Educaţia şi Graţia reloaded

Am scris mai demult, pentru Tribuna învăţămîntului, un articolaş în care dezvăluiam surprinzătorul amestec al lui Dumnezeu în trebile educaţiei de la noi. Iată-l:

„Învăţămîntul e la pămînt. E un dezastru. O calamitate. Mai rău ca anul acesta, ca anul trecut şi ca de cînd mă ştiu nu a fost niciodată.

Elevii dormitează alene în băncile lor şi urlă şi zbiară şi zbiară şi urlă cînd se trezesc, se uită la televizor, se joacă la computer, se duc prin discoteci şi de şcoală-n cot îi doare, sînt mojici şi n-au maniere. Studenţii sînt buimaci şi fără chef şi se plimbă de la o facultate la alta, doar-doar se lasă cu vreo diplomă. Profesorii mai dau pe la ore cînd li se năzare, că tot recuperează seara la meditaţii, se dedau la tot soiul de machiaverlîcuri ca să-şi cîrpească salariul de mizerie, se poartă ca nişte satrapi şi le caută în coarne tuturor obraznicilor. Directorii au toţi puzderie de rude nevoiaşe de căpătuit. Inspectorii stau încuiaţi în birouri cu clientela politică grămadă la uşă. Miniştrii se trag la sorţi prin culisele puterii ş.a.m.d.

Cam asemenea lucruri auzim cu toţii la fiecare pas, la rubrica «starea învăţămîntului».

De unde se trag toate acestea? Păi, foarte simplu: de la Dumnezeu.

Şi de ce, bănuiesc că vă întrebaţi, s-ar fi mîniat Dumnezeu pe învăţămîntul românesc?

Întrebaţi-i pe cei care ştiu, fiindcă trudesc zi de zi printre elevi şi studenţi, şi vă veţi lămuri pe dată.

Şcolile se lamentează că primesc, la catedră, absolvenţi tot mai slab pregătiţi din universităţi. Universitarii au şi ei punctul lor de vedere: cum să mai faci învăţămînt de calitate, cînd din licee îţi vin candidaţi inculţi, agramaţi, incapabili să lege două propoziţii cu sens, şi cu media 9,90 la bacalaureat? Dar şi profesorii de liceu au răspunsul pregătit: elevii dintr-a IX-a sînt o catastrofă, nu au nici cele mai elementare cunoştinţe de specialitate, că de competenţe nici nu mai poate fi vorba – ele sînt oricum un moft din noul jargon pedagogic. Nici profesorii de gimnaziu nu se lasă mai prejos, şi se vaietă că nu îşi pot face treaba cu elevi care n-au fost învăţaţi nici măcar să scrie, să citească şi să socotească. Învăţătorii spun că se luptă să-i deprindă pe copii statul în bancă, mersul la toaletă şi suflatul nasului în batistă. Educatorii, covîrşiţi deja de toată avalanşa de reproşuri curgînd năvalnic de undeva, de acolo, de sus, au totuşi şi ei o ultimă redută de apărat: vina e a familiilor dezorganizate din ziua de azi, care nu mai sînt în stare să încropească nici cea mai firavă urmă de educaţie. Iar părinţii cată, cu privirea înceţoşată, către zenit: io ce să-i mai fac ăstuia mic? Pesemne c-aşa a vrut Dumnezeu!

Şi-aşa am ajuns să trăim într-o ţară în care mai vezi nişte îndărătnici puşi curmeziş cu Graţia alergînd în dreapta şi-n stînga, din ochi lăcrămînd, pe toţi întrebînd şi la toţi zicînd: al meu a făcut deja un an şi eu n-am încă idee unde să-l dau. Ştii cumva, măcar tu, o grădiniţă ca lumea? E în joc, mă-nţelegi, viitorul copilului meu!

E o criză, monşer!!“ 

Multe s-au schimbat de atunci. Avem un bac care mai vîntură puzderia doritorilor de studii superioare. Avem o clasă pregătitoare, care se pregăteşte să devină serioasă. Avem testări naţionale periodice, ca să vedem şi noi ce merge bine şi ce nu. Avem promisiunea unei revizuiri a programelor. Avem chiar şi ceva ce se cheamă „manuale digitale“.

Şi totuşi, parcă prea puţin s-a schimbat în corul lamentaţiilor despre „starea învăţămîntului“. Să fie de vină naturelul nostru cîrtitor? Să fie iarăşi reavoinţa proniei cereşti? Sau poate nu m-am uitat eu cum trebuie la subiect, descărcîndu-l de sus în jos, din vîrful piramidei, pînă la momentul facerii? Cum ar arăta o privire inversă?

Mami, eu de ce trebuie să merg la grădiniţă? Pentru că acolo e o doamnă educatoare care spune poveşti copiilor şi o să vă jucaţi cu creioane şi cuburi colorate şi o să-ţi faci o sumedenie de prieteni. Am fost, am constatat. Poveşti. Doamna educatoare se străduie degeaba să ne facă să tăcem din gură, vîrful creionului se rupe cînd ţi-e lumea mai dragă, Corina e cîrnă şi Radu spune prostii.

Mami, de ce trebuie să merg la clasa pregătitoare? Pentru că acolo o să te pregăteşti pentru mai departe, pentru şcoală. Iar şcoala e un lucru foarte serios. Am fost, am văzut. Un an de zile am tot încercat să pricep pentru ce anume mă pregătesc, dar n-am reuşit. Ciudăţănoasă treabă.

Mami, acuma mă duc la şcoală? Ce-i acolo? Acolo înveţi să scrii, să citeşti, să socoteşti, chestiile astea de care vei avea nevoie toată viaţa. Am încercat-o şi p-asta. Ne-au dat nişte caiete ca vai de ele, fără tastatură, nu ştiu cum naiba funcţionează. Cică cu un „o“ şi cu un „i“ faci multe oi şi lărgeşti şeptelul. Iar tabla înmulţirii – teroare! Parcă ziceam că luptăm împotriva terorismului, nu?

Mami, mai merg şi la generală? Mai e ceva de învăţat? Păi, abia acum începe studiul. Gata cu învăţătoarea. Acum o să ai profesori, fiecare la materia lui. Fusei, văzui. Sari dintr-o oră într-alta ca un Hopa Mitică. Noroc cu pauzele. Roxana nu mai e cîrnă iar Mihai spune nişte bancuri...

Mami, mai e cazul să merg şi la liceu? Cum să nu. La liceu ajung numai copiii deştepţi, care au un viitor în faţă. OK, treaba cu orele din parc a fost cît de cît simpatică. Mă cam enervează corola asta de minuni a lumii. Care corolă? Care minuni? Şi de ce i-ar da cuiva prin cap să o strivească? Lasă că nici cu integralele nu mi-e ruşine.

Mami, şi la facultate? Normal. Ce, vrei să rămîi de izbelişte? Pe aici nu se strigă catalogul şi nu prea se pun absenţe. Asta-i fain. Dar a fost un calvar pînă să-mi aleg facultatea. Mami a zis să-mi pun dosarul în vreo cinci locuri, că nu se ştie.

Mami, ce-i aia „master“? Master în engleză înseamnă „stăpîn“. Credeam că la sfîrşit o să primesc vreun sceptru, ceva. Am mai primit încă o diplomă gălbuie.

Mami, eu trebuie să merg şi la doctorat? Nu vreau să mă fac doctor. Maaamiiii!

Liviu Papadima este profesor de literatură română la Facultatea de Litere, prorector la Universitatea Bucureşti; coautor al manualelor de limba şi literatura română pentru liceu, apărute la Humanitas Educaţional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.