Două basme
1. Basm de adormit copiii mari Stăteam în faţa uşii mele, cu cheia-n mîna dreaptă, gata s-o vîr în broască. Or, atunci, se auzi un mic "Oac-oac!". Orăcăise broasca, " ce mi se adresa, fireşte, mie: "Domnule, eu sînt o broască fermecată. Dacă mă sărutaţi pe fierul rece, mă prefac numaidecît în zînă!" Făcui îndată o genuflexiune şi o sărutai cum îmi ceruse. Numai că,-n loc de zînă, aveam, din nou, în faţă, o uşă încuiată. 2. Un basm cu Doamne-Doamne Auzind că Dumnezeu nu joacă zaruri, L-am implorat să facem, totuşi, o partidă. S-a îndurat de mine şi, duminicile după-masă, mai cu seamă, jucăm, ca pensionarii,-n scuar, pe bancă, sau, iarna (cînd nu ninge), cîte-o tablă şi alte jocuri aleare (mai puţin ignobilul barbut). " Cu toate că El ştie dinainte, o ştie din eternitate, ce zaruri au să-mi cadă mie, se lasă bătut, de obicei, din gentileţe.