Drumul de-a şcoala

Publicat în Dilema Veche nr. 617 din 10-16 decembrie 2015
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Ziceam că și un curriculum școlar e un fel de drum. Și, ca orice drum, trebuie și el să ducă încotrova. Să aibă, adică, o direcție. Primul lucru, de ordinul evidenței, în privința direcției, e că drumul ar trebui să urce, nu să coboare.

Îmi aduc aminte de discuțiile în­fier­bîn­ta­te cu părinții de la școala mărginașă din Viena în care fata mea a făcut clasa a II-a. Toți se plîngeau că materia e prea grea, că programa e prea încărcată. Eu căscam ochii mari, pentru că fie-mea nu avea nici un motiv să se plîngă: ce i se cerea să învețe învățase deja în clasa I, în România. M-a pus naiba să-mi exprim nedumerirea și mi-a venit pe dată în minte proverbul românesc despre arta (filozofia) tăcerii. Părinții vienezi au luat-o ca pe un afront: acum mai vine și cineva din România să ne explice cum se face școală serioasă!

Acum, că mă gîndesc mai bine, îmi dau seama că sîntem o lume pe dos. Se dorea la un moment dat pentru copii să înceapă studiul matematicii direct cu teoria mulțimilor și cu algebra, că, deh, au mintea proaspătă, nu se sperie, încă, de abstracțiuni. Poate s-a renunțat între timp, nu mai știu. Oricum, mi se pare o tentativă simptomatică. În generală învață toate tipurile de subordonări sintactice fără să li se spună vreodată că o frază sau chiar o propoziție poate avea mai multe înțelesuri, chiar dacă nu face parte din poema Moartea căprioarei. Iar în final, la bac, li se cere să recunoască niște sinonime pentru „deștept“ sau „harnic“.

În facultate, dacă ai scăpat nevătămat de primul an, poți respira ușurat. Mai ai, în final, un examen scris la licență, cu foi sigilate și supraveghetori în sală, dar de regulă sînt cam aceleași subiecte la care ai mai răspuns și în anii precedenți. Mai ai și de făcut o lucrare de diplomă, și‑a­colo trebuie să te mai și descurci.

La master te întîmpină comisia de admitere cu Pepsi și cu fursecuri, felici­tîndu-te pentru alegerea făcută. Despre frecvență pe următorii doi ani nu mai poate fi vorba nici cît la licență. Iar profesorul radiază de fericire dacă măcar doi studenți au parcurs bibliografia pe care au fost cu toții rugați să o citească înainte de fiecare curs – ca să știm despre ce vorbim. Studenții sînt mai ocupați decît înainte, și mai mulți dintre ei lucrează în paralel cu studiile; și pentru unii pare întru totul firesc să apară la ultima oră din semestru să-și exprime regretul că, din motive obiective, nu s-au putut arăta mai înainte. Dar ar dori și ei o notă, dacă se poate, peste 5.

La doctorat mi-e și groază să mă gîndesc ce s-o întîmpla prin anumite domenii. E drept, ai în față o corvoadă zdrobitoare: să scrii vreo 300 de pagini cu propriile mîini, izvodite, dacă se poate, din propria minte…

Desigur, cuprins de un elan satiric, exagerez. Am privilegiul de a mă afla într-un loc educațional unde lucrurile nu merg chiar așa. Iar pentru asta mă simt dator să cer scuze fiecărui doctorand care încheie o teză publicabilă a doua zi după susținere la orice editură respectabilă, oricărui masterand care își expune o dizertație impecabilă după toate standardele academice, oricărui „boboc“ care îți trimite un referat ce te umple de încîntare. Însă, pe ansamblu, rămînem o lume educațională anapoda, ca șoferii care apasă accelerația pînă la podea de îndată ce s-a pus verde, ca dup-a­ia să meargă în pas de dric, contemplînd peisajul, iar în final să clacheze în mijlocul drumului, cu rezervorul gol.

Cauze pentru o atare suceală ar fi multe, majoritatea dintre ele, aparent, conjuncturale. La bac, de pildă, n-are sens să ridici ștacheta, că îți scoli toți părinții în cap, că presa o să zică uite în ce hal a adus învățămîntul actualul ministru, că, blocîndu-le drumul spre facultate, arunci tinerii direct în șomaj la 18 ani și cîte și mai cîte. La examenul de licență, ai în față un număr de locuri de ocupat la master, și de ocuparea acestora depinde plata salariilor pentru personalul didactic. La masterat nu-ți vine să fii dur, sînt și studenții deja adulți, au probleme; în plus, dacă nu-și iau examenele din anul I, cu cine mai ținem ore în anul al II-lea? Iar dacă tot au ajuns în anul al II-lea, nu-i păcat de Dumnezeu ca în final să nu se aleagă măcar, pentru osteneala depusă, cu o diplomă care oricum nu folosește la nimic?

Văd că iar am alunecat în satiră, oricît aș încerca să mă cenzurez. Asta pentru că, din punctul meu de vedere, atari justificări sînt, cum spuneam, doar aparent conjuncturale. În fond, ar fi vorba despre incapacitatea noastră de a ne calibra corect, la nivel de sistem – ce vorbă frumoasă! – aspirațiile și posibilitățile. E vorba despre wishful thinking, despre donquijotism educațional și, în ultimă instanță, în efortul nostru de a da acestor metehne o aparență onorabilă, despre ipocrizie. Nimeni nu ne împiedică să facem programe școlare în care să corelăm, realist, predarea, învățarea și evaluarea – chiar și la bacalaureat. Nimeni nu ne împiedică să căutăm pîrghiile didactice, dar și financiare care să ducă la dezvoltarea unor programe de master credibile.

Din satiră am căzut în pură retorică. Pentru că, da, e cineva care ne împiedică: noi.

Liviu Papadima este profesor de lite­ra­tură română la Facultatea de Litere, pro­rec­tor la Universitatea București; coautor al manualelor de limba și literatura româ­nă pentru liceu, apărute la Humanitas Educaţional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cât de scumpă a ajuns una dintre cele mai faimoase stațiuni de pe litoral. „Lasă că Lidl nu e departe, iar la bulgari ne completăm stocul”
Românii sunt întâmpinați cu prețuri mari pe litoral, iar mulți dintre ei sunt dezamăgiți de asta. Inventivi, unii dintre ei se duc să-și cumpere bere de la supermarket, iar țigări și alimente de la vecinii bulgari. Mai greu este cu șezlongurile, care sunt mai scumpe ca în Creta sau Mamaia.
image
Fenomenul care schimbă complet satele pădurenilor. Cum arată așezările după decenii de depopulare VIDEO
După mai mult de jumătate de secol în care cele mai multe sate din Ținutul Pădurenilor s-au aflat într-un regres continuu al numărului de locuitori, înfățișarea așezărilor din Munții Poiana Ruscă a suferit transformări uimitoare.
image
Inima frântă poate fi vindecată. Cât costă intervenția
Cercetătorii susțin că prin stimularea electrică a creierului ar putea fi ameliorată suferința emoțională cauză de o despărțire. Altfel spus, există un remediu pentru ceea ce popular numim „inimă frântă”, care i-ar putea ajuta pe cei care suferă de depresie ori negativitate.

HIstoria.ro

image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.
image
Atacul de noapte din iunie 1462: Geniul militar al voievodului Vlad Țepeș
Expediția din 1462 a fost un prilej potrivit ca Vlad Țepeș să-și demonstreze priceperea în mânuirea armelor și-n conducerea trupelor.