Elegie pentru o bătrînă doamnă
S-a dus! A scris în Le Monde din 17 iulie, dar eu am aflat cu întîrziere. Bătrîna doamnă a tinereţilor noastre, care ne-a legănat rezistenţa prin cultură în anii grei ai comunismului, nu mai este printre noi. A fost alungată din propria casă, decăzută în rang şi drepturi, tăvălită în noroaiele indiferenţei vulgului. Ea, care ne-a luminat nopţile şi ne-a îndrumat visele în timpul zilelor, care a fost lîngă noi la bine şi la rău, mai mult decît o mamă sau o amantă fidelă, a fost umilită public acum şi obligată să se prostitueze. Vă conjur deci pe toţi cei care aţi fost înţărcaţi la sînul ei generos, care aţi deschis ochii maturităţii sub privirile ei îngăduitoare, să păstrăm împreună un moment de reculegere pentru Wyborowa, această mare doamnă a culturii noastre celei de toate zilele şi pentru tot neamul său cel adormit! Ceea ce n-au reuşit comuniştii, au reuşit euro-birocraţii: de curînd, deputaţii europeni au decis că orice băutură alcoolică rezultată din distilarea cartofilor, a cerealelor sau a orice alţi morcovi se va chema, de acum încolo, generic, "vodcă". Poate fi folosită şi drojdia de vin sau tot felul de alţi fermenţi, aşa cum fac, de pildă, americanii, cu faimoasa vodcă ex-rusească Smirnoff. Tot alcool e... Şi cu asta, basta, ce atîta tevatură pentru nişte beţivi, care oricum nu ştiu ce beau! O înfrîngere epocală pentru tradiţia noastră seculară! - s-a revoltat presa poloneză. Vodca a luat apă! - au comentat, sarcastic, alţii. Oare francezii ar fi de acord să numească şampanie o băutură din prune sau britanicii ar accepta să considere că whisky-ul poate fi făcut şi din pere? - s-a scandalizat şi euro-deputatul polonez Ryszard Czarnecki. Şi toată lumea a sugerat, cu o ironie tristă, fabricarea unui nou produs: vodca de banane. Exit deci fineţuri, savoare, degustări, sofisticate conversaţii etilice, gata cu connaisseurs-ii, trăiască mitocanul igienic şi McTzuica sa cu parfum de căpşuni. Căci şi ţuica noastră intră în această categorie de băuturi, adică devine un fel de vodcă ratată, pe care nici măcar nu va scrie ÃvodcăÃ, aşa că n-o să o cumpere nimeni. Noroc că romënilor nici nu prea le-a trecut prin cap să-şi vîndă băutura naţională pe piaţă, căci altfel s-ar fi revoltat şi ei. Aşa, ce-am avut şi ce-am pierdut! Alţii însă, din aşa-numitul vodca belt, au afaceri înfloritoare cu vodca: 4,5 miliarde de litri vînduţi doar anul trecut, de la un capăt la altul al lumii, pentru suma apetisantă de 12 miliarde de dolari. Preţurile sînt similare cu cele ale whisky-ului, iar sticlele de vodcă îi fac concurenţă acestuia în rafturile supermarket-urilor. Pentru toţi cei implicaţi în acest comerţ, e ceva de pierdut deci în urma aseptizării euro-experţilor. Să fie oare vreun interes economic în spatele acestei decizii? Oare, dacă este clar cine are de pierdut, să existe şi unii care au de cîştigat în această privinţă? Chiar şi în prea-fericita mea naivitate parcă înfloreşte o bănuială în acest sens... Daâ cu caluâ ce-ai avut? - vorba bancului vechi. De ce trebuie să suferim şi noi, muritorii de rînd? De ce să n-avem voie să ne magnetizăm şi noi divers într-o lume multiculturală şi o Europă a regiunilor care respectă, nu-i aşa, diversitatea? De ce trebuie să înlocuim sociabila sticlă pentru prieteni cu egoistul spray de vodcă de unică folosinţă, eventual de la Danone, cu ceva bifidus în el şi pe care să-l folosim, raţional, pe post de prozac? De ce trebuie să se standardizeze chiar totul şi orice pui în gură să aibă acelaşi gust, astfel încît să te suspectezi de fiecare dată de lipsă de gust? Domnilor europarlamentari, puţin bun gust deci, ce Dumnezeu!
