Divina calomnie

Publicat în Dilema Veche nr. 430 din 10-16 mai 2012
Dragoste şi răzbunare jpeg

Săptămîna trecută, taman cînd mă luase valul poveştii, a trebuit s-o-nchei, pentru că nu mai aveam spaţiu. În loc să spun ce aveam de spus despre spectacolul cu Divina Comedie, în regia lui Eimuntas Nekrosius, pe scena de la National Drama Theater, la Vilnius, am făcut o lungă introducere. Adică o lămurire foarte necesară, cred, asupra atmosferei intelectuale în care s-ar judeca, la noi, un asemenea spectacol, dar şi asupra situaţiei culturale din care vine spectacolul pomenit. Şi tocmai cînd mă pregăteam să iau aer, pentru că ajunsesem la cestiune, constatam că nu mai aveam suficient loc să dau glas acelei guri. Prin urmare, revin acum.

Spectacolul lui Nekrosius după textul lui Dante e o foarte lungă şi minuţioasă analiză de text. Ca orice trăitor sensibil al acestei lumi, şi cunoscutul regizor lituanian s-a prăbuşit de entuziasm la poalele munţilor de admiraţie pentru versul dantesc. Dar dincolo de grija pentru rostirea minunatelor cuvinte măiastru înlănţuite de autorul lor, Nekrosius pune în scenă şi lecţia de anatomie a disecţiei, a hermeneutizării marelui text. E un proces la vedere, fără prea multe altare de interpretare ascunse privirii. După cum povesteam şi săptămîna trecută, întregul spectacol se desfăşoară sub semnul prezenţei scenice – cît se poate de concretă – a două volume, două exemplare ale Divinei Comedii. Cărţile conţin semne de carte, stickere multicolore, pasaje marcate. Întreaga incursiune de cinci ore în lumea creată de Dante se face, prin urmare, pe text. Muzica, în valuri succesive, fie live, la un pian plasat în adîncul scenei, fie înregistrată, lipeşte analiza textuală de povestea însăşi. La noi, poate, unii ar strîmba din nas la inundaţia muzicală în care se scaldă spectacolul. Dar ea e o parte asumată a esteticii teatrale, a mărcii personale pe care o propune regizorul. Alături de muzica omniprezentă, elementele coregrafice din mişcarea actorilor şi înlănţuirile de imagini scenice ingenioase şi spectaculoase vin să completeze regia la vedere, stilul discursului afişat al lui Nekrosius.

Infernul şi Purgatoriul ocupă mai tot spectacolul. Întîlnirea lui Dante cu contemporanii sau cu iluştrii înaintaşi e schingiuită de imposibilitatea ieşirii din caricatura moravurilor, a eternei lipse de graniţă între impostură şi genialitate, a micimii ascunse sub poleiala breslei creatorilor. Iar Biserica e moţul acestei lumi defecte, ridicînd frivolitatea la rang de normă care vrea să se caţere aproape fizic la ceruri, în căutarea salvării. La Vilnius, în sala de spectacol, unii spectatori s-au foit un pic pe scaune, incomodaţi de proporţiile caricaturii. Parcă anticipînd acest fel de reacţie, Nekrosius a plusat enorm la acest capitol, „calomniind“ divin, din spatele textului lui Dante.

Uneori, o povestitoare ţine firul acţiunii citind direct din carte. Însă citirea nu e nici în lituaniană, nici în italiană. Ci într-un amestec al celor două limbi. Cuvinte şi fraze lipite în joacă nasc un idiom nou. O curgere de text ale cărui sensuri se găsesc în muzică, nu în limbă. Frumuseţea neasemuită a versului dantesc primeşte o reverenţă rară, prin plămădirea unei limbi noi, care duce povestea, mult dincolo de logica unei naraţiuni, în Paradisul muzicii limbii. Nu muzicalitatea e miza acestei invenţii. Ci muzica pură a cuvintelor din două limbi, chemate la adunare într-un text care cîntă ideea de limbă, ridicarea semnificaţiilor cuvintelor la rang de text suprem din care rămîne doar lumina muzicii. Exact în aceeaşi măsură, idiomul bilingv al povestitoarei poate coborî interpretarea, de la altitudinea izbăvitoare a Paradisului limbii transformate în muzică, în întunericul infernal al neputinţei traducerii. Întocmai cum noua limbă plăsmuită de Nekrosius ar putea cînta imnul divin al împletirii limbilor în muzica supremă, la fel de bine poate exprima conştiinţa sfîşietoare a imposibilităţii traducerii, a prăbuşirii textului în cîntare, într-un spectacol al muzicii cuvintelor, în care fluenţa şi melodia, ca nişte buruieni nobile, umbresc şi omoară definitiv sensul.

În liniile de forţă ale unei continue ambiguităţi de acest fel se desfăşoară întreaga viziune scenică a Divinei Comedii. Totul e caricatural şi serios în acelaşi timp. Dante şi Virgiliu sînt în aceeaşi măsură două maimuţăreli şi două căutări pline de suferinţă ale adevărului de dincolo de lumea ştiută. Infernul şi Purgatoriul sînt, la fel de bine, cutremurătoare lumi posibile, dar şi construcţii ieftine care prelungesc, dincolo de viaţă, mizeria şi nimicnicia lumii dintotdeauna. La un moment dat, în această căutare tragicomică, Dante suflă în mîna, în capul, în corpul Beatricei, pe care o transformă într-un instrument muzical. E un moment fabulos în care toată lipsa de posibilitate a exprimării nici nu se divinizează prin suferinţă, dar nici nu se prăbuşeşte în întuneric, ci, pur şi simplu, se mută în muzică.

Actorii trupei de la Teatrul Meno Fortas, împreună cu un consistent grup de studenţi ai Conservatorului de la Vilnius vin, parcă, din altă lume. E absolut incredibil felul în care rostesc, se mişcă, umplu spaţiul, cîntă, dau carne unui spectacol uşor sufocant pe alocuri, dar foarte ingenios în găsirea soluţiilor şi în ieşirea de sub greutatea marelui text. Calitatea excepţională a actorilor e cheia subtilă care porneşte motorul acestei viziuni a Divinei Comedii. Felul lor de participare, de investire, de înţelegere a ceea ce au de făcut, de contopire în lumea spectacolului sînt, toate, memorabile. Îndărătul acestui tip de performanţă se întrezăreşte soliditatea unei şcoli în care pregătirea vocală, pregătirea fizică, dansul, elementele din definiţia artei actorului sînt luate extrem de serios. 

Cătălin Ştefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Japonia mănâncă mici și sarmale. Românul care le prepară: „Clienții ling farfuria“ VIDEO
În vizită în Japonia, Andreia și Ionuţ, vloggerii de la canalul de YouTube „HaiHui în doi”, au prezentat povestea românului care vinde mici și alte feluri de mâncare tradițională în Țara Soarelui Răsare.
image
Dilema incredibilă a unui român din Spania: „Am aflat că nu sunt tatăl copiilor mei, ce să fac?“
Postarea în care un bărbat a dezvăluit că prietenul său văduv a aflat că ai săi copii, rămași doar în grija sa, nu sunt de fapt ai lui, a devenit virală pe Facebook.
image
File de istorie. S-au plantat curmali, bananieri și palmieri pentru vizita Împăratului Franz Josef FOTO
Un oraș din vestul României a fost între 9 și 12 septembrie 1893 centrul de interes al Imperiului Austro-Ungar. Împăratul Franz Josef şi trei arhiduci au fost așteptați cu mare fast.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.