproape o zi la vila de vacanţă a unor buni prieteni, pentru a termina o monografie critică (despre Thomas Love Peacock), a cărei documentare ştiinţifică îi lua­se patru ani bătuţi pe muchie. Amicii îi încredinţaseră locul lor de recreație ocazională, convinşi fiind că liniştea lui desăvîrşită va oferi autorului posibilitatea să-şi deruleze cu bine ambiţiosul proiect intelectual. Aici telefonul nu funcţionează, iar cel mai apropiat vecin se află la o distanţă de aproximativ cinci-şase sute de metri. După ani de muncă prin biblioteci, omul nostru are şansa de a da frîu liber imaginaţiei şi de a fi original. Speranţa este cu atît mai mare cu cît el nu vine în casa de vacanţă cu mîna goală. Pe lîngă miile de fişe redactate conştiincios, are deja o treime din volum scrisă. Zgomotele auzite în miez de noapte sînt, de aceea, şi mai terifiante, întrucît se produc pe fondul unei suprasolicitări nervoase, cauzate de lucrul febril de peste zi. Scriitorul realizează imediat că vila e jefuită. Cineva caută haotic prin încăperile de la parter, ieşind în răstimpuri pentru a şi transporta prada la maşină. Eroul conştientizează burlescul conjuncturii. Hoţul are, fără îndoială, convingerea că locuinţa este pustie. În afară de zecile de foi cu note şi paragrafe ale monografiei – abandonate pe masa din living –, autorul nu lăsase nici o altă urmă a prezenţei sale în casă. Speriat, omul se retrage în întuneric, lîngă fereastră, aşteptînd inevitabila întîlnire cu intrusul. În mod neîndoios, acesta urma să-şi facă apariţia la etaj, pentru a-şi completa căutările.

Faptul se produce şi induce surpriză în ambele tabere. Pe de o parte, hoţul (cu chipul acoperit de un ciorap şi mîinile de mănuşi galbene, cauciucate, folosite în bucătărie) se miră, descoperind o mogîldeaţă zgribulită şi speriată într-unul dintre dormitoarele de la etaj, pe de alta, victima se arată surprinsă că nu este agresată din chiar primul moment al întîlnirii. Urmarea intrigă şi pe cel de-al treilea participant la scenă, cititorul însuşi, avînd în vedere că naraţiunea în discuţie constituie subiectul unei proze scurte semnate de John Fowles în anii ’70, ­Poor Koko / Sărmanul Koko, şi cuprinsă în volumul de nuvele Ebony Tower / Turnul de abanos. Motivul? Între personaje începe un dialog neconvenţional, greu de încadrat, în mod obişnuit, în contextul descris. Hoţul se dovedeşte un ins semieducat (protagonistul îl bănuieşte student pe la o „universitate mai slăbuţă“ sau individ retras prematur din vreo facultate mai prestigioasă), care pare familiarizat cu literatura, declarîndu-se admiratorul lui Joseph Conrad. Informaţia îl încurajează pe autorul nostru, care, identificîndu-se drept scriitor şi precizînd motivul prezenţei sale în casă, îndrăzneşte să critice gestul imoral al tînărului. Hoţul, cu o politeţe neaşteptată, își descrie îndeletnicirea în termeni nietzscheeni. Nu consideră că face rău, ci că se supune unui impuls natural (imposibil de reprimat), justificat, de altfel, prin legea vaselor comunicante, de preaplinul celorlalţi. Argumentul capătă şi o uşoară tentă ideologică. „Ceilalţi“ sînt, invariabil, conservatorii (explicaţia scriitorului că proprietarii casei, ca şi el, sînt, de fapt, laburişti nu-l impresionează pe hoţ care, evident, ataşează „conservatorismului“ un sens cultural mai larg), meritînd anumite „corecţii“ materiale. Tînărul merge foarte departe cu demonstraţia, sugerînd că sistemul sovietic, unde îţi poţi procura comodităţile sub sigla gratuităţii, este, în esenţă, bine gîndit.

Fără a lungi conversaţia, intrusul îşi invită victima, plin de curtoazie, să se îmbrace şi să coboare la parter. Aici îl va lega – cît mai confortabil cu putinţă – de un fotoliu şi îi va pregăti focul în şemineu. Ulterior, cînd el va considera că se află suficient de departe de locul jafului pentru a nu mai putea fi prins, va anunţa Poliţia, salvîndu-l astfel pe sexagenar de la o moarte prin asfixiere (căluşul la gură rămîne inevitabil, deşi scriitorul dă asigurări că nu va ţipa). Totul se petrece întocmai, hoţul prinzînd mîinile victimei de braţele scaunului cu bandă adezivă aplicată pe un ziar (pentru a nu-i răni pielea la dezlipire). În final, cînd focul arde vesel în cămin, iar autorul asistă la momentul despărţirii fără grai, cu o bucată de bandă trecută peste gură, tînărul face un ultim gest bizar: ia filele monografiei și le aruncă, una cîte una, în foc. Scriitorul priveşte, în crispată neputinţă, cum munca lui de patru ani se transformă în cenuşă, în timp ce maşina hoţului demarează în trombă. Deşi salvat (invadatorul nocturn şi-a ţinut pînă şi această promisiune, anunţînd Poliţia), eroul nostru cade în prostraţie. Nu înţelege, inițial, motivaţia unui act atît de barbar, săvîrşit de cineva, aparent, cu deprinderi de civilitate. Apoi, mintea i se limpezeşte subit. Mesajul era clar: tînărul dorise să spună că noi, liberalii radicali, sîntem mai mulţi şi mai tari decît voi, „conservatorii“, şi, treptat, vom înăbuşi civilizaţia voastră de mucava. Astfel, sexagenarul realizează că nu mai există un public, nu mai există o cultură pentru cărţile sale şi conchide că „diavolul“ i-a făcut, indirect, un bine, arzînd ultimul semn al unei spiritualităţi practic dispărute – începuta sa monografie despre Peacock.

O întrebare personală: de ce avem întotdeauna nevoie de experienţa unor episoade traumatizante pentru a înţelege adevăruri simple, aflate la îndemîna noastră? 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Fa­cultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Studii de anglistică şi americanistică, Editura Junimea, 2016.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic