Ecourile amfiteatrelor

Publicat în Dilema Veche nr. 718 din 23-29 noiembrie 2017
Ecourile amfiteatrelor jpeg

M-a întristat foarte mult infor-mația conform căreia colegul meu de generație, Merlan Bolofan, distins profesor la Facultatea de Geografie, trebuia supus unui examen psihiatric urgent. Îl știam de o viață, fusesem studenți în același interval, chiar dacă în domenii diferite, la finele terifianților ani ’80, și, în virtutea solidarității firești, create atunci între tineri, ne păstraserăm o simpatie reciprocă. Ce se întîmplase? Lumea relata situații stranii. Se pare că Bolofan dezvoltase compulsia prelegerilor academice oriunde și oricînd. Era surprins perorînd, cu gestică retorică și timbru înalt, pe diverse teme de geografie, pretutindeni în vastul labirint universitar: pe coridoarele de la toate etajele, în cămăruțele femeilor de serviciu (profund speriate de insolitul personaj care dădea buzna peste ele și pe care-l bănuiau a fi violatorul în serie, neprins încă de poliție după numeroase atacuri asupra doamnelor și domnișoarelor din urbe!), pe scări, în lift, prin subsolurile clădirii, în podul plin cu lilieci, în aulele festive goale și, bineînțeles, în orice sală de curs care se ivea în drumul lui. Acest ultim amănunt a și atras atenția, în fond, comunității academice. Merlan intra la orele colegilor de la propria-i facultate, dar și de la celelalte, unde, fără nici o explicație prealabilă și complet opac la prezența altui profesor la catedră, începea să conferențieze, cu declamație sobră, ținută savantă și morgă intelectuală, despre fauna Carpaților Răsăriteni, tipurile de încrețire a scoarței terestre din America Latină, lacurile vulcanice ale României sau podișurile secetoase din sud. După cîteva zeci de secunde de stupoare generală, se declanșa ilaritatea. Studenții (frecvent, filologi, filozofi, matematicieni, fizicieni, chimiști ș.a.m.d.!) începeau să aplaude, să fluiere și să pună întrebări trăsnite: „Cîți urși bruni cu pată albă pe piept avem în Apuseni, dom’ profesor?“, „De ce nu sînt păduri de conifere pe litoral, maestre?“, „Care e numărul de locuitori din metropola Cioca-Boca?“, „Putem face parapantism în adîncimea vulcanilor?“ etc., etc. Titularul de drept, absolut terifiat, se vedea nevoit să urle pentru a restabili liniștea. Apoi îl lua cu binișorul pe Bolofan, scoțîndu-l treptat din amfiteatru.

Cînd mă hotărîsem să-l vizitez la cabinet, pentru a afla, direct de la sursă, povestea, am auzit că bietul meu coleg fusese deja supus evaluării și primise un diagnostic sever. Ceva cu „tulburare paranoidă“ și „episoade halucinatorii“. Declarase senin, se părea, echipei de psihiatri că nu încerca, prin discursurile sale compulsive, decît „să se încadreze“ într-o așa-zisă tipologie „a marelui profesor“. De unde venea descrierea respectivei tipologii? Păi, chiar de la un profesor pe care Merlan îl audiase în tinerețe (profesor, ca să fiu precis, de al cărui nume nu eram nici eu străin în studenția mea filologică, întrucît insul în cauză deținea faimă instituțională – Morbitor, profesorul Morbitor de la Geologie!). La un curs, acesta ar fi spus grupei unde învăța și Bolofan: „Vă dați seama, nătărăilor, care nu studiați nimic, mînca-v-ar pe voi profesoratul geografic în creierașii munților, la ciobănașii cu chipuri de om și suflețele de umanoizi preistorici, pramatii indolente ce sînteți, că vă găsiți aici într-o catedrală a spiritului secular? Realizați voi faptul că, între acești pereți, vibrează încă ecourile vocilor marilor personalități care au conferențiat pe teme ilustre de-a lungul timpului? Răsună clădirea de geniul istoriei, mamelucilor, iar voi stați în bănci ca niște nătăfleți!“ Cuvintele i-au sfredelit creierul tînărului Merlan care, ajuns el însuși profesor universitar, și-a jurat să lase în urmă, precum celebrii lui înaintași, un „ecou“ inubliabil al vocii sale academice între zidurile amfiteatrelor și nu doar acolo! Colegul meu de generație considera că un mare profesor trebuia „să se topească“, prin ideile lui, în întreaga „catedrală“ menționată de Morbitor. De aceea mergea în fiecare cotlon al bătrînei instituții și ținea cîte un curs. Profesoratul său nu putea fi uitat. Trebuia să intre, aidoma unui ecou, în particulele de mortar ale bătrînei Universități. Lucrurile au degenerat cu adevărat abia cînd Merlan a decis să-și marcheze vocal trecerea și în toaletele înaltei școli. La bărbați a mai fost cum a mai fost, dar, la femei, totul a luat-o razna. Oratorul a primit palme și îmbrînceli, transmițînd iute posterității, prin ecoul pereților, niște istericale sinistre, prea puțin academice.

În sfîrșit, într-un ultim elan didactic, universitarul a intrat în ghereta portarului, unde, pe nerăsuflate, s-a grăbit să recite lecția despre suprapopularea planetei și prevenirea densității prin planning familial. Portarul, lovit de un strabism derutant la ambii ochi, s-a pus imediat pe zbierat: „Ci faci, uăi? Ti dai la mini? Grijania și morții…“ Cu un ochi vînăt și mai multe cucuie în cap, Bolofan a fost pensionat „pe caz de boală“. 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

Foto: wikimedia

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
BBC: Unanimitate în guvernul israelian privind răspunsul la atacul iranian
Hanoch Milwidsky, vicepreședinte al parlamentului israelian și membru al Knessetului din partea Partidului Likud al premierului Netanyahu, a declarat pentru BBC că există unanimitate în guvernul israelian cu privire la faptul că ar trebui să existe un răspuns la atacul iranian.
image
Topul țărilor europene cu cei mai educați locuitori. Pe ce loc e România
Ponderea persoanelor cu studii superioare este mai mare în țările nordice și baltice, iar femeile sunt, în general, cele mai educate. România are cel mai mic procent din UE în ceea ce privește numărul de persoane cu studii superioare.
image
Televiziunea iraniană, fake news grosolan despre atacul asupra Israelului. Ce video a arătat populației ca fiind „lovitura de succes” VIDEO
Televiziunea de stat iraniană a difuzat duminică, în mod repetat, o înregistrare video cu un incendiu în Chile, susținând că este vorba de imagini cu rachete care au lovit cu succes ținte din Israel.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.