Dincolo de perfecţiune

Publicat în Dilema Veche nr. 521 din 6-12 februarie 2014
Dincolo de perfecţiune jpeg

Am scris deja despre cum întîrzie trenurile în Germania. O ţară pe care mulţi dintre noi o considerăm un exemplu de organizare, rigoare şi curăţenie. Poate că aşa şi este, privind-o dinspre România. Dar observată din ea însăşi, fie şi numai pentru cîteva zile, se pot vedea, ca oriunde în lumea asta, şi altfel de lucruri.  

De exemplu, vă pot spune că la Bonn, un oraş destul de liniştit (chiar dacă fostă capitală) şi nu mai mare decît Timişoara, am văzut o mulţime de cerşetori. Nu români, cum s-ar putea crede, ci nemţi get-beget, blonzi, cu ochi albaştri, bărboşi, de cele mai multe ori. Unii foarte tineri. Majoritatea cerşeau, pur şi simplu, fără alte ocolişuri, ţinînd cîte un pahar de plastic în mînă, în care să le pui banii. Am văzut unul singur care încerca, totuşi, să se facă şi util, deschizînd poarta catedralei pentru vizitatorii pe care-i saluta ceremonios. Un homeless mai în vîrstă ne-a întrebat, într-o engleză impresionantă, dacă am aflat de nu ştiu ce lege. I-am spus că nu. „E legea care nu dă voie să dormi pe stradă, nu dă voie să stai fără un adăpost. E ceva groaznic“, ne-a spus, şi ne-am imaginat imediat că trebuie să fie ceva cît se poate de absurd.

În trenul dintre Bonn şi Koln, sîmbătă seara, de prin diverse localităţi se urcau grupuri de tineri. Se duceau la cluburi, la discoteci, exact ca tinerii de prin satele noastre, care fac naveta către locurile de distracţie dintr-o localitate mai mare. Am observat că bogăţia nu-i caracteriza în aceeaşi măsură ca veselia. Alături de ei erau şi destui imigranţi – unii studenţi, alţii muncitori. Un asiatic de pe scaunul din faţa noastră avea mănuşile rupte, degetele îi ieşeau pe afară. Dar, apropo de trenuri, că iar am ajuns la subiectul ăsta, odată cu biletul, controlorii îţi pot cere cartea de identitate. Pe biletul comandat pe Internet trebuie să treci datele de identificare, care apar apoi şi pe biletul tipărit. La mine apărea o inadvertenţă, datorată unei defecţiuni a site-ului de pe care-l comandasem. Adică nu apărea naţionalitatea şi rezulta că ar trebui să prezint o carte de identitate germană. Cînd am arătat-o pe cea română, controloarea s-a sesizat şi mi-a făcut observaţie. Nu era în nici un fel vina mea şi, oricum, ideea m-a enervat cumplit. Prin acest sistem, compania lor de căi ferate are la dispoziţie o enormă bază de date prin care poate urmări nominal călătoriile propriilor cetăţeni şi pe ale străinilor. M-am gîndit că, la noi, nici pe vremea lui Ceauşescu, controlorul nu-ţi cerea buletinul în tren. Pe nemţi nu pare să-i îngrijoreze acest tip de control. Şi, pe deasupra, cum spuneam, trenurile lor mai şi întîrzie. Am trăit genul acela de situaţie în care pasagerii erau anunţaţi la megafon că trebuie să se mute de pe un peron pe altul, fiindcă trenul lor, întîrziat, nu mai putea fi tras la linia programată, pentru că acolo deja urma să vină un altul. Pe tabelele electronice albastre apăreau o mulţime de trenuri cu întîrzieri de 5, 15, 25, sau chiar 35 de minute, în condiţii de vreme absolut normală. Anunţurile pomenite produceau o uşoară precipitare şi busculadă prin pasajele dintre peroane. Şi, fie vorba între noi, în pasajele gării centrale din Bonn, uneori, ai senzaţia că miroase a urină sau poate a altele. E şi o mică zonă comercială subterană acolo, şi prin ea mişună personaje cu care simţi imediat că nu trebuie să ai de-a face. Mă întreb de ce, în mai toată lumea, gările sînt mai murdare decît aeroporturile. Din cauză că avionul s-a inventat după tren?

Germanii, se ştie, au proceduri pe care le respectă cu meticulozitate pentru orice. Chiar şi la cofetărie. Am comandat un ştrudel cu brînză şi o cafea. Pînă am ajuns la casă, s-a produs o mică încurcătură. Casieriţa n-a mai fost sigură dacă e vorba de ştrudelul meu sau de al unui alt client. A întrebat-o pe vînzătoare, deşi atît eu, cît şi celălalt cumpărător încercam s-o asigurăm că e bine. Au parlamentat între ele, în vreme ce nouă ni se lungeau urechile. Le era foarte frică să nu greşească faţă de cine ştie ce înalt comandament din mintea lor, pe lîngă care vorbele noastre nu contau deloc. Să nu cumva să ne dea ştrudelele invers, deşi noi le ştiam. Într-un sfîrşit, s-a lămurit, iar eu mi-am pus ceaşca de cafea şi farfuria cu ştrudelul pe aceeaşi tavă. Dar, cînd să plec la masă, femeia a început iar să vocifereze şi să dea din mîni, în semn că ceva nu-i bine. Mi-a făcut semn să pun tava înapoi pe galantar. În nedumerirea mea, m-am dumirit abia cînd a scos o a doua tavă, repartizînd cafeaua pe una şi ştrudelul pe cealaltă. Dacă aşa e ordinea în local, atunci, aşa trebuie procedat. Schön. Tipic german, dar parcă recunosc şi ceva uşor ardelenesc în povestea asta.  

În fine, nu vreau să mai caut nod în papură Germaniei. O mică excursie cu bicicleta pe malul Rinului îţi schimbă total impresia. Acolo, lumea se plimbă sau aleargă. Unii trag la rame pe apă, chiar şi iarna, în diverse ambarcaţiuni de agrement. Şi, printre sportivi, sînt foarte mulţi oameni în vîrstă. Am şi acum în faţa ochilor imaginea fîlfîitului în vînt al pletelor cărunte ale unei doamne care alerga. Deşi nu s-ar zice, în liniştitul Bonn s-a născut Beethoven. N-a petrecut mulţi ani în oraşul natal, dar astăzi este motorul principal al turismului local. Numele lui e peste tot, pe gimnaziul din centru, dar şi deasupra unui ponton la care acostează bărcile de pe Rin. Casa în care s-a născut e muzeu, iar în vîrful capului statuii lui din centrul vechi stă veşnic un porumbel.  

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.