Educaţia sub asediu

Publicat în Dilema Veche nr. 711 din 5-11 octombrie 2017
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Mă bucur să revin la rubrica mea săptămînală din paginile Dilemei vechi. Mă bucur mai puțin de împrejurările acestei reveniri. Mi-am propus din start să țin reflecțiile mele despre educație pe cît posibil departe de tumultul isteroid al zilei. Mi-am încălcat promisiunea în repetate rînduri, supunîndu-mă, volens-nolens, perisabilei condiții a jurnalismului. De această dată nu mai e vorba despre o ispită, ci despre o datorie.

După enorma cacealma, încă în derulare, a manualului unic și a interzicerii auxiliarelor „neautorizate“ în învățămîntul preuniversitar, actualii noștri guvernanți au început să lanseze surpriză după surpriză, una mai grozavă ca cealaltă.

Recent, universitățile au fost anunțate că, în mărinimia sa, Guvernul le îngăduie să plătească din economiile proprii ceea ce statul datora profesorilor care au fost mințiți că li se vor mări salariile cu 50% pentru ca, la scurt timp după aceea, să afle că de fapt li se micșorează cu 25%. Se vor găsi probabil niște juriști isteți care să explice că universitățile sînt ordonatorii de credite și angajatorii propriului personal, deci relația cu angajații, inclusiv sub aspect salarial, le privește. Pentru că, la noi, așa e definită autonomia universitară de către statul român: sînteți instituții în regim de autofinanțare, cu dreptul de a vă utiliza propriile venituri – cărora statul le adaugă o subvenție anuală –, dar noi ne rezervăm dreptul de a prescrie cînd și cît și pentru ce aveți voie să cheltuiți și de a dispune de fondurile voastre după bunul nostru plac. Statul poate tăia oricînd subvențiile acordate, statul poate diminua oricînd salariile angajaților din universități, universitățile au libertatea să se supună. Pe scurt, autonomia universitară se reduce la „autonomia de partid și de stat“.

Tot recent, guvernul lansează un proiect de restructurare a învățămîntului universitar pe un singur criteriu: impactul economic.

Am fost azi să le vorbesc „bobocilor“ de la Litere. Le-am spus că, din nefericire, Universitatea din București nu are în componența ei domenii de studii care se bucură, de regulă, de ample investiții, precum studiile medicale, inginerești sau economice. Noi nu însănătoșim oamenii – unii ar zice chiar că „îi îmbolnăvim“ –, nu construim poduri sub care să se adăpostească și nici nu fabricăm registre contabile în care să și treacă socotelile de coșniță. Potrivit logicii guvernamentale, studiile inginerești și cele economice sînt de promovat, pentru că au un impact de necontestat în economie. Bănuiesc că și cele medicale au și ele impactul lor, dat fiind că avem nevoie de resursă umană sănătoasă și alertă la locul de muncă al fiecăruia.

Umanistica este complet radiată dintre priorități. Nu ne trebuie poeți care să zăpăcească mintea oamenilor. Nici lingviști care să tragă de mînecă politicienii agramați cînd se lansează în tirade televizate. N-avem ce face cu filologi știutori de limbi străine – vorba de odinioară a Elenei Ceaușescu: „Eu nu știu nici o limbă străină și uite unde am ajuns!“ Istoricii să-și vadă de treaba lor: istoria o facem noi! N-ai de ce să finanțezi programe de arheologie, ca să zgîrme unii după niște pietre pe care nimeni n-ar da doi bani – sînt așa de roase de vreme, că nici măcar nu le poți recicla pentru vreo nouă hidrocentală sau măcar pentru Catedrala Mînturii Neamului. Teologii ar fi buni la cîte ceva, măcar la propagarea în mase a spiritului antreprenorial, dar prea s-au înșurubat cultele de tot soiul prin universități, iar dacă-i binecuvîntăm doar pe ai noștri iar ne sare UE în cap că discriminăm. Filozofii, cu aplecarea lor către vorbăria despre principii și fundamente, n-au făcut nici cît o ceapă degerată pentru creșterea producției de oțel sau de coceni pe cap de locuitor. Cei din cîmpul științelor sociale – sociologi, psihologi, politologi, antropologi, etnologi, experți în comunicare și relații publice sau cum le-o mai fi zicînd – n-au dat niciodată cu nasul printr-o fabrică și au lipsit sistematic de la prașila întîi. Juriștii? Știm noi destul de bine ce e drept și ce nu e – și, oricum, ce importanță are?

O dată în plus, guvernanții par a nu înțelege – ori a nu vrea să înțeleagă – „despre ce e vorba în propoziție“. Nicăieri pe lume universitățile nu sînt arondate strict – nici măcar prioritar – unei misiuni economice. Misiunea lor e societatea în ansamblul ei. Iar societatea nu este doar PIB-ul și forța de muncă. Societatea o fac oamenii, cu dorințele și aspirațiile lor, și relațiile dintre ei. La nivelul unei entități politice, al unei țări, ea poartă numele de „națiune“. Dar ce poți să te aștepți de la niște oameni care confundă sistematic națiunea cu statul, statul cu programul de guvernare și programul de guvernare cu interesele celor care l-au plămădit?

În curînd, vom ajunge probabil să redenumim ministerul de resort, cel a cărui titulatură a fost și așa schimbată de zeci de ori, „Ministerul Educației Antinaționale“.

Liviu Papadima este profesor de lite­ra­tură română la Facultatea de Litere, pro­rec­tor la Universitatea din București; coautor al manualelor de limba și literatura româ­nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu­ca­țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.