După război

Publicat în Dilema Veche nr. 913 din 7 – 13 octombrie 2021
Comunismul se aplică din nou jpeg

În presă parcă nu se mai prea vorbește despre retragerea din Afganistan. E un capitol ce pare depășit. Ziarele și televiziunile au schimbat deja subiectul de pe prima pagină și de la orele de maximă audiență, încercînd ca de obicei să atragă publicul cu altceva și mai nou, și mai palpitant. Problema a rămas acolo, importantă și gravă, nu doar pentru Afganistan, ci și pentru Statele Unite și aliații lor. Și totodată, chiar dacă nu mai e o chestiune de actualitate fierbinte pentru public, adevărata dezbatere istorică despre „cine a pierdut Afganistanul”, cum s-a exprimat un comandant american, e de fapt abia la început, așa cum s-a întîmplat și în cazul Vietnamului.

Fost Comandant Suprem al Forțelor Aliate NATO din Europa, amiralul James Stavridis a înșiruit pentru revista Time, riguros, pe puncte, așa cum șade bine unui militar, lecțiile ce ar trebui învățate din acest război care a durat douăzeci de ani. În primul rînd, trebuie spus că, pentru James Stavridis, războiul a început practic chiar pe 11 septembrie 2001, cînd avionul deturnat de teroriștii Al-Qaeda și care s-a prăbușit peste clădirea Pentagonului a ajuns cu botul la circa 50 de metri de biroul în care lucra ca proaspăt amiral. E mereu de amintit de la ce a început războiul, pentru că astăzi poți auzi tot felul de bazaconii de la „atotștiutori” care împuie noaptea mințile fraierilor pe la televiziuni și radiouri. Unul dintre ei dezvăluia recent marele secret, neștiut, vezi Doamne, de nimeni, cum că americanii au stat în Afganistan pentru că acolo ar fi un mare zăcămînt de fier (materialismul istoric încă ne bîntuie). În fine, amiralul a scăpat ca prin urechile acului și a sărit să dea o mînă de ajutor răniților de la Pentagon. Cîteva săptămîni mai tîrziu făcea parte dintr-o echipă care căuta soluții tactice și strategice pentru marină în ceea ce deja se chema „războiul global contra terorismului”, după care a fost trimis pe mare cu un transportor nuclear și a desfășurat operațiuni în Afganistan și Irak, iar ulterior a devenit Comandantul Suprem al Forțelor Aliate NATO din Europa, cu responsabilități strategice privind războiul din Afganistan (între 2009 și 2013).

James Stavridis punctează că, deși s-a chemat Enduring Freedom (Libertate durabilă), operațiunea din Afganistan n-a construit în cele din urmă nici ceva durabil și nici libertate n-a adus poporului afgan. Șederea trupelor americane în Afganistan, spune Stavridis, a fost pe de-o parte un fel de zid care a apărat timp de douăzeci de ani națiunea americană de alte eventuale atacuri, iar pe de altă parte a făcut să crească semnificativ educația, infrastructura, informația, accesul la tratamente medicale și speranța de viață a milioane de afgani. El crede însă că lucrurile puteau fi făcute mai bine. Ar fi trebuit să lupte mai serios contra corupției și a risipei, să împărtășească mai eficient scopurile și aspirațiile americane. Ca și în Vietnam, forțele americane n-au pierdut, propriu-zis, nici o bătălie, dar, citînd observația de după război a unui ofițer vietnamez, „asta e adevărat, dar în același timp e și irelevant”.

Prima dintre lecții, consideră Stavridis, e că americanii ar trebui să înțeleagă istoria, cultura și limba oricărei țări în care intervin militar sau economic. Despre Afganistan ar fi trebuit să învețe de la pățaniile sovieticilor, de la războaiele britanicilor din secolul al XIX-lea sau chiar din istoria campaniei antice a lui Alexandru Macedon. Au eșuat însă la acest capitol, iar aroganța și propria lor supraapreciere n-au servit defel, recunoaște amiralul. În al doilea rînd, el crede că rotirea trupelor, înlocuirea lor periodică cu altele venite de acasă (trupele de uscat la un an, marina la șase luni, iar aviația chiar și mai repede) a dăunat în perspectiva expertizei și a continuității operațiunii. O a treia problemă, în opinia comandantului, a fost neadaptarea la timp a tehnologiei sofisticate la condițiile din Afganistan. Ar fi trebuit, scrie el, și să fi construit și instruit o armată afgană mai apropiată de tipul de luptă al talibanilor, rapidă, ușoară și mai puțin dependentă de sprijin aerian și logistică grea.

