Domnule Văcăroiu, şi iată-i spunînd...

Publicat în Dilema Veche nr. 115 din 6 Apr 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

...sau mai bine să o iau încet - că doar nu dau turcii (iar şansele - după cum vă voi sugera aici - de a mai da vreodată devin, din păcate pentru ei, tot mai mici!). Deci: să tragem aer în piept, să aprindem o lumînare parfumată (eu) sau o ţigară (dvs.), să umplem cana (cu ceai pe-a mea, cu ce vreţi pe-a dvs.). Dle Preşedinte al Senatului, trecură fix şase săptămîni de cînd v-am scris ultima dată. Şi ce mai săptămîni! Colegul Năstase, omologul dvs. din cealaltă Cameră, răpus (da' tot mai mişcă, specimenu'!); Ticu Dumitrescu, potenţial omologul dvs. de la CNSAS, aşijderea (da' nici el nu se lasă şi-i arată obrazul lui Boc!); Rapidul, echipa dvs. de suflet, duse Grantu-n epopee ("meciul secolului"! Ba "al mileniului" - zic alţii! Ba "al naţiunii" - ceilalţi!). Pe scurt: avea dreptate cine spunea că istoria se grăbeşte. O zi-două dacă mai treceau fără să vă scriu şi poate vorbeam şi despre dl Iorgovan la timpul trecut: deocamdată e incert, ba că mai e în PSD, ba că nu mai e; ba că e dat afară, ba că pleacă scîrbit! Ei bine, şi iată că în această a 19-a epistolă pe care v-o trimit din UE, în fine, vă pot da o veste bună: ne iau! Ne bagă! Ne scot din mizerie şi incertitudine! Mă grăbesc să vă dau detalii. Povestea are ca decor Sala Madariaga din Parlamentul European din Strasbourg - şi nu sediul din Bruxelles, cum intenţionat vă dezinformau (luaţi măsuri!) unele televiziuni de-ale noastre (atenţie! Ralu Filip, fostul protejat al lui Adrian Năstase, vă trădează şi el!). Revin: i-am văzut cu ochii mei, în cea seară de luni, 3 aprilie curent. Tocmai bătuse, ding-dong, de ora şapte a serii; prin capitala Alsaciei, dincolo de geamuri, vîşş-fîşş, un vînticel mişca nori apoşi. Şedinţa, cu uşile-nchise - drept care corespondenţii români de presă aşteptau pe hol, în faţa sălii. În sală, ceva rumoare - apoi tăcere. Apar personajele. Cum te uitai, pe partea stîngă, la un capăt al mesei (parcă era naşa-mare!), stătea baroneasa Emma Nicholson; la mijloc (naşu-mare, să trăiască!), Elmar Brok, preşedintele Comisiei pentru Politică Externă a P.E.; lîngă el, ca un ginerică, cu ochii-n pămînt privind pe sub ochelarii aburiţi de emoţie (de emoţia noastră, vreau să zic), nimeni altul decît Olli Rehn, Comisarul pentru extindere! Pe lîngă ei alţi vreo trei, nu mai insist. Şi unde nu ziceţi că junele, dar severul Rehn începe să citească un raport preliminar, pe care analiştii îl cotau ca fiind cheia de boltă a raportului decisiv din luna mai viitoare, cel ce va hotărî dacă România şi Bulgaria vor adera la începutul lui 2007 sau (dramă pentru orgoliul balcanic!) un an mai tîrziu. Rehn citeşte în engleză, cu glasul lui sîsîit. Eu însumi cu sufletul la gură, abia apuc să mai privesc în jur: undeva, nu departe, dna Buruiană ascultă, abia mascîndu-şi palpitaţiile; dna Muscă, la fel, cu căştile date pe franceză, notează de zor; lîngă dînsa, Nicu Vlad Popa, încruntat, ascultă pe germană; puţin mai încolo, juna Anastase trăieşte cu intensitate clipa, cine ştie cu ce traducere pe urechi; dincolo de dînsa, fostul ministru Athanasiu îşi muşcă mustaţa, admirîndu-şi în răstimp ceasul; uite-o şi pe Maria Petre... şi pe Adrian Severin... şi pe Szabo, udemeristul... Aţi priceput mesajul? Aţi înţeles ce încărcătură plutea în aer? Da? Atunci las retorica asta dubioasă şi vă spun direct: emoţia să fi ţinut două fraze şi jumătate, pentru că de la a treia încolo a devenit clar că onoratul prezidiu vrea să ne bage. Sincer, eu nu mi-am mai auzit vreodată ţara aşa de lăudată: ba că (citez din memorie) "există succese în lupta anticorupţie, pe baza unor structuri instituţionale ferme şi solide" (!); ba că "anchetele au ajuns la un înalt nivel, şi este pentru prima dată cînd se transmite mesajul că nimeni nu mai e deasupra legii"; ba că "legislaţia română în domeniul copilului e perfect compatibilă cu cea europeană"; ba că "dacă masa critică a reformelor va fi atinsă, vor apărea şi beneficiile". Priveau bulgarii visători la noi (chit că şi ei au ieşit bine, noi parc-am fost mai alintaţi!); priveau euro-deputaţii budapestani şi nu pricepeau story-ul; vreo trei dintre ei, roşii la faţă (de emoţie, şi ei, ca omul!) au încercat să ducă vorba spre Legea minorităţilor, spre Universitatea "Babeş-Bolyai" ş.cl. - dar Rehn le răspunse, scurt: "nu putem cere unor ţări candidate mai mult decît există în domeniu în ţările membre!"; s-au mai străduit verzii Cohn-Bendit şi Horacek (v-am mai scris despre ei) s-o dea pe scepticisme, că hîr, că mîr - şi le răspunse Pierre Moscovici: "nici o ţară n-a fost cu totul pregătită în anul admiterii sale în UE". Şi cam tot aşa au curs două ore şi jumătate. Aproape toţi au spus "da, dar": da, ne primesc în 2007, dar o să ne monitorizeze şi după aderare etc. Adevărul e că aceste două vorbuliţe - da, dar... - sînt adevăratul rezumat al istoriei noastre. Esenţa esenţelor, fraza frazelor, miezul cel mai pur. Ce s-o mai lungim: semn e că, atunci cînd te vor, te spală la faţă din vorbe.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.