Engrish

Publicat în Dilema Veche nr. 530 din 10-16 aprilie 2014
Alte confuzii jpeg

La început ironic, apoi tot mai serios – pînă ce termenul a devenit, practic, oficial –, lingviştii din spaţiul anglofon au numit (numesc) engleza vorbită de asiatici Engrish. Noţiunea s-a referit, iniţial, la engleza japonezilor (din cauza neputinţei lor de a pronunţa sunetul l – pe care îl înlocuiesc cu r –, spre deosebire de chinezi, de pildă, blocaţi, în articulare, tocmai de consoana r, substituită la ei cu l!). Treptat însă, cuvîntul respectiv s-a aplicat întregului spaţiu oriental îndepărtat. Dincolo de orice subtext răutăcios-discriminatoriu, asiaticii se numără – ca grup – printre cei mai proşti vorbitori din lume ai graiului Marelui Will. S-au scris, în timp, studii despre motivaţiile acestei realităţi. Se pare că, pe lîngă absenţa unor sunete şi existenţa altora (complet diferite de cele ale euro-americanilor!) din/în foneticile lor specifice, orientalii au gramatici profund incongruente cu ale noastre. Le lipseşte pluralul, genul, acordul între subiect şi predicat, trecutul verbelor, articolele, prepoziţiile ş.a. Prin urmare, sînt şanse mari ca banala frază „El a mers ieri la policlinica din cartierul lui“ să ajungă, în procesarea traductologică orientală: „Ea merg ieri policlinică cartier ei.“

Viaţa m-a adus în preajma unor asiatici vorbitori de engleză. Am cunoscut, în Texas, un shakespearolog japonez din Tokio – Hirota pe numele său –, care, neînţeles aproape deloc de comunitatea de Fulbrighters, reunită, pentru o vreme, la Universitatea din Austin, comunica mai mult prin semne cu restul lumii. Gestica lui elaborată, combinată cu expresiile faciale pe care le alcătuia, dădeau conversaţiei aerul unei scene de pantomimă din commedia dell’arte. În ultima seară a şederii noastre în Texas, nu ştiu de ce, Hirota m-a ales pe mine să bem un pahar de sake, de despărţire. Am subînţeles că acela era ritualul plecării la niponi: o gură din băutura naţională japoneză şi mai multe clipe de meditaţie. Am sorbit alcoolul, după care am contemplat amîndoi podeaua, cu mîinile sprijinite pe genunchi, aidoma samurailor înainte de luptă. Am respectat totuşi şi obiceiul apusean, oferindu-ne reciproc cîte un hug bărbătesc. A fost amiciţia în care s-au zis cele mai puţine vorbe din toată existenţa mea de pînă acum.

Tot acolo l-am cunoscut şi pe sud-coreeanul Mr. Kim, personaj de o gentileţe exemplară. Kim îşi pierduse vederea la 5 ani, dar lupta să ducă o viaţă normală (cînta, între altele, remarcabil, la pian). Pesemne că handicapul, însă, fără îndoială, şi specificitatea limbii coreene îl determinau să vorbească engleza răstit, intercalînd între cuvinte o multitudine de ha-uri, ho-uri şi he-uri. Abia reuşeai să distingi sensul unor lexeme în acest amalgam fonetic. Întrucît am audiat amîndoi un curs de politici educaţionale americane, ne-am apropiat. Ne întîlneam dimineaţa, înainte de ore, şi plecam împreună la şcoală (eu avînd şi rolul de ghid). Într-o zi, Kim m-a rugat să-l duc la un rodeo. Ştia că solicitarea sa ar putea părea ridicolă, în condiţiile date, dar ideea îl fascinase încă din copilărie şi spera ca, măcar aşa, prin prezenţă fizică, să simtă şi el fiorii de spectator la sălbatica reprezentaţie de cowboys texani.

