Drumurile noastre. Toate.

Publicat în Dilema Veche nr. 334 din 8-14 iulie 2010
Drumurile noastre  Toate  jpeg

Uitaţi-vă, pe drumurile patriei, la felul în care sînt semnalizate lucrările de întreţinere a şoselelor. Un suport strîmb, fixat cu un bolovan, de care atîrnă şui un semn incert, din tablă mototolită şi murdărită cu noroi. Semnul ăsta apare din neant, întotdeauna după un viraj, fără nici o avertizare, ca o fantomă a ceţurilor de la capătul Europei. Lîngă semn, un compatriot cu figura nimicită de bomba atomică a oboselii istorice, purtînd o vestă năclăită de toate unsorile lumii. În continuarea mîinii compatriotului, veţi descoperi, bălăbănindu-se, ca o pendulă cosmică a plictiselii metafizice, o paletă. Teoretic, paleta asta ar trebui să fie roşie pe o parte şi verde pe cealaltă. Evident că nu mai e de multă vreme aşa. Timpul şi umorul, marii noştri aliaţi istorici, au transformat obiectul cu pricina în simbolul absolut. Pentru că nici nu contează dacă se mai înţelege ceva din paleta aia veche, scorojită, decolorată, pe care compatriotul însărcinat cu folosirea ei o flutură oniric. Ar putea să aibă orice alt obiect. O furculiţă, un pix, o coasă, un disc cu manele, sau un baston de abanos, cu mîner de fildeş. Mesajul pe care trebuie să îl decodifici soseşte oricum. Marele moment de înţelegere nu vine din alternanţa banală a culorilor roşu şi verde, care îţi spun că trebuie să te opreşti sau că poţi să mergi mai departe. Pricepi, de fapt, ce ai de făcut, după gesticulaţia imponderabilă a compatriotului. Se uită în zare, cu privirea încărcată de nostalgia perlelor muzicale din tezaurul de înţelepciune al folclorului nostru urban, trage o flegmă adunată din profunzimea continuităţii noastre pe aceste meleaguri, şi face un gest care e, pentru străini, cel puţin la fel de intraductibil ca legendarul nostru cuvînt „dor“. Ei bine, noi înţelegem enorm din acest gest. Nu pentru că avem o cultură a descifrării simbolurilor, ci pentru că deţinem o glorioasă experienţă seculară a complicităţii.

În lumea largă, căile de comunicaţie sînt spaţii investite cu un evident respect. Ori de cîte ori călătorim prin alte ţări şi dăm peste lucrări de întreţinere a drumurilor, ne extaziem în faţa spectacolului semnalizării. Orice lucrare, oricît de neînsemnată, se bucură de regia de lumini şi semne a unei superproducţii… rutiere. Pentru noi, şiragurile de lumini care clipesc, nenumăratele avertizări, puzderia de semne care îţi arată pe unde să mergi şi care te anunţă, cu kilometri înainte, ce trebuie să faci, reprezintă un subiect de povestit la întoarcerea acasă, cel puţin la fel de important ca marile muzee, catedralele, sau fortăreţele cocoţate pe dealuri. Şi pentru că, nu o dată, aspiraţiile noastre nu se potrivesc mai deloc cu realitatea în care trăim zilnic, pentru a nu aluneca în depresie, imediat după momentul de admiraţie, vin, izbăvitoare, negarea şi miştocăreala. „La urma urmei, ce vor ăştia să demonstreze cu toate prostiile astea luminoase? Ce-i cu toată circăreala asta de lumini, pentru un rahat de petec în asfalt, sau pentru tîmpenia de a tunde buruienile de pe marginea drumului? Asta e, domnule, manifestare de naţie care se plictiseşte şi nu mai are ce face. Nu mai ştiu pe ce să dea banii. Şi habar n-au să se descurce dacă le iei salopetele astea ştoc, becurile alea de te ameţesc, şi toate sculuţele cu care lucrează. Ăştia sînt varză dacă le iei schema şi desenul. Habar n-au să se descurce.“Respectul pentru spaţiul public e marea noastră nostalgie. Pentru că trăim în absenţa lui totală, e subiectul nostru favorit de dezbatere, dar şi ciuca bătăilor, subiectul bancurilor antologice şi sursa caterincii naţionale; sublimul şi derizoriul deopotrivă. În cultura altor popoare, drumul e un spaţiu investit cu respect, nu doar cu grija întreţinerii. E un spaţiu public de mare importanţă şi un semn al valorii civilizaţiei. Cînd compatriotul nostru flutură abisal paleta scorojită şi flegmează în proximitatea semnului vag de circulaţie, fixat cu un bolovan, el nu ne spune, de fapt, că trebuie să ne oprim, sau că putem să mergem mai departe. Asta e doar coaja, pieliţa coconului de sensuri pe care le împărţim cu dînsul. El ne spune că a mai trecut o zi din eternitatea jindului nostru naţional pentru lucrul bine făcut. Ne spune că, poate, odată şi-odată, o să vină şi vremea noastră. Însă că, pînă atunci, mai e mult, şi că n-are nici un sens să privim, bălind, la bunăstarea altora. „Ăia la care ne uităm noi cu poftă au uitat să fie oameni. Sînt reci, distanţi, nu mai au rezistenţă la boli, pentru că se spală şi nu mai au anticorpi, n-au umor şi nu înţeleg bucuria vieţii“. Orice urmă de resort interior al revoltei faţă de propria natură se transformă într-o uriaşă proiecţie. Pe istorie, pe soartă, pe invadatori, pe lume. Pe toată lumea.

