Dreptul autorului

Publicat în Dilema Veche nr. 449 din 20-26 septembrie 2012
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Se vorbeşte peste tot, în societatea românească, despre plagiat. „Marea trăncăneală“ a compromis însă la noi, ca de obicei, un fenomen extrem de periculos. Am „atenuat“, în lungi conversaţii, delictul, uitînd fondul problemei. Avem o lege a dreptului de autor; există, de asemenea, reglementări explicite în privinţa furtului intelectual de orice natură, reglementări acordate la rigorile sistemului euro-american, dar, în practică, nu sîntem prea impresionaţi de acest tip de fraudă. Toată lumea fură aici – se spune – la scară mare, şi de aceea hoţul intelectual pare, prin contrast, cel mai benign dintre infractori. El măcar expropriază, ne asigură înţelepţii „liniştii sociale“, pe un palier abstract, cel al gîndirii, şi, să recunoaştem, nimeni nu moare dintr-un astfel de motiv. Nu dă în cap, nu ucide, nu face scandal. Insul-copiator se strecoară doar, silenţios, în mecanica inofensivă a efortului copy and paste.

De aceea, plagiatorul român a şi dezvoltat o suspectă imunitate „morală“ în faţa acuzaţiilor de furt. N-a „furat“, ci, eventual, a „preluat“, a „tradus“, s-a „intersectat“ din/cu alţii, a căzut în mreaja Spiritului Universal. A suferit influenţa faimosului saeculum predicat de Tacit. Minţile strălucitoare se întîlnesc, nu-i aşa, în idei. Creierele excepţionale raţionează întotdeauna identic. Aşa s-au născut, în societatea românească, cele mai neaşteptate scuze pentru plagiat. Vă mai amintiţi, probabil, de domnul doctor Beuran – fost ministru al Sănătăţii – care spunea, cu ani în urmă, acuzat fiind de plagiat, cu cărţile pe masă, cum se zice, că a primit acordul unor edituri occidentale să „reproducă“, în România, lucrările unor specialişti în chirurgie, occidentali. Cu numele... domniei sale pe copertă, desigur. Obrăznicia rămîne arma prin excelenţă a hoţului intelectual autohton. Deşi neocrotit de lege, el stă în continuare ghemuit, nestingherit, în carapacea derutei discursului public. Dacă e zgîndărit, iese la atac cu insolenţă, exploatînd decenţa celorlalţi, aşa cum, în fond, a făcut şi atunci cînd a luat, fără menajamente, munca şi creaţia altcuiva. Ne situăm, din nou, în acest caz, într-un paradox mioritic. O realitate tenebroasă este, constant, relativizată, „îndulcită“ chiar, prin silogisme dubioase.

