Emoji au fost, emoji sînt încă

Publicat în Dilema Veche nr. 734 din 15-21 martie 2018
Emoji au fost, emoji sînt încă jpeg

Existau emoji în lumea clasică? Știința nu poate progresa fără să găsească mai întîi un răspuns convingător la această întrebare. Iar sugestia mea ar fi asta: că cel mai apropiat echivalent antic al micii pictograme monosentiment din dialogul digital de azi este masca actorului din teatrul grec.

Toate piesele clasicilor, ca și cele jucate apoi multe secole la rînd în Atena, presupun doi, iar după Sofocle, trei actori bărbați (mai mulți nu apăreau pe scenă simultan, dacă nu luăm în seamă corul). Ei purtau mereu masca masculină sau feminină cerută de roluri, schimbată după nevoi. Măștile astea erau, în principiu, standardizate în funcție de caracteristicile dominante – binișor îngroșate – ale personajului. Există mii de reprezentări de un fel sau altul ale unor măști de teatru – din teracotă, bronz, marmură, pictate în frescă etc., descoperite arheologic din Mangalia pînă în Marsilia, care reflectă această standardizare. Unul din enciclopediștii antici, Ioulios Polydeukes, grec din Egipt (trăitor în vremea lui Marcus Aurelius și ajuns profesor la Atena în vremea fiului împăratului), ne-a lăsat în Onomastikon un pasaj esențial. El descrie acolo 44 de măști folosite în Noua Comedie elenistică, în care autori ca Menandru (și Doppelgänger-ul lui roman, Plaut) virează puternic de la comicul politizat al lui Aristofan, obscen și intelectualizat în același timp, la o miștocăreală de telenovelă, centrată pe viața de familie. Cum măștile de teatru din colecțiile muzeelor aparțin de obicei comediei, o să mă limitez ele. De spus mai întîi totuși că nici una din măștile pe care le vedem prin muzee nu e un original. Măștile purtate în timpul unei reprezentații, un fel de coifuri care se trăgeau cu totul pe cap, erau făcute din materiale organice, pictate, care n-au rezistat – probabil pînză de in întărită cu pap sau mai degrabă cu clei animal. (Măști egiptene policrome, ce-i drept funerare și mai rar rituale, făcute exact din in sau papirus încleiat sau gipsat, s-au tot găsit în Egipt, datînd încă din secolul al XVIII-lea î.Hr.)

Am luat deci principalele cataloage de măști antice de comedie descoperite arheologic, corelate cu descrierile numerotate ale amicului Polydeukes (latinizat Pollux). Sînt acolo nouă tipuri de bătrîni, toți simple caricaturi, cu guri uriașe, cum ar fi „Moșul 1“ și „Moșul 2“. Masca 3, cu multe exemple în teracotă, frescă și mozaic, e o combinație de Bea-vis și Butthead în etate, cu o barbă care pare să funcționeze și ca mătură, și ca făraș, și părul ca un covrig purtat regulamentar pe cap. Masca 7, zice enciclopedia de acum 1900 de ani, e băgăciosul, și teracotele îi arată fruntea ridată de atîta veselie dușmănoasă. Masca 8, cu nas năsturesc, numită „patronul de bordel“, e un tip cu dispepsie și cazier. Numerele 10-20 sînt tineri. Masca 10 e „Admirabilul“ și, într adevăr, are gura ceva mai mică. Masca 11 e un tinerel studios, presupun cel mai caraghios tocmai prin asta. Despre următoarea, Polydeukes spune între altele că trebuie să arate un june cu un singur rid pe frunte, dar măștile îl scutesc și de această ultimă obligație la reflecție. Masca 13 e „Delicatul“, cel mai tînăr, cu fălcuțe și nasul – important cadou patriotic – lung și drept, ca și la 10-12. Cum însă 14 trebuie să fie micul energumen de la țară, Polydeukes îi turtește imediat nasul. Un singur rid de un centimetru pe o față foarte rotundă apare pe masca 15, și sprîncenele ezitînd între rîs și plîns pe 16. La „Kolax“, 17, lingușitorul, și la „Parazit“, 18, nasul pare să fi aspirat cîteva mingi de ping-pong. „Dichisitul“ (sau „Operă de Artă“), proaspăt ras, se vrea portretul unei secături care a ajuns director, e vag chipeș și, nu știu cum să zic, asta îl face de două ori mai detestabil. Urmează șapte tipuri de servitori bărbați (21 e de fapt libert), din nou, ca de pildă la 22, cu guri cît ghizdul fîntînii, bărbi produse în secole de acrețiuni și riduri labirintice. Bucătarul indigen e 25, numit „Maison“ (în greacă, nu franceză), o mască folosită „pentru bucătari, marinari și alții asemenea“ (?!) cum zice o altă sursă antică, parcă Festus, dar am pierdut fișa respectivă. Bucătarul străin e 26, „Tettix“ („Greierul“).

Cu mai puțină răutate sînt prezentate figurile feminine, 28-44. Gurile sînt foarte mici (cu excepția tipului „Baba“, cu patru dinți). În loc de chelii și hirsutism, e timpul extravaganțelor – părul drept în sus ca o baghetă sau ca o fîntînă arteziană. Numele măștilor se reflectă în obiectele descoperite: fata „cu eșarfa colorată“, fata „cu aur în păr“ și tot așa, de la hetaire la „Falsa fecioară“ („Pseudokore“). Toate își propun să ne convingă, minimal, că una e străină de loc, alta e o vampă à l’ancienne, cutare doamnă e o semi-smiorcăită etc.

Măștile de teatru îngheață, într-o formulă reducționistă, dar memorabilă, un tip de personalitate obținut într-o viață întreagă de consecvență cu defectele tale, o viață de muncă pentru a-ți esențializa lăcomia sau vulgaritatea mai ceva ca eroul lui Süskind parfumurile. Că sînt măști tragice sau comice cu exageratele lor metehne, toate oferă rapid și convențional o premisă ușor de priceput de la care să plece comunicarea, oricît de complexă mai apoi, dintre actor și spectator. Data viitoare cînd folosiți un emoji cu gura pînă la urechi pe chat, nu uitați că tocmai ați trimis în scenă unul din actorii lui Aristofan și Menandru.  

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Chihlimbar, Polirom, 2017.

Foto: wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Concedieri masive la una dintre cele mai mari bănci din Europa: 30.000 de posturi vor fi eliminate
Una dintre cele mai mari bănci din Europa a decis să demareze concedieri în cinci etape, sperând că astfel va reduce costurile cu 10 miliarde de dolari, potrivit unor surse citate de Reuters.
image
Semnal de alarmă: A crescut brusc numărul tinerilor cu cancer
Numărul cazurilor de cancer în rândul tinerilor a crescut brusc, manifestând tendinţe îngrijorătoare la nivel mondial. Specialişti în domeniul medical spun că există măsuri de prevenţie care pot fi luate pentru a diminua riscurile de cancer.
image
Cursă de mașini încheiată tragic. O fetiță de opt ani și alți șase oameni au murit după ce un autoturism a intrat în plin în ei VIDEO
O maşină de curse a intrat într-o mulţime de spectatori şi de oficiali ai cursei, cauzând moartea a şapte persoane şi rănirea altor 20.

HIstoria.ro

image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.
image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor.