Egalitatea. Cît de ipocrit sună acest cuvînt?

Publicat în Dilema Veche nr. 629 din 10-16 martie 2016
Obrăjorii rumeni ai moralei jpeg

Anii ’80, ca apogeu al entuziasmului neoliberal, petreceau sub Ronald Reagan și Margaret Thatcher cele mai fericite momente ale visului întîlnirii cu prosperitatea. Prin lumea occidentală era o veselie de nedescris. Sectorul privat primea toate libertățile și încurajările, separarea cît mai clară a puterilor în stat promitea democrația perfectă, omenirea capitalistă se punea pe construit și pe produs, ca să aibă ce consuma în urma poftei gigantice de viitor. Un viitor prosper și democratic, pe care-l puteai vedea cît se putea de clar, prin ușa deschisă de discursurile și teoriile pline de speranță ale acelor ani. În vremea asta, la noi era complet altfel. Dar exista, totuși, un detaliu asemănător: și acolo, și la noi, se țineau nenumărate discursuri despre egalitate, libertate, progres, respect față de ființa umană, drepturi fundamentale, democrație, prosperitate. E drept, la noi, chestia cu discursurile despre prosperitate se petrecea pe fondul unei tragi-comedii, al unei masive crize alimentare, în care inegalitatea între descurcăreți și restul poporului era de un farmec delicios.

În lumea occidentală au urmat vreo 15-20 de ani de veselie. Părea că ține chestia cu piața lăsată la discreția poftelor pe care dînsa le are oricînd și că sectorul privat își reglează toate mecanismele, în virtutea unor instincte de conservare pe care le conține. Se stătea boierește la plajă, la soarele prosperității, iar egalitatea, respectul față de drepturile omului, democrația și libertatea păreau cei patru piloni de sprijin de la ditamai baldachinul în care lumea se bucura de starea de bine. La noi, după anii ’80, cu o scurtă întrerupere de cîteva zile, cuvintele astea au trecut dintr-o tragi-comedie într-un thriller. Ceea ce s-a numit, la noi, „tranziție“, a fost un vis atît de urît – cu abuzuri, furturi de dimensiuni enorme, ticăloșii și neliniște permanentă –, încît am ieșit de-acolo total imuni la orice discurs, la orice noțiune, la orice cuvînt care conține vreo licărire de speranță.

Dincolo, după boieria unor ani buni, din neant, s-a produs criza. Lăcomia patologică a corporatismului postmodern, produs de viziunea neoliberală, a ronțăit din interior tot ce se putea ronțăi, în așa fel încît lumea s-a trezit cu baldachinul picat fix în cap. O experiență diferită față de a noastră, dar cu rezultate asemănătoare. Cuvintele care susțineau baldachinul veseliei s-au golit de sens în asemenea hal încît, chiar și acolo unde produceau ropote de aplauze pînă nu de mult, riști să-ți iei un scuipat în freză dacă le pronunți. Pînă la urmă, cum-necum, pe căi foarte diferite, am ajuns în același punct: cuvintele și ideile mari ne produc urticarie și accese de cinism, cu dureri iradiante în toate încheieturile.

În Europa, America și Australia, lucrurile au fost oarecum asemănătoare. Marile idei și marile cuvinte au căzut în subsolul unei depresii generale, combinată cu apatie, dezvrăjire, și cu un soi de idiotizare, venită la pachet cu prăbușirea. Exact cînd era mai prost, am picat și noi la masă, în căutarea semnificațiilor pierdute ale cuvintelor mari. Și, de-aici încolo, lucrurile seamănă din ce în ce mai urît. O lume dezvrăjită și speriată începe să-și caute lideri în portrete cît mai asemănătoare cu sine, în oameni cît mai reprezentativi pentru mulțime, pentru oceanul de victime ale dezvrăjirii. Lumea vrea să simtă că recuperează puterea și-și trimite la vîrf reprezentanții reali, cît mai asemănători cu cei pe care îi reprezintă. Tristă mișcare! Spre vîrf sînt proiectați lideri care ne seamănă întru totul. Adică la fel de mediocri și de dezvrăjiți, la fel de lipsiți de entuziasmul marilor cuvinte, la fel de bulversați și aflați în criză de idei. Parcă vezi, uneori, cum se lățește pe figurile lor acest gînd: „Nasol, nene! Asta e! Ce să fac?! Mă bucur de poziția pe care-o am cît se poate, adun cîte ceva, și dup-aia boieresc, pentru că oricum se dărîmă toată coșmelia…“.

Pe fondul ăsta zgîlțîit din temelii, vin și refugiații. Alții care pică la masă exact atunci cînd nu trebuie. O nenorocire nu vine niciodată singură, nu-i așa? Iar bulversarea se transformă în panică exteriorizată. Ideile de egalitate, respect față de drepturile omului, democrație, libertate, toate astea devin – din noțiuni uzate și chestii care au produs mai degrabă dezamăgire – adevărate amenințări și mari pericole. Ce stătea pe piedestalul aurit acum cîțiva ani s-a mutat fulgerător la stîlpul infamiei. Marile idei ale ființei umane devin tot atîtea pericole în calea supraviețuirii. Înfricoșătoare manevră! Iar străinul e, acum, oricine nu e identic cu noi. Dușmanul e minoritatea, indiferent de natura ei. Doar trăitul în apropierea celor exact ca noi ne mai dă un pic de siguranță. Iar amestecul de dezvrăjire, panică și lipsă de idei ne face să privim idiotizarea ca pe un instinct de conservare, ca pe un mecanism de protecție. Nici măcar oglinda nu mai e o soluție. Experiența de secole ne arată că, atunci cînd nu ne place ce vedem în ea, o spargem imediat.

Mai apar și unii, nu puțini, care spun că s-au strecurat niște greșeli în chestia cu comunismul și-ar trebui să-l mai facem o dată, c-o să meargă. Dacă nu stau și se amuză pe seama noastră, lumile alea din univers, despre care credem că sînt pe acolo, ar fi bine să apară. Măcar una. E momentul.

Cătălin Ștefănescu este realizatorul e­mi­siu­nii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Kim Basinger împlinește 70 de ani: iubirile pasionale ale actriței. Ce roluri i-au adus celebritatea VIDEO
Actriță și fost model, Kim Basinger a devenit celebră datorită rolurilor în filme precum Batman, L.A. Confidential și 9 1/2 Weeks. Vedeta premiată cu Oscar a avut o carieră excepțională, precum și o viață personală fascinantă. Astăzi, vedeta de la Hollywood împlinește 70 de ani.
image
Moartea misterioasă a uneia dintre cele mai mari vedete rock. Ultimele clipe din viața lui Jim Morrison, solistul trupei The Doors
Solistul trupei americane The Doors a fost unul dintre cele mai mari staruri rock din toate timpurile. La 52 de ani de la dispariția sa prematură, moartea sa este încă învăluită în mister, iar mulţi cred că Jim trăieşte şi azi.
image
Cartofii la cuptor, un deliciu. Cum faci cea mai ușoară mâncare de post, condimentele care îi fac irezistibili
Este un preparat simplu, dar deosebit de gustos. În post, cartofii la cuptor sunt o masă sățioasă și ușor de pregătit. Pot fi serviți cu murături, salată de legume ori cu sos de usturoi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.