Domnul Ceaușescu exagerează

Publicat în Dilema Veche nr. 388 din 21-27 iulie 2011
Răzbunări, patimi, resemnări jpeg

Au trecut peste douăzeci de ani de cînd în România se puteau interzice un film, o carte, o piesă muzicală, un spectacol de teatru. Dacă actul artistic nu corespundea, din punct de vedere ideologic, tovarăşii însărcinaţi cu educaţia şi cultura socialistă îl puneau la popreală. Nu aveai cum să-i dai în judecată şi să-i tragi la răspundere pentru abuzurile greu de imaginat pe care le făceau. Nu puteai să-i dai în judecată nici pentru că erau proşti, analfabeţi, primitivi, ticăloşi sau, pur şi simplu, perfizi şi răi. Prin urmare, în România preşedintelui Nicolae Ceauşescu nu puteai să te adresezi justiţiei pentru un abuz comis de vreun tovarăş de la legendarul Consiliu al Culturii şi Educaţiei Socialiste, care interzicea un spectacol. Azi, într-o Românie departe de a fi o democraţie perfectă, te poţi adresa justiţiei pentru orice chestie îţi trece prin minte. Iar acest lucru poate fi făcut de orice cetăţean al acestei ţări. De curînd, domnul Valentin Ceauşescu, fiul lui Nicolae Ceauşescu, a pierdut un proces împotriva Teatrului Odeon. Reclamantul înregistrase la OSIM numele familiei sale şi dorea ca spectacolul Ultimele ore ale lui Nicolae Ceauşescu să fie oprit, pentru că folosea, fără drept, marca înregistrată Ceauşescu, cerînd şi daune morale simbolice în valoare de 1 leu. Procesul s-a încheiat fără ca reclamantul să aibă cîştig de cauză. 

Ar fi foarte uşor să transformi povestea asta într-un mişto crunt, într-o turnare de zoaie în cap, troacă de porci, spălare pe jos, facere de arşice, vărzuială şi cîte şi mai cîte. Generoasa limbă română excelează la capitolul ăsta. Dar răspunsul pe care îl poate primi un asemenea act de exercitare a libertăţii, aşa cum este chemarea în judecată a Teatrului Odeon de către domnul Valentin Ceauşescu, trebuie să aibă un ton civilizat. Altminteri, anii trecuţi din Decembrie ’89 pînă acum s-ar dovedi a fi un timp pierdut de pomană. Domnul Valentin Ceauşescu nu a ales să fie fiul lui Nicolae Ceauşescu. Ca noi toţi, în raport cu părinţii noştri. Spre deosebire de fratele său mai mic, Nicu Ceauşescu, nu a fost o prezenţă politică vizibilă în anii în care tatăl lor a condus ţara. Cu toate astea, vrînd-nevrînd, a fost unul dintre cei care s-au bucurat de prezenţa familiei sale la vîrful sistemului autocratic din România. Dincolo de implicarea sa în fotbal, ca susţinător fervent al echipei Steaua, discreţia prezenţei sale în spaţiul public e un lucru recunoscut. În nebunia evenimentelor de la sfîrşitul lui 1989 a fost arestat, acuzat de subminarea economiei naţionale şi reţinut, pînă prin august 1990. A fost, alături de sora sa, victima unor acuzaţii nedovedite, a unui val de ură şi dorinţă de răzbunare, lucruri oarecum fireşti pentru starea psihologică atît de complicată a unui popor sălbăticit, ţinut sub teroare şi muncit interior, inconştient, de un vechi şi profund sentiment de culpabilitate. A văzut, ca noi toţi, la televizor, simulacrul de proces intentat părinţilor săi, care au sfîrşit în faţa plutonului de execuţie. Cei mai mulţi dintre noi vedeau cum zac pe jos trupurile „Odiosului“ şi „Sinistrei“ care terorizaseră România. Domnul Valentin Ceauşescu îşi vedea părinţii, executaţi în urma unui proces jenant, la care asistaseră chiar apropiaţi ai familiei prezidenţiale. La televizor, se arătau obsesiv „robinetele de aur“ din reşedinţele familiei Ceauşescu, ale Zoiei Ceauşescu, „bogăţiile neînchipuite“ de care se bucuraseră „Tiranii“, împreună cu „beizadelele“ lor. Ulterior, s-a dovedit că robinetele cu pricina nu erau din aur, iar celebrele conturi ale lui Nicolae Ceauşescu au rămas la fel de nedescoperite ca OZN-ul prăbuşit la Roswell. 