Am mers. Mr. Kim radia de fericire. Zîmbea neîncetat şi, după felul în care îşi frămînta mîinile, am dedus că avea, într-adevăr, emoţii. Rolul meu aici a fost mai complex decît cel al unui simplu ghid. A trebuit să-i povestesc, pas cu pas, tot ceea ce se petrecea în arenă. Am dezvoltat atunci nişte abilităţi de comentator de rodeo, pe care le-aş fi folosit şi mai tîrziu, dacă mi s-ar mai fi oferit ocazia. Ciudăţenia venea din faptul că eu vorbeam în crescendo, pentru a surprinde suspansul evenimentelor, iar Kim reacţiona cu interjecţii de uimire şi veselie. Engleza îi pierise de tot, fiind acoperită cu ha-urile, ho-urile şi he-urile atotcuprinzătoare. Colţul nostru de tribună devenise atracţia serii. Texanii mustăcioşi şi solizi, îmbrăcaţi în cămăşi colorate, pline de steluţe, ne priveau nedumeriţi, uitînd de caii şi bivolii neîmblînziţi din faţa lor. Nu înţelegeau de ce un asiatic cu ochelari fumurii zbiară ca un apucat, în vreme ce un european (da, în Texas, se observă rapid acest lucru!) îi povesteşte, palpitant şi cu lux de amănunte, ceea ce vedea toată lumea.

În sfîrşit, nu pot să nu-l amintesc aici pe Dun Chung, lectorul de limbă chineză, care ne-a vizitat facultatea pentru un an, pe la începutul deceniului trecut. Deşi în ţara lui era conferenţiar (specializat pe predarea limbii engleze!), Dun vorbea mai curînd klingoniana decît limba lui Dickens. S-a ajuns la un compromis bizar. Profesorul Chung se făcea că discută cu noi, iar noi ne prefăceam că îl înţelegem. Dialogurile noastre erau numai zîmbete şi mormăieli, fragmentate de yes-uri ocazionale şi politicoase. (S-ar putea să-i fi spus da la multe minunăţii întrebate de el, precum, de exemplu: „A fost Elena Ceauşescu o savantă de renume mondial?“ „Oh, da, oh, da! Neîndoios!“) Odată l-am întîlnit în piaţă. Avea multe plase în ambele mîini. Părea bucuros să mă vadă. A început să vorbească tare, cu o mimică vioaie: „Haa guu doo naa maar hee! Gun fii mee iee too daai.“ Luat pe neaşteptate, m-am pierdut complet, ratînd instrumentarul diplomatic de serviciu. N-am reuşit decît să articulez nepoliticoasa întrebare „What?“, rămînînd stupefiat apoi înaintea chinezului. Dun Chung m-a privit interogativ. A lăsat sacoşele jos şi a scos din una dintre ele un crap viu, pe care mi l-a împins înspre ochi: „Fii mee iee too daai!“

Prin rotunjiri graţioase ale gurii şi un dans subtil de aripioare, bietul peşte mi-a tradus entuziasmul profesorului: în seara respectivă, Dun avea să gătească o cină pe cinste. 

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un oraș din România se află în topul celor mai ieftine orașe din Europa de vizitat în 2024. Pe ce poziție s-a clasat
De la Lisabona până în capitala Lituaniei, în urma unei analize făcută de specialiștii englezi, a reieșit o listă cu cele mai accesibile orașe europene pentru turism de weekend, printre care se află și unul din România.
image
Păţania de groază a unor nemți. Au rămas suspendaţi cu autorulota deasupra unei prăpăstii. „Dacă făceau asta românii în Germania...“
Salvamontiştii din Neamţ, care acţionează în zona masivului Ceahlău, au dat detalii despre o misiune care i-a avut în prim-plan pe membrii unei familii germane.
image
Turist speriat de prețurile din centrul unui mare oraș din România: „E prea mult“
Restaurantele, terasele și barurile reprezintă, fără îndoială, puncte importante de atracție pentru foarte mulți turiști. Cu toate acestea, mulți dintre ei se lovesc de prețurile piperate din marile orașe ale României.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.