Discuție pe stradă
Într-o preumblare prin cartier cu un prieten, acesta se întîlnește dintr-odată cu cineva vag cunoscut. Se uită lung unul la celălalt. Omul ține în lesă un cățel mititel. Amicul meu zice:
– Ajută-mă, te rog, că nu mai știu de unde te cunosc.
– Păi, cred că de la Turbomecanica, răspunde celălalt.
(Amicul meu a fost inginer acolo.)
– Erai la maistrul Stancu?
– Da, sigur, știi că a murit, nu?
– Nu știam.
– Dar și Costescu a murit.
– De el știam. Dar nu mai știu, cum îți zicea ție?
– Ha, ha, cum să uiți: Gogu... Gogoașă, mă.
– Aha, Gogu Gogoașă, cum de-am uitat? Și ce mai faci?
– Uite, plec în Maroc.
– Ai un contract?
– Nu, măăă, în vacanță. Anul trecut am fost în Iordania, am mai fost și în Egipt, și la Ierusalim, și în Tunisia. Am vizitat toată zona aia, ce mai. Și e foarte mișto.
– Ai ieșit la pensie sau mai lucrezi?
– Sînt fochist la un cămin. Acum trebuia să fiu acolo, dar uite că pot să și lipsesc.
(Îmi devine clar că omul nu a fost tot inginer ca prietenul meu.)
– Păi, și lași cazanele alea singure?
– N-are nimic, e totul automat. Dacă e vreo avarie se oprește totul automat. Și acum e doar apă caldă, oamenii sînt în vacanță... Nu cîștig bani prea mulți, dar sînt totuși destui și n-am bătaie de cap, nu mă întreabă nimeni nimic. E ca la stat. Știi că eu vreau să lucrez numai la stat, ăsta e principiul meu. Nu vreau să mă bag la privat, să mă muncească ăia. Nu, la stat e mai liniște. Înainte am lucrat ca portar la fabrica de stîlpi. Atenție, nu ca bodyguard, ca portar. Portar am fost. Era perfect. Dar aici, ca fochist, sînt și mai mulți bani, și nu vine nimeni să mă controleze.
(Omul are un ușor zîmbet, întipărit pe figură permanent.)
– Dar la stîlpi trebuia să stai la program.
– Hm, treaba asta e relativă. Dar fii atent, nu eram bodyguard, eram portar, cu carte de muncă și tot tacîmul. Nu eram la o chestie dintr-aia externalizată, cu o firmă de bodyguarzi. Păi, nu? Uite, acum lipsesc fiindcă umblu după un instructor de cîini. Vreau să-l dresez pe ăsta, că e chiar la vîrsta potrivită, are aproape un an, l-am tuns și acum vreau să-l și dresez. Nu l-am tuns și pe labe ca să-i protejez unghiile, că așa se face.
(Cîinele e un bichon maltez alb, tuns artistic, ca un bibelou. E prima oară cînd aud că un asemenea cățeluș poate fi dus la dresură.)
– Mai știi ceva de vreun fost coleg de-al nostru?
– Nu prea mai știu. Ba da, Georgică, dacă-l mai știi, are probleme medicale serioase. Și lui Vasile i-au tăiat întîi un picior, a avut mari necazuri, pe urmă a murit și el. Oricum era bătrîn. Sînt vreo cîțiva ani de atunci. Ce să-i faci, după o vîrstă, numai de-astea auzim. Eu, ce să-ți spun, nu mă agit, că n-are rost. De aia vreau să lucrez numai la stat. Ți-am spus că sînt fochist și înainte am fost la fabrica de stîlpi. Dar am fost portar, nu bodyguard. Să nu-ți închipui că m-am băgat la ăia, la bodyguarzi. Eram portar-portar...
– Bine, Gogule Gogoașă, vacanță plăcută în Tunisia!
– Maroc... Să trăiești!
a ascultat Andrei MANOLESCU