După părerea lui, un punct slab a fost și pregătirea „frontului de acasă”, a politicii interne, a explicațiilor pertinente care să lămurească opinia publică americană de ce era nevoie de trupe în Afganistan și de menținerea lor pe durată lungă. Acum, spune amiralul, doar norocul ar putea face ca Afganistanul de sub noul regimul reînnoit al talibanilor să fie mai puțin apocaliptic decît versiunea de acum douăzeci de ani. Sînt concluzii ce par simple și de bun-simț, pe care ni se pare că le știam cu toții. Dar iată că administrația americană, cu toată inteligența și bunul-simț ale unor comandanți, n-a reușit să prevină un mare dezastru.

Dincolo de greșelile tactice și strategice, dezonoranta retragere are și efecte negative profunde asupra veteranilor. Cei care se mîndreau că și-au făcut datoria față de patrie în Afganistan, că au luptat, că au fost răniți sau că li s-au jertfit copii, soți și frați în slujba unei cauze importante, sînt acum în derută. Se întreabă dacă într-adevăr a fost atît de important și la ce a folosit totul. Mulți declară că se simt trădați și că nu înțeleg cum de talibanii sînt iarăși la putere. Soția unui soldat american ucis în Afganistan, în urmă cu aproape doi ani (printre ultimii), declara simplu, după retragerea dezastruoasă: „Soldații noștri meritau mai mult”. E valabil și pentru soldații și eroii români care și-au riscat ori chiar și-au pierdut viața în Afganistan.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Neutralitatea moldoveană și vinovăția românească
Politic, conducerea de la Chișinău face eforturi supraomenești pentru a da asigurări că nu există nici un pericol iminent.
Bătălia cu giganții jpeg
Puțină libertate. Și multe probleme
Țările din Europa occidentală reprezintă o zonă idilică, chiar dacă nu ideală, pentru presă...
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Re-începutul filosofiei
...deveneam nerăbdător ori de cîte ori filosofia întîrzia prea mult în concept, în terminologie, în acrobație analitică.
Frica lui Putin jpeg
Eufemismul
Este însă și altceva, încă mai sinistru, în acest tip de eufemisme politico-ideologice: ele servesc la dezumanizarea adversarului, eliberînd conștiința de orice reproș pentru un act criminal.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Eu nu mai citesc presa din 1979” / „Sigur, tu îți permiți...”
Cînd a venit vestea morții lui Radu Lupu, toate marile ziare ale lumii au publicat articole despre legendarul pianist român.
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo jpeg
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo
În 1817, Societatea Filarmonică din Londra l-a însărcinat pe Beethoven să compună o simfonie.
Stat minimal, stat puternic, stat eficient jpeg
Stat minimal, stat puternic, stat eficient
Dintre toți economiștii români, Georgescu este cel mai tranșant în a analiza și a vorbi despre hibele capitaliștilor și capitalului din România.
Iconofobie jpeg
Imperfecțiuni
Defectele (auto)inventate de oamenii în cauză ajunseseră să fie percepute – tocmai prin inexistenţa lor de facto – drept „limita de atins”, vorba lui Gabriel Liiceanu într-o celebră carte.
„Cu bule“ jpeg
Didactice
Textul recomandă, de exemplu, ca termenul student (cu sensul „cel care studiază”, indiferent de nivel) să nu mai fie folosit în școlile din Ardeal pentru ciclul preuniversitar, ci să fie înlocuit cu elev sau școlar, ca în Regat.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Să nu încremenim în prejudecăți
Andreea nu este un elev care să performeze la disciplinele realiste, iar matematica e, pentru ea, o piatră grea de încercare.
Un sport la Răsărit jpeg
Doi ani și jumătate în spatele fileului pentru Boris Becker?
Viaţa lui Becker, ce-i drept, e o vraişte. Ajunge să-l priveşti pentru a înţelege cîte nopţi grele sînt pitite sub faţa buhăită.
Comunismul se aplică din nou jpeg
O întîmplare din România de azi
Mi-a venit în minte formula unui cunoscut: În definitiv, cine ești tu ca să nu ți se întîmple să fii nedreptățit?

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.