Dragotinul

Să-ţi spun drept, muică, din bătrîni ţinem Dragobetele da’ acu’ a venit moda asta nouă cu Valentinu’ şi e bine să ne dăm şi după vremuri că vîntu’ bătea din răsărit, acu’ bate din apus şi săracu’ om e la mijloc, la răscruce de vînturi. Eu zic că-i bine să le ţinem pe amîndouă, nu io că-s femeie bătrînă, da’ fetele tinere ele au nevoie. Dacă nu le ia Dragobetele le ia Valentinu’ şi tot se aleg cu ceva... Acest interviu adevărat imaginar şi cu positive thinking în el l-a inspirat pe nea Şerban, bardul de la MŢR, care a rezumat cu populară înţelepciune sensul ultim al acestor zile de agitaţie comercial-identitar-amoroasă prin care a trecut naţia. Iată, spre luare-aminte, balada înfruntării dintre Dragobete şi Valentin: - Dragobete mă numesc Şi-s din neam împărătesc Peste fete stăpînesc După vechile cutume Din strămoşi şi de la mume Sînt valah şi românesc Indigen, aborigen, autohton şi băştinaş Fiu din munţi şi din imaş Dar tu, cîine venetic, Cu obrazul de calic Cine eşti, cum te numeşti Şi ce cauţi în ţara noastră Mîndră ca o floare-n glastră? - Valentin eu mă numesc Sînt din neamul preoţesc În Apus eu stăpînesc Mii de moluri mă slăvesc În McDonald’s mă hrănesc Cu inimi mă-mpodobesc Dar tu, măi ţăran barbar, Cu opinci şi cu iţari Cum cutezi să mă înfrunţi? - Valentine, măi străine, Stai tu în Apus la tine Şi io-n Răsărit la mine Dacă vrei să-ţi fie bine. Dar decît să ne certăm Mai bine să ne-mpăcăm Şi un cîntecel cîntăm. Valentin şi Dragobete Împart turmele de fete Blonde, roşii şi brunete, Jumătate tu, jumătate eu, Jumătate eu, jumătate tu, Să-nfrăţim şopu’ cu clopu’ Şi să facem mol în codru’ Măi, tată! Păi, nu?...