Dirijorul văilor

Publicat în Dilema Veche nr. 340 din 19 - 25 august 2010
Adevăratul rost al lucrurilor jpeg

Aşa cum gazda din Italia ne-a demonstrat involuntar că facem parte din acelaşi neam, Austria avea să ne amintească încă o dată că multe teritorii ale României actuale au făcut parte din al său imperiu. Scurta preumblare prin ceţurile înalte ale Elveţiei, prin cîteva locuri cu un ştaif ameţitor, pe lîngă rîuri şi lacuri turcoaz, ne-a făcut ca Austria să ne pară mai mult decît familiară. Arhitectura de prin staţiuni, stucaturile interioare, uşile de prin vechile hoteluri şi cazinouri decorate cu foiţă de aur sau stilul ancadramentelor de pe pereţi ne-au dus cu gîndul la staţiuni de-ale noastre precum Băile Herculane, Vatra Dornei sau chiar Sinaia. Ş-apoi, şniţelele, ştrudelele, salatele din castraveţi storşi cu mărar, şpriţul... 

La micul hotel din Bad Gastein ne-a primit un barman ce părea complet ţicnit. Într-o zi avea să se năpustească în livingul cu pian, masă de şah şi bibliotecă şi să ne împuşte cu degetele tocmai scoase din buzunare. Ăsta era rolul lui. Cele două proprietărese, mamă şi fiică, ambele cu plete cîrlionţate, gen flower-power, întotdeauna zîmbitoare şi bine dispuse, umblau uneori desculţe prin hotel. Fiica ţinea ore de dans şi mişcare holistică pentru clienţi. 

În prima dimineaţă ne-a făcut turul hotelului, descriindu-ne toate facilităţile. Am privit cu gurile căscate mişcările unui robot albastru ce curăţa piscina. Străbătea fundul în lung şi în lat, apoi se căţăra cu şenilele pieziş pe pereţi şi pe trepte. Peria suprafeţele şi absorbea mizeriile (care nici nu existau). Din bazinul plasat pe marginea unui tăpşan, chiar şi în timpul înotului ţi se deschidea o privelişte magnifică asupra văii Gastein-ului, pînă hăt departe, către Salzburg. Lîngă piscină era o grădină foarte titirită, în care se afla un bazin pentru picioare, cu două despărţituri, una cu apă foarte rece, cealaltă cu apă caldă şi cu pietre pe fund. Mersul desculţ prin acele bazine avea scopul de a te relaxa. Ceva mai încolo se găsea un fel de duş cu ape ionizate, aburi sau picături care se răspîndeau dintr-o instalaţie sofisticată, care cică ar fi ajutat contra stresului, pentru relaxare şi eliminarea durerilor. 

Cîteva şezlonguri erau aşezate aproape de un mic iaz cu nuferi, în care susura un izvoraş. Altele erau puse lîngă un canal, unde o cădere de apă artificială avea efectul sonor şi ionizarea din preajma unei cascade. Dintr-un garaj îţi puteai lua biciclete cu care să străbaţi aleile, drumeagurile şi potecile staţiunii şi ale munţilor înconjurători. În interior, pe lîngă biliard, fotbal de masă şi ping-pong, era o saună uscată, o baie de aburi, o baie cu terapie de lumini, o sală de relaxare cu şezlonguri şi geamuri mari, instalaţii pentru hidromasaj, o sală pentru gimnastică şi fitness. Gazda ne-a vorbit şi de ceva care se chema „energia îngerilor“ (!?). De asemenea, puteai face acolo masaj acustic şi masaj şamanic (!), te puteai trata de astm, osteoporoză şi reumatism, aveai la dispoziţie o cabină cu infraroşii. Pentru saună primeai prosoape lungi, cu care trebuia să te înfăşori complet, aşa încît eventualele picături de transpiraţie să nu ajungă pe băncile de lemn. Un spray dezinfectant se afla întotdeauna la îndemînă pentru diversele suprafeţe cu care lumea venea în contact. 

Restaurantul mă ducea cu gîndul la sala de mese a sanatoriului din Muntele Vrăjit. Avea geamuri mari prin care vedeai munţii, şi acolo se serveau nişte mese delicioase, în farfurii şi ceşcuţe de porţelan, cu tacîmuri de argint...

Într-o seară am mers la un concert la cazino. O parte a Filarmonicii din Salzburg cînta Mozart, Strauss, Schumann şi Ceaikovski. Chelia dirijorului era încadrată de smocuri de păr alb zbîrlite ca pentru Simfonia Destinului, asortate cu sprîncenele stufoase. Omul era o figură iar între piese dădea diverse explicaţii şi spunea anecdote, spre marele amuzament al celor din sală care înţelegeau nemţeşte. 

A doua zi, pe munte ne-am întîlnit cu două dintre violoniste. Urcau pe potecă în pantaloni trei sferturi şi cu beţe de schi în mîini. Tot atunci, vederea unei parapante ne-a făcut să ne imaginăm că, dacă violonistele urcau pe jos, în parapantă, musai, trebuia să fie dirijorul cu ale sale două smocuri zbîrlite, survolînd cu bagheta pantele şi văile. Tot aşa, pe la prînz l-am văzut pe contrabasist cărînd o uşă şi ne-am închipuit că atunci cînd nu-şi duce instrumentul trebuie totuşi să poarte ceva mare şi greu în mîini pentru a nu se dezobişnui. După-amiază, de pe terasa unde ne instalasem, l-am zărit şi pe dirijor, îmbrăcat în costumul lui elegant cu dungi, coborînd destul de grăbit nişte trepte. Ne-am zis că tocmai se descotorosise de parapanta cu care aterizase din văzduh.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.