Disperarea unei comandante

Publicat în Dilema Veche nr. 683 din 23-29 martie 2017
Disperarea unei comandante jpeg

Doamna profesoară de Studiul Materialelor, Anica Moșmartiniu, s-a simțit mereu după 1989 o natură schizoidă. Născută în anii ’50, trăise jumătate de viață în comunism, apucînd apoi – tot ca persoană activă social, se înțelege – încă vreo trei decenii de capitalism. Nu „ruptura“ istorică în sine constituia pentru ea o problemă. O mulțime de oameni (de la noi și de aiurea) trecuseră, se știe, prin asta și nu dezvoltaseră neapărat „dualități“ identitare. Dilema Anicăi venea din, cum să spun, pozițiile în care se aflase înainte de 1990 și, mai ales, după. Dacă, în societatea socialistă multilateral dezvoltată, tovarășa Moșmartiniu își găsise ușor echilibrul, apăsînd vînjos (trebuie să menționăm că femeia în cauză era o natură solidă, asemănătoare „corpurilor“ din granit masiv, rectangulare, croite carevasăzică pe prototipul biologic al faimoaselor „comisare ale poporului“ din tradiția sovietică) pedala de accelerație a construcției „omului nou“, în „liberalism“, deși, în continuare, vizibilă social, dumneaei își pierduse punctele de reper. De mică, Anica intrase în grațiile organizației de pionieri, parcurgînd, precum un soldat disciplinat, toate treptele ierarhice ale acestei instituții atît de populare pe vremea lui Ceaușescu: comandant de grupă, comandant de detașament, locțiitor de comandant de unitate, comandant de unitate, reprezentant în Consiliul Național pionieresc și, finalmente, comandant al acestui for din partea elevilor. Insignele și tresele atîrnau din ce în ce mai greu, din cauza dimensiunilor și numărului lor, pe cămașa albă, imaculată, a bietei copile. Noroc cu făptura sa robustă care rezista, se vede, eroic tuturor „intemperiilor“ decorative ale epocii. Păstrînd proporțiile, ai fi avut pornirea să o compari cu o coafură Taft (expusă vînturilor turbate) din ziua de azi. Ce impresiona însă cu adevărat la uniforma ei rămîneau șnururile. Anica a traversat, grațios, toate culorile prevăzute de Statutul pionierilor, de la roșu, galben și albastru pînă la mov și alb. Gurile rele povestesc faptul că, deși mult mai tînăr, pînă și simpaticul actor Andrei Duban o invidia, realizînd că nu el a fost singurul din țară demn de toate nuanțele coloristice pe șnurul de comandant. Nu, mai fusese cineva înaintea lui, pentru care, culmea, se inventaseră chiar unele culori: tovarășa Moșmartiniu. O fată „bărbată“, „neînfricată“, în limbajul lozincard al momentului.

Anica a păstrat legătura cu Organizația mult timp după ce a depășit vîrsta „legală“ a condiției de pionier. A făcut Politehnica (specializîndu-se pe Rezistența Materialelor), dar nu și-a trădat o clipă iubirea dintîi. A continuat să dețină funcții în Consiliul Național, amenințînd-o, politic, pe însăși președinta structurii, faimoasa soție a lui Nicu Ceaușescu, Poliana Cristescu. Tovarășa Moșmartiniu i-a suflat întotdeauna în ceafă vestitei șefe de pionieri și i-ar fi suflat, probabil, și postul dacă ea ar fi fost cea căsătorită cu cine trebuia (să nu uităm totuși că Nicușor se arătase rafinat în gusturile pentru femei, iar, în plus, eonul „comisarelor poporului“ apusese de mult – din acest unghi deci, tînăra activistă nu ar fi avut nici o șansă!). Anica purta rochii austere, cenușii, colorate doar de minunatele șnururi ce le însoțeau necondiționat. În contextul de mai sus, a venit, pe nepusă masă, s-ar fi zis, măcar pentru protipendada comunistă, Revoluția! În aparență, profesoara de Rezistența Materialelor nu a trecut prin traume existențiale după schimbare (prin legea compensației, personajul mai vizibil, în speță, amintita Poliana, a luat toate „bobîrnacele“ răscoalei). Dimpotrivă, puteai spune că i-a priit. S-a mutat de la liceu la Universitatea Politehnică în postură de asistent, apoi șef de lucrări și, ulterior, destul de rapid, conferențiar și profesor. A făcut administrație academică, a călătorit prin lume, s-a „dezvoltat personal“. A gustat din deliciile liberalismului. Ceva însă nu funcționat în noua identitate a doamnei profesor doctor inginer. Experimenta nostalgii ucigătoare. Suferea teribil că nu i se mai dădea „raportul pe unitate“, că lumea „nu mai depunea jurămîntul“, că dispăruse „cravata roșie cu tricolor“, în sfîrșit, că nu se mai saluta hotărît, „pionierește“, pe coridoarele instituției de învățămînt. Cu șnururile o rezolvase (și le atîrna, în continuare, singură, cu frenezie mută, la costumațiile întunecate, stîrnind curiozitatea tinerilor din școală, care o bănuiau fană a lui Michael Jackson!), dar, în rest, fusese copleșită de durere. A suportat douăzeci și șase de ani în tăcere, însă, recent, s-a decompensat. Ca decan, a adunat studenții și cadrele didactice din Facultate „în careu“, cerîndu-le, solemn și autoritar, să cînte, în cor: „Am cravata mea. / Sînt pionier. / Și mă mîndresc cu ea. / Sînt pionier. / Flutură în vînt, / Zălog de legămînt, / Întîiul meu cuvînt. / Sînt pionier. / Piiiooonieer.“

Ultimul strigăt – piiiooonieer – se afirmă că l-ar fi articulat, visceral, în timp ce brancardierii chemați urgent de la Psihiatrie îi legau decis (pionierește?) mînecile cămășii de forță la spate. 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Fa­cultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Studii de anglistică şi americanistică, Editura Junimea, 2016.

Foto: adevarul.ro

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Megastructura uriașă pentru care Ceaușescu a plătit 60 de tone de aur pur. Este unicat în România și funcționează și astăzi
La granița de nord a României se află una dintre cele mai impresionante mega-structuri a epocii comuniste. Barajul de la Stânca-Costești este un colos de beton care a costat câteva tone de aur și este al treilea ca mărime din Europa. Acum este un adevărat paradis natural.
image
EXCLUSIV. Elena Lasconi: „Dacă voi fi președintele României, voi fi un președinte pentru popor, din popor și nu din colivie”
Candidată la președinția USR și văzută ca potențial candidat la alegerile prezidențiale, Elena Lasconi a vorbit într-un interviu exclusiv pentru „Adevărul” despre relația cu Dominic Fritz, despre cum s-a decis să candideze la președinția USR și dacă e România pregătită să aibă o femeie-președinte.
image
Ce este sistemul Patriot. Plusurile și minusurile armamentului american cu preț exorbitant
Patriot este unul dintre cele mai avansate sisteme de apărare aeriană disponibile, capabil să intercepteze atât rachete cât și aeronave avansate. Principala provocare a sistemului este costul uriaș - o baterie Patriot nouă ajunge la 1 miliard de euro.

HIstoria.ro

image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: