Două veşti

Publicat în Dilema Veche nr. 653 din 25-31 august 2016
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Pentru mine, unul dintre lucrurile cele mai de preţ a fost dintotdeauna libertatea. Şi cînd spun asta, nu mă gîndesc la o lume în care orice e permis – asta e, din punctul meu de vedere, libertatea naivilor. Mă gîndesc, însă, la o lume care te lasă să alegi.

În perioada formării mele, n-am prea avut parte de aşa ceva. Intrai automat la grădiniţa şi la şcoala din cartier. La sfîrşitul clasei a VIII-a, te ciocneai de prima mare încercare – decisivă, de multe ori. Dacă îţi supraevaluai forţele – sau dacă aveai ghinion, cum se mai întîmplă – şi te înscriai la un liceu la care picai la admitere, erai după aceea repartizat pe locurile rămase vacante, acolo unde mai nimeni nu şi-ar fi dorit să înveţe. Picat cu o medie de peste 9, ajungeai între colegi admişi şi cu 5. Într-a IX-a aveai de ales între real şi uman – acesta din urmă, de regulă, loc de refugiu pentru cei supăraţi cu matematica, unde se mai nimereau totuşi şi cîţiva ciudaţi, pasionaţi de citit. La sfîrşitul liceului, două variante. Cea fericită: intrai la facultate. Dacă nu, treceai, ca băiat, pe varianta doi: armata de 18 sau, dacă erai încă şi mai ghinionist, de 24 de luni. Iar la facultate nu aveai voie, fireşte, să te înscrii decît într-un singur loc. Ruletă rusească. După încheierea studiilor universitare, venea repartiţia. Erai obligat să alegi, în funcţie de media de absolvire, dintr-o listă de posturi – toate proaste, împrăştiate prin colţurile ţării. Cu ce te nimereai trebuia să te împaci pentru cel puţin trei ani – stagiul navetist, de care nu scăpai decît cu pile tari în nomenclatura de partid şi de stat. Dacă vreun miliţian zelos te oprea pentru vreo traversare neregulamentară a străzii şi erai într-atît de fraier încît să îi dai buletinul de identitate, te puteai trezi că îţi pune pe loc ştampila de schimbare a rezidenţei – şi-atunci, adio revenirea în oraşul natal! Cum să nu visezi şansa de a avea mai multe opţiuni? Şi, pe de altă parte, cum să nu pui suflet şi încrîncenare în fiecare alegere, dramatică, pe care erai constrîns să o faci?

Cînd mă întîlnesc cu studenţii proaspăt admişi la Litere, la începerea fiecărui an universitar, am să le transmit două veşti: una bună şi una proastă. Cea dintîi, cea bună, e că şcoala s-a terminat. Nimeni nu mai e de amendat şi nici măcar de blamat pentru „abandon şcolar“, dacă nu vrea să meargă la universitate. Posibilităţi de opţiune sînt cîte vrei – nici una ultimativă. Intrarea la facultate este – sau ar trebui să fie, în ciuda practicii curente a nenumăraţi candidaţi de a-şi depune dosarele în cîte şapte locuri deodată – o alegere liberă. Vestea cea proastă e, din păcate, aceeaşi. Alibiul obligativităţii dispărut, încep dificultăţile libertăţii.

Aud, mai ales din partea părinţilor, aceeaşi veşnică întrebare: „Ce «iese» un student de la Litere?“ Uneori îmi vine să răspund, exasperat: „Iese ce a intrat!“ Fiindcă, într-adevăr, „iese“ din facultate cu totul altfel studentul motivat şi interesat să înveţe, să se formeze, faţă de cel care vrea doar să capete, cît mai uşor şi cît mai ieftin, o bucată galbenă de hîrtie cu antet ministerial. Şi am convingerea că, cel mai adesea, această diferenţă va „face diferenţa“ şi mai departe, în viaţa absolvenţilor.

E, din punctul meu de vedere, o neînţelegere flagrantă în a percepe instituţiile de învăţămînt superior ca pe fabrici de forţă de muncă. Chiar şi în cazul unor specializări cu o orientare profesională apăsată – ca medicina sau dreptul, de pildă – ideea că acestea ar trebui să funcţioneze ca nişte „şcoli de arte şi meserii“ mi se pare deplasată.

Şi atunci? Este, poate, una dintre cele mai dificile probleme cu care are de-a face comunitatea academică a zilelor noastre – nu numai în România. Aceea de a găsi soluţii pentru a forma atît specialişti de vîrf în diferitele domenii ale cunoaşterii, cît şi absolvenţi apţi să facă faţă unei pieţe de muncă fluide, în permanentă şi imprevizibilă schimbare. Buna aşezare a celor trei cicluri de învăţămînt – licenţă, masterat, doctorat, fiecare cu ţinte specifice –, o mai largă şi mai flexibilă ofertă de aplicaţii practice, o modificare de profunzime a strategiilor de predare şi, nu în ultimul rînd, o mai mare angajare a motivaţiilor şi intereselor individuale ale studenţilor pe parcursul studiilor sînt cîteva dintre reperele „deschiderii“ universităţii către lumea prezentului şi a viitorului.

Pentru absolvenţi am tot două veşti. Cea proastă e că învăţatul nu se termină ni­cio­dată. Se modifică, însă, uneori radical, felul de a învăţa. Cînd eram în ultimul an de facultate, ni se cam acrise tuturor de atîta studiu. După un an de „viaţă adevărată“, învineţiţi de toate buşiturile pe care ni le oferea lumea din jur ca învăţătură de minte, plîngeam după vremurile din studenţie. Azi, prăpastia dintre „înăuntru“ şi „afară“, dintre educaţie şi existenţă, nu mai e aşa de adîncă. Mulţi studenţi se angajează încă dinainte de a-şi lua diploma. Alţii se gîndesc s-o facă şi întreabă cum e mai bine. Nu cred în reţete aplicabile oricui. În ambele cazuri sînt şi avantaje, şi dezavantaje, lesne de intuit. Depinde de fiecare cum va şti să le balanseze.

Vestea cea bună, cum cred că bănuiţi, e tot aceeaşi. Gena învăţării nu se atrofiază cu una, cu două. Iar dacă veţi simţi că aşa ceva începe să vi se întîmple, e cazul, cred, să vă întrebaţi ce se petrece cu viaţa voastră. Aveţi toată libertatea s-o faceţi. 

Liviu Papadima este profesor de lite­ra­tură română la Facultatea de Litere, pro­rec­tor la Universitatea București; coautor al manualelor de limba și literatura româ­nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu­ca­țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cultura de Internet (o însemnare – încă îndreptățită, cred – din 2008)
Atîta doar: cînd eşti în faza de învăţare, nu se cade să adopţi, ţanţoş, postura învăţătorului. Mai ai încă de butonat…
Frica lui Putin jpeg
Determinism geografic și decizie morală
Probabil, totuși, că determinismul geografic joacă un anume rol în judecățile noastre politice, sociale, culturale, dar, ca orice determinism, are limite. Iar cînd încercăm să vedem dincolo de ele, nu putem ignora o decizie morală, adică libertatea.
AFumurescu prel jpg
Națiuni (ne)rușinate
Practic, constat tot mai des că există atît oameni, cît și națiuni ce par complet străine conceptului de rușine.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Italian. Responsabil
Italia nu va fi locul în care suveranismul și izolaționismul s-au dus să moară. Însă, cel puțin pentru o vreme, cele două vor lăsa loc unui foarte necesar pragmatism.
O mare invenție – contractul social jpeg
RT France v. Consiliul Uniunii Europene
Apoi, această funcționare eficientă nu a sacrificat nici unul dintre principiile procesului echitabil. RT France a avut acces la Justiție, s-a bucurat de dreptul la apărare și de o analiză independentă și imparțială a motivelor și argumentelor prezentate.
640px Bathing at Talloires (Bagnade à Taillores) (The Swim) MET DP834430 jpg
Mașina de scăldat
Așa că pe la jumătatea secolului al XVIII-lea a fost inventată mașina de scăldat; o gravură păstrată într-o bibliotecă britanică din regiunea Yorkshire, datată cu anul 1736, ar fi prima imagine care surprinde niște oameni înotînd cu ajutorul mașinii de scăldat.
Iconofobie jpeg
O maladie necruțătoare
Egoismul (aproape că îmi vine să-i spun egotism și în română) reprezintă mult mai mult decît ne transmit dicționarele explicative. Constituie o maladie a spiritului, care te alienează sui generis, te îmbolnăvește de „tine însuți”.
„Cu bule“ jpeg
De dulce
Echivalența parțială dintre dulce și bun devine echivalență totală în anumite construcții, de exemplu în sintagma frați dulci(sau buni), adică frați avînd ambii părinți în comun, în opoziție cu frații vitregi.
HCorches prel jpg
O moarte care nu dovedește nimic
Ce legătură au toate astea cu rubrica de educație, cu statutul de prof, viața mea? Exilarea lui Ovidiu și atentatul asupra lui Rushdie sînt pledoarii pentru nevoia de a păstra în școală literatura pe primul loc – și subliniez, pe primul – ca importanță!
Un sport la Răsărit jpeg
David Popovici e om?
Cu cît rezultatele sînt mai mari şi mai departe de imaginaţia noastră apare umbra trişatului. Aşa şi cu David. Nu poate fi adevărat, susţin nu puţini. E ceva în neregulă. De unde a apărut?
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Hai, noi să trăim, că se pare că vom fi ultima generație de oameni înțelepți de pe lumea asta. După noi vin sociopații ăia care nu mai știu să vorbească între ei. Nu știu decît să stea cu ochii în telefon. Mă îngrozește treaba asta, zău.
640px Castle Kruja Albania 2004 07 08 jpg
Tirana și strănutul albanez – despre călătoria mea în Albania (I) –
Dimineața începe doar atunci cînd locuitorii orașului se întîlnesc pe la terase ca să-și bea cafeaua, însoțită mereu de un pahar de apă rece din partea casei, cafeaua nu se bea niciodată acasă.
15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.

Adevarul.ro

image
Cu cât vor creşte salariile bugetarilor. OUG cu majorări şi sporuri a fost retrasă, un nou proiect a fost publicat de Ministerul Muncii
Ministerul Muncii a publicat, miercuri, în dezbatere publică un nou proiect de ordonanţă de urgenţă, care prevede majorarea salariilor tuturor bugetarilor, începând din luna august, cu un sfert din diferenţa dintre salariul prevăzut pentru anul 2022 în legea salarizării bugetare şi cel din luna decembrie 2021.
image
Fetiţa luată de curenţi la Vama Veche, salvată de Salvamar. Plutea pe o saltea pneumatică, spre Bulgaria
Salvatorii din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) al Judeţului Constanţa au fost solicitaţi pentru salvarea unui minor care plutea pe o saltea pneumatică pe mare.
image
Misterul decesului unui opozant al lui Putin, găsit mort în SUA. Soţia neagă varianta sinuciderii, susţinută de o jurnalistă rusă
Dan Rapoport (52 de ani),  un om de afaceri cu dublă cetăţenie letonă / americană, care a făcut o mulţime de bani în Rusia înainte de a deveni un critic al lui Vladimir Putin, a fost găsit mort în SUA.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.
image
Iuliu Maniu, „un om de extremă rigiditate morală, în timp ce partidul s-a arătat dispus la tranzacţii“
Cea mai mare provocare politică internă PNŢ a primit-o nu de la muncitorii nemulţumiţi de scăderea salariilor și de șomaj sau de la opoziţia liberală, ci de la fostul principe Carol, îndepărtat de la tron prin actul din 4 ianuarie 1926.