Cel mai dispreţuit personaj, în ecuaţia de mai sus, mi se pare a fi autorul jefuit. La el, pînă şi criticii înverşunaţi ai actului de plagiat se gîndesc foarte puţin. Drepturile sale sînt încălcate, în general, de toată lumea. Pe parcursul scandalului propriu-zis, declanşat în asemenea circumstanţe, cel mai frecvent, respectiva victimă nici nu există. Întreaga analiză e canalizată spre etică, impostură, carierism şi ipocrizie. Toate, fără excepţie, legate de gestul plagiatorului. Sentimentele celui „violat“ intelectual, starea lui de frustrare legitimă nu mai contează. Spectacolul polemicii publice îl exclude aproape complet. Cine nu mă crede, să asculte cu atenţie următoarea întîmplare, petrecută nu de mult, în patria noastră, şi povestită mie de un americanist important, demn de toată credibilitatea. Cunoscutul profesor bucureştean şi distins anglist Adrian Nicolescu a descoperit într-o bună zi, din întîmplare, în vitrina unei librării din Capitală, propria carte – Keep Up Your English/Să învăţăm englezeşte – editată în condiţii foarte bune. Pentru necunoscători, voi preciza faptul că volumul în discuţie este un manual de bază al studenţilor de limbă engleză, el constituind o temelie lingvistică pentru multe generaţii de învăţăcei. Dl Nicolescu, surprins de descoperire (bineînţeles că omul nu fusese solicitat în vreun fel să-şi dea acordul pentru republicarea cărţii sale), află adresa editurii, merge la director şi zice, probabil cu oarecare nesiguranţă (determinată de şoc): „Eu sînt Adrian Nicolescu, autorul cărţii pe care tocmai aţi tipărit-o!“. „Nu mai spune, coane“, replică boss-ul în stil de politician dîmboviţean. „Mata ştii cîţi Adrieni Nicoleşti sînt în ţara asta? Demonstrează că eşti chiar Adrian Nicolescu ăla care a scris cartea şi după aia să vii la mine cu pretenţii.“ În faţa incredibilei atitudini manifestate de exemplarul speciei copy and paste, profesorul a avut o sumbră revelaţie (confirmată, ulterior, şi de jurişti): într-un eventual proces cu editura, probele lui ar fi fost vagi, ducînd, dacă nu la pierderea propriu-zisă a disputei, cu siguranţă la tergiversări juridice, costisitoare şi epuizante (editura care a publicat prima variantă a textului nu mai există, redactorii ei sînt dispăruţi ori bătrîni şi bolnavi, iar vechile contracte s-au pierdut, chiar şi manuscrisul original fiind distrus sau rătăcit printr-o arhivă). Ca atare, victimei nu i-a rămas decît să se retragă umilită într-un colţ şi să lase obrăznicia să zburde în voie. Adrian Nicolescu al anilor 2000, „debutat“ fără scrupule de un grup infracţional, l-a privit cu superioritate pe Adrian Nicolescu al anilor ’60, „captiv“, în ediţii roase de vreme şi uz didactic, pe rafturile bibliotecilor universitare. „Cum îţi permiţi, profesore“, i-a strigat el din vitrina librăriei, „să crezi că am fi unul şi acelaşi? Auzi, domnule, blasfemie!“

Concluzia? Iat-o: deseori sînt bucuros că mă cheamă Cuţitaru.

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Made in Taiwan
Felul în care Statele Unite se raportează la Taiwan e adesea descris ca fiind „ambiguitate strategică”.
Bătălia cu giganții jpeg
Viktor, prietenul lui Vladimir
Vehemența cu care Viktor Orbán respinge ultimul set de sancțiuni împotriva Rusiei precum și alte măsuri de sprijin pentru Ucraina arată distanța care se cască între Ungaria și Europa.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Inclasabila, impracticabila Rusie
Rusofobia conviețuiește constant cu rusofilia, admirația cu panica, tentativa colaborării cordiale cu derapajul credul, contraproductiv.
Frica lui Putin jpeg
Eroul pe care ni l-am dori
Relativa mizerie morală a lumii europene se oglindește și în insuficiența modelelor pe care ea le-a ales.
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Cîntecul de sirenă al morcovului
Dacă izbînda Ucrainei în fața Rusiei mi-ar umple inima de bucurie, succesul de la Eurovision mi-a umplut-o de o tristețe melancolică.
The Lady and the Unicorn Sight det4 jpg
Unicorni
Existența „măgarului cu un singur corn în frunte” a fost confirmată și de Aristotel.
O mare invenție – contractul social jpeg
Vlad Constantinesco și Stéphane Pierré-Caps: o pledoarie pentru libertate
Oferă o imagine complexă și coerentă a raporturilor dintre Constituție, stat, societate și individ.
Iconofobie jpeg
Bifurcațiile gîndirii etice
Din păcate, „așezarea“ (etică) pe toate nivelurile de gîndire rămîne inaccesibilă multora dintre noi.
„Cu bule“ jpeg
Noroc chior
Dicționarele noastre mai înregistrează însă cîteva caracterizări similare, norocul putînd fi apreciat superlativ ca „orb”, „porcesc”, „cu carul”.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Activități de week-end
În viață trebuie să știi trei lucruri: ce vrei – adică să ai un scop, în ce crezi – adică să respecți niște valori și ce trebuie să faci – adică ce acțiuni întreprinzi.
Un sport la Răsărit jpeg
Wimbledon versus ATP & WTA?
WTA şi ATP au spus că a interzice sportivi (chestie care nu implică ţările lor, deja puse pe tuşă de toată lumea) încalcă principiul nediscriminării pe bază de naţionalitate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Efectele pandemiei?
Acum, că pare să fi trecut, unii cercetează în ce măsură pandemia de COVID-19 a afectat serviciile publice dintr-o serie de domenii și din diverse regiuni.
Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?