Dopul din frunte

Publicat în Dilema Veche nr. 530 din 10-16 aprilie 2014
Reacţii omeneşti jpeg

Mulţi dintre noi am avut de-a face în şcoală cu cîte un Sotea, mai mult sau mai puţin asemănător celui original, descris de Ion Ghica în scrisorile către Vasile Alecsandri. (Cel care îi teroriza pe elevii mai slabi şi care voia să-i ia din mînă halviţa firavului Nicolae Bălcescu.)

La liceu, m-am nimerit în clasă cu un tip mare şi voinic, cu o personalitate accentuată şi nişte opinii pe care şi le exprima foarte vehement. Mi-aduc aminte cum odată a făcut un mare scandal împotriva unui coleg cu care intrase în concurenţă la nu mai ştiu ce concurs de literatură. „A dat citate trunchiate din Eminescu!“ a înştiinţat el pe toată lumea. La felul cum o denunţa el, fapta bietului coleg de 15 ani părea să fie o grozăvie inimaginabilă, ceva similar trădării de ţară. Dar, dincolo de opinii irefutabile, voinicul nostru avea şi alte bucurii. De exemplu, într-o perioadă îi căşunase pe mine, mai precis pe obrajii mei. Voia neapărat să mă apuce de ei cu degetele lui uriaşe şi să mă strîngă tare. Nu înţelegeam de ce, nu eram nici măcar bucălat, să zici că ar fi avut de unde apuca bine. La început m-am împotrivit, dar fără succes. Era mult mai puternic decît mine şi, pe deasupra, făcuse karate. Dacă nu stăteam de bunăvoie să mă apuce el de obraji cînd avea chef, mă imobiliza şi, în cele din urmă, tot îşi făcea damblaua. În timp ce-mi prindea obrajii între degete, din partea lui apărea şi un fel de afectivitate ocrotitor-scîrboasă, de genul: „Ia să vedem băieţelul, ce obrăjiori are astăzi.“ Mi-era o nespusă ciudă că nu puteam să-l contracarez în nici un fel pe „Animal“, că aşa era poreclit. Pînă într-o zi.

Eram la laboratorul de fizică, un loc special, în care intram pe un culoar lung, ca într-un muzeu. La intrare trebuia, la fel ca într-un muzeu, să ne punem peste încălţări nişte papuci de vinilin, cu elastic, pe care-i găseam într-un dulap. Înainte de oră, cu toţii făceam asta într-o deplină disciplină, dar la ieşire, scăpaţi de sub autoritatea profesorului, îi scoteam furtunos din picioare şi se iscau adevărate papuciade, bătălii cu papuci pe care nu-i mai puneam niciodată înapoi în dulap. Profesorul era unul dintre cei mai buni pe care îi aveam şi la ore ne încînta cu poveştile şi explicaţiile lui. Era însă cocoşat, iar noi îl botezasem Lagardère. În acea zi, ne-a făcut morală că de fiecare dată cînd plecăm, pare că în urma noastră „a explodat o bombă cu papuci“. Spunea că o să-i prindă el odată pe făptaşi. Noi chicoteam pe înfundate, ştiind că întotdeauna, pe acel culoar, aveam un avans faţă de el, care se deplasa greu, suficient cît să declanşăm blitzkrieg-ul cu papuci şi să şi dispărem. În acea zi, în timp ce-mi scosesem un papuc din picior, l-am văzut în faţa mea pe „amicul“ meu. Aplecat să se descalţe, într-o poziţie vulnerabilă. Avea capul întors într-o parte, prezentîndu-mi, parcă intenţionat, obrazul (al lui era chiar bucălat), fix sub mîna în care eu îmi ţineam papucul lucios de vinilin. Toate frustrările mele de pînă atunci aveau să-şi găsească alinarea. Ştiam cît de nebunesc era ce-mi trecea prin cap, dar mi-era absolut imposibil să ratez ocazia. Venind de sus în jos, vinilinul a făcut plici cu toată puterea peste pielea întinsă a obrazului lui. „Animalul“ a scos un răcnet cumplit iar colegii, aruncîndu-şi toţi papucii, s-au înghesuit să iasă care mai de care mai repede pe uşă, de groaza a ceea ce avea să urmeze. Abia am reuşit să parez cîte ceva din potopul de pumni şi picioare pe care plesnitul l-a dezlănţuit asupră-mi, ca represalii. În cele din urmă, am căzut lat în mijlocul culoarului, iar el a plecat înjurîndu-mă. Rămas singur, abia mă adunam de pe jos, plin de dureri, dar şi cu satisfacţia marelui plici pe care-l făcusem, cînd, tîrşa-tîrşa, fîlfîindu-şi catalogul, a apărut Lagardère. „Aaa, tu erai, Manolescu? Ia strînge toţi papucii şi pune-i frumos în dulap.“ Ce mai puteam spune?  

Peste ani, „Animalul“ a devenit scriitor şi vedetă de televiziune. A lăsat în urmă manifestările din adolescenţă (sper).

Şi eu le uitasem complet. Oricum, eram convins că lucrurile astea se petrec doar în perioada şcolii. De curînd însă, un prieten mi-a povestit că are o rudă care-l terorizează. Prietenul meu e trecut binişor de 40 de ani, om în toată firea, înalt şi voinic. Ei bine, de cîte ori se vizitează, acea rubedenie (care cică e şi mai voinică) nu-şi poate reţine bucuria de a-l chinui fizic, într-un fel sau altul. De fiecare dată cînd îl vede, pare că se bucură nespus: „Ce mai face băiatu’ nostru? Ia să vedem noi, aşa, ca între bărbaţi.“ Şi pune în aplicare cîte un program „drăgăstos“, de care prietenul meu nu poate scăpa, orice ar spune sau ar face. Ultima oară, cică, l-a prins de gît, în cravaşă şi i-a învîrtit în frunte un capac de la un PET, ca şi cum ar fi vrut să i-l înşurubeze acolo. Din fericire, programul s-a întrerupt la jumătate şi rubedenia n-a reuşit să-i înscrie pe frunte, aşa cum voia, toate cele patru cercuri de la Audi. Prietenul s-a ales doar cu vreo două semne rotunde. A doua zi, şi-a schimbat frizura ca să le acopere, să nu stîrnească întrebările colegilor de serviciu. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cum este terorizată de vecini o familie din Timișoara: „Coșmarul durează durează de 20 de ani, defilează cu topoare și cu un pistol prin curte” VIDEO
Imagini șocante surprinse de o cameră de supraveghere, în ele se observă cum mai mulţi cetăţeni de etnie romă terorizează o familie din Timişoara. Primarul Dominic Fritz a publicat imaginile și a făcut apel la instituţiile statului pentru a stopa acest fenomen.
image
Medicamentele care vor fi retrase din farmaciile din România, de săptămâna viitoare
Șapte medicamente de pe piață vor fi retrase pentru că nu respectă standardele de conformitate.
image
Perla Coroanei industriei auto din România. Cum a ajuns Uzina Aro în vizorul negustorilor de automobile din întreaga lume
Automobilul Românesc Original, ARO, supranumită „Florea de colţ” a munţilor, a cunoscut gloria în anii ’70 şi ’80. În Italia, în 1972, presa vremii vorbea elogios despre un câştigător al unui mare raliu automobilistic internaţional, cel de la Prato.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.