Efectul Aferim!

Publicat în Dilema Veche nr. 579 din 19-25 martie 2015
Obrăjorii rumeni ai moralei jpeg

E foarte trist să vezi cum un act de expresie artistică, aproape orice-ar face, se loveşte – aici, la noi – cu capul de un zid. Pe de o parte, e vina istorică, veche, a obiceiurilor tribale ale diferitelor grupări de artişti. Pe de altă parte, e vina unui public complet ciufut, care, nereuşind să-şi găsească un drum în hăţişul realităţii, nu ştie nici cum să întîlnească lumile posibile ale unei plăsmuiri artistice. Neexistînd trasee fireşti ale energiilor comunitare, nu există nici impact al actului artistic. Iar atunci cînd există, el e unul îngrozitor de ipocrit-mecanic, şi vine automat, în urma vreunui succes repurtat dincolo de graniţe. Confirmarea internă vine scrîşnit-constipată, că nu-i de-ales, dacă s-a obţinut un premiu important, pe-afară, nu dă bine să nu reacţionăm şi noi un pic. Pe de altă parte – cu nimic mai fericită – atunci cînd dai de vreun entuziasm al primirii acasă, de multe ori, entuziasmul ăsta e unul mai degrabă fotbalistic-patriotic, decît construit pe vreo raţiune estetică.

În mod normal, un film aşa cum este Aferim! ar fi trebuit să provoace o undă de interes, atît în ceea ce priveşte conţinutul său, cît şi felul în care e articulat cinematografic. Într-un fel, el se înscrie în linia cîtorva dintre producţiile din ultimii 15-20 de ani, care marchează momente-reper în istoria filmului de la noi. Însă, cel puţin pînă acum, aproape nici unul dintre reperele astea n-a făcut valuri de spectatori, şi n-a lăsat mari urme în memoria afectivă a compatrioţilor. Aceste filme trăiesc, mai degrabă, prin evocarea lor în discursuri critice, în studii, în cercetări, în comunicări cu circuit închis. Titlurile lor mai răzbat în spaţiul public de ziua naţională, cînd se contabilizează succesele naţiunii. Sau în momentele de scandal, cînd intestinele micii comunităţi cinematografice de la noi mai trec prin spasme şi crampe, preluate de o presă care, brusc, îşi aminteşte de „marile succese ale filmului românesc“. În rest, o ciufuţenie mlăştinoasă se întinde cît vezi cu ochii.

La bere, sau provocat să-şi nuanţeze antipatia faţă de filmele româneşti, „publicul“ se plînge că e sastisit de estetica „tinerilor regizori“, de subiectele identic-adormitoare, şi de lucrul exclusiv pe placul juriilor de festival. Cei mai mulţi, pur şi simplu, n-au chef să vadă filmele astea, pentru că… „nu arată“ ca filmele de la cinema sau de la televizor, la care te poţi uita. Şi nu arată nici ca filmele româneşti de altădată, unde mai rîdeai cu un Jean Constantin, cu Dem Rădulescu sau cu Puiu Călinescu. Arată „enervant“, vor cu orice chip să pună în faţa privitorului o oglindă, iar privitorul n-are nici un chef să se privescă într-însa. Prin urmare, îl urăşte pe ăla care vine să i-o-mpingă în faţă. Aşa apare un efect continuu al răzbunării. Toată lumea se răzbună pe toată lumea. Publicul pe filme, filmele pe public. Iar dincolo de aceste momente de hîrîire reciprocă, mai apar pelicule care vor să schimbe jocul, să mute centrul de atenţie în altă parte. De cele mai multe ori, destinul lor e ca acela al omului de bine, care se bagă într-un scandal, să despartă bătăuşii. Se-alege cu un scuipat şi cu un pumn în freză.