Nu e foarte greu să înţelegi frustrarea domnului Valentin Ceauşescu, un om care şi-a văzut părinţii executaţi, fratele şi sora murind după lungi suferinţe, numele familiei porcăit în toate felurile posibile, de mii de ori pe zi, atîta amar de vreme. Însă domnul Valentin Ceauşescu ar trebui să înţeleagă că numele familiei sale nu-i mai aparţine doar dumnealui. Vrînd-nevrînd, el ne aparţine tuturor. Nicolae Ceauşescu a dorit cu orice chip să nu-şi mai aparţină, ci să se livreze plenar întregului popor. Dacă domnul Valentin Ceauşescu e deranjat de abuzurile asupra numelui familiei sale, de ce n-a înregistrat marca înainte de 1989, cînd numele era folosit sufocant? De ce n-a protestat în justiţie atunci cînd, zilnic, spectacolele omagiale purtau numele Ceauşescu? Ştiu, cele mai multe spectacole erau oferite gratuit, dar nu erau tot folosiri comerciale ale mărcii, cîtă vreme, totuşi, uneori, biletele la teatru, cărţile, discurile, ziarele şi revistele unde era pomenit numele aveau un preţ? În plus, înregistrarea la OSIM a mărcii Ceauşescu e profund insuficientă pentru dorinţa de a proteja acelaşi nume. Departe de mine intenţia de a dori să-l jignesc pe reclamant, dar îi amintesc faptul că acest popor, bun sau rău, ticălos sau blajin, e, în primul rînd, unul cumplit de hîtru. Nu ştiu dacă asta e de bine sau de rău. Dar ştiu că domnul Valentin Ceauşescu ar trebui să mai înscrie o serie de mărci care se referă la aceeaşi entitate: Stejarul din Scorniceşti, Cel mai iubit fiu al poporului, Geniul din Carpaţi, Conducătorul iubit, Comandantul suprem, Tovarăşu’, Campionul Păcii, Ctitorul, Demiurgul, Pingelică, Ceaşcă, Nick Ciao, Realesu’, Ceauşică, Scornicelu’, Csoszi, şi lista e lungă. 

Democraţia adevărată e fragilă prin natura ei, se redefineşte zilnic, se adresează la fel de generos şi celor care nu o înţeleg sau nu o acceptă. Ne creează un spaţiu rezonabil tuturor. Îl înţeleg pe domnul Valentin Ceauşescu, atunci cînd caută osemintele părinţilor săi sau cînd e deranjat că vede portretul tatălui său caricaturizat într-o imagine vampirică, pe o sticlă de vodcă ce îi poartă numele. Dar nu îl mai înţeleg cînd vrea să interzică un spectacol de teatru. Aici, domnul Ceauşescu exagerează. Şi face un deserviciu propriei reputaţii la care, bănuiesc, ţine foarte mult.

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Soluția unei femei medic pentru salvarea soțului infectat cu o bacterie mortală: un tratament obscur cu virusuri
Când niciun antibiotic nu a mai funcționat în cazul soțului său infectat cu o bacterie periculoasă, o femeie medic a apelat la un tratament considerat obscur, folosind un inamic natural al bacteriilor pentru a-i salva viața.
image
Ce se întâmplă în timpul unei circumcizii. Care sunt riscurile și beneficiile procedurii
Deși considerată cea mai veche și cea mai frecventă operație din lume, circumcizia - îndepărtarea chirurgicală a prepuțului - este încă o procedură controversată, potrivit Yahoo! Life.
image
Piscină și elicopter pe cel mai mare super-iaht submarin din lume, în valoare de 2 miliarde de dolari
Compania producătoare a lansat, de asemenea, insule unice în felul lor, pe care se poate naviga sau poate acosta super-submarinul.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.