Nu există zi de la Dumnezeu în care să nu blestemăm drumurile acestei ţări. Puzderia de gropi şi de hîrtoape alimentează epopeic isteria naţională a circulaţiei rutiere. Pe fundalul acestei stări de spirit, delirul căutării noastre pentru aflarea unui sine al acestei părţi de lume îşi găseşte punctul culminant în următoarea imagine. Drum în lucru. E bine, zicem. „Se mai repară dracului mizeria asta de şosea pe care ne rupem maşinile. Ne-om mai civiliza şi noi“. Pentru că nu putem lucra noaptea, care e lăsată pentru somn, lucrăm ziua, oprind circulaţia, şi admirînd coloanele lungi de kilometri, aflate în aşteptarea minunatei bălăngăniri de paletă care ne izbăveşte de aşteptare. La un moment dat, coloana se pune în mişcare. Iar în urma ei, pe marginile drumului, rămîn dovezile de netăgăduit ale respectului nostru profund pentru spaţiul public. Munţii de gunoaie aruncate din maşini.

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

1031545422 jpg
Reformiști și antireformiști
Prima reforma semnificativă a fost în perioada 1996-2000, atunci cînd companiile de stat înregistrau pierderi și datorii foarte mari, care riscau să blocheze economia.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Nu merge bine”
În fapt, Brexit-ul a fost o lecție și un avertisment.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cîinii și românii
Ascult şi aud, în întuneric, mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional.
Frica lui Putin jpeg
Dumnezeu ca bun de consum
În tot cazul, omul tradițional știa cărui dumnezeu să se închine și cum s-o facă. N-avea de ales decît în ce fel să urmeze tabla valorilor prescrise.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Prizonieri în rang secund?
După ce ne-am enervat și am jurat boicoturi, ne-am potolit repede. N-am boicotat nimic.
m simina jpg
Gara din New York
Dar Grand Central Terminal a avut noroc.
Iconofobie jpeg
Capitale…
În condiţiile unei dinamici culturale fireşti, şi Iaşiul, implică autorul, ar putea avea un destin similar, eliberîndu-se – o dată pentru totdeauna – de complexul „trădării” de la 1859...
„Cu bule“ jpeg
Cuvinte de mimă
Una e să mimezi cuvîntul pinguin, alta e să înlesnești ghicirea unor cuvinte ca destoinic sau adică, de fapt sau păi.
HCorches prel jpg
A construi nu înseamnă neapărat a desființa mai întîi
Se știe cît de puțin stagiu pedagogic se face la orice facultate, pentru a se obține calificarea de profesare în învățămînt.
p 7 Departamentul de Justitie WC jpg
Patrioți doar cu vorba
Cine sînt patrioții și cine sînt tiranii? Efortul de a răspunde la această întrebare va decide dacă America rămîne unită într-un stat de drept sau capitulează în fața violenței devastatoare.
radu naum PNG
Arbitrii români au orbul găinilor?
O veche zicală a meseriei pretinde că un deţinător de fluier trebuie să aibă auzul selectiv (la boscorodelile jucătorilor).
Comunismul se aplică din nou jpeg
Geografia dintotdeauna
Tim Marshall spune că „geografia nu dictează cursul tuturor evenimentelor” și încearcă să nu cadă în capcana unui determinism geografic (care ar putea fi asemănător, nu-i așa, cu determinismul economic marxist).
O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.

Adevarul.ro

image
Vine gerul: Cât scad temperaturile și unde continuă să facă viscolul prăpăd. Când scăpăm de frigul cumplit
Vreme deosebit de rece, geroasă noaptea și dimineața, anunță meteorologii în următoarele zile în România. Ninsorile nu se opresc prea curând.
image
Lupul dacic, steagul de luptă dispărut din Dacia. Controversele celui mai enigmatic simbol al anticilor
Lupul dacic, cel mai enigmatic simbol atribuit dacilor, a fost ilustrat pe Columna lui Traian, însă rămășițe ale sale nu au fost descoperite pe teritoriul României.
image
Pe urmele fostei soții a lui Putin: ce s-a ales de proprietățile sale de lux din Europa FOTO
După destrămarea mariajului de 30 de ani cu președintele rus Vladimir Putin, Liudmila Oceretnaia și actualul său soț au acumulat proprietăți de lux în Europa care valorează milioane de dolari.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.