Pentru că acest conflict e mult mai adînc şi mult mai întins decît pare, oricîte glumiţe s-ar face pe seama lui. Poate că doar supraproducţia naţională, oferta mult mai consistentă numeric ar putea să înăbuşe un pic tensiunea asta mocnită. Deşi are şi supraoferta asta efectele ei triste. Ca-n cazul teatrului, unde spectacolele „de turneu“ riscă să confişte cea mai mare halcă din definiţia teatrului. Toate astea, nu doar pentru că – ci şi pentru că – în interiorul comunităţilor artistice, endogamia şi tăiatul de tendoane sînt mai vizibile şi mai prezente decît dialogul şi puterea de a convieţui civilizat, cu atenţia îndreptată şi spre interesul comun.

Dincolo de virtuţile sale şi de fermecătoarele imperfecţiuni, Aferim! e, cu sau fără voia unora, un moment clar în istoria filmului de la noi. Ca şi alte filme de dinainte de el, unele cel puţin la fel de importante, ar merita tot soiul de replici. De la energia publicului care îl receptează – cu bune sau cu rele – pînă la răspunsuri creative din partea celorlalte estetici cinematografice prezente pe piaţa noastră. Însă răspunsurile şi dinamica normală a fenomenului dorm duse. Invidia, rîca, impostura, lichelismul, imposibilitatea de a înţelege, rămînerea în urmă, toate astea, plus întregul pe care îl numim „climat economic“ stau de-a curmezişul oricărui drum mai scurt. De rămas, după zbaterea de a ajunge la un public, rămîn doar tăcerile mîloase şi, undeva, departe, în adînc, urîciunile cu care am fost educaţi. Chiar şi producţiile unora care excelează în talent de marketing – şi în posibilitatea de a face aşa ceva – tot acolo ajung. Într-o pivniţă a receptării. Închise. Ca virusul de computer, în seiful programului de protecţie.

Pentru că, dincolo de zgomotul de circumstanţă pe care îl fac vigilenţii momentului – din orice tabără vor fi fiind ei – e greu să vezi un film românesc. Spectatorul grăbit, dacă ajunge, din întîmplare, strîmbă din nas. Zice că nu e ca filmele pe care le ştie el. Spectatorul „connaisseur“ ajunge în sală, dar nu vede filmul, pentru că e mai preocupat să analizeze, ca să sancţioneze vreo inadvertenţă istorică, sau să supravegheze scenariul, ca să spună, mai apoi, cum l-ar fi făcut el. Iar filmul ăsta mai e şi cu „ţigani“, ceea ce nu cade bine multora. Şi c-o Ţară Românească, nu neapărat aşa cum ar vrea mulţi s-o vadă cu ochii minţii. Însă, pentru cine vrea să vadă un eastern, cu intertextualităţi frumoase şi concreteţi remarcabile, un quest tricotat cu road-movie – scuzaţi, Doamne, iartă-mă! –, are ce vedea aici. Şi are, din plin, şi ce să ţină minte.

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Captură de ecran din 2022 09 19 la 14 12 43 png
Amendament controversat la legile justiției: Procurorul general ar putea fi judecător
Ibram Iusein, deputat din partea minorităților naționale, a depus un nou amendament controversat la legile justiției, prin care un judecător ar putea fi procuror general. Amendamentul a fost adoptat în comisie cu 13 voturi „pentru, șase voturi „împotrivă” și trei abțineri.
Soldati ucraineni Ucraina FOTO Ministerul ucrainean al Apărării Twitter jpg
LIVE TEXT | Război în Ucraina. Ucrainenii continuă să recupereze teritorii, iar Rusia trimite forțe la granița regiunii Harkov
Surse ruse raportează că focul de artilerie ucrainean interzice cu succes ultima rută logistică a forțelor ruse către Lyman, care trece prin Svatove-Makiivka-Terny, la nord de așezare.
Sorin voluntar pompieri FOTO ISU Suceava jpg
Bodyguard pentru Jason Statham și Dolph Lundgren. El este Sorin, pompierul voluntar din Suceava
În timpul pandemiei a lucrat ca voluntar în spital timp de trei luni, are 3.000 de ore de gardă și a participat ca pompier voluntar la peste 400 de intervenții.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.