Din amintirile unui cobai (II)

Publicat în Dilema Veche nr. 613 din 12-18 noiembrie 2015
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

Citiţi prima parte aici.

Cel de-al doilea experiment pedagogic la care am fost supus a durat tot patru ani și mi-a influențat în bună măsură felul în care l-am înțeles și apreciat pe primul. Spre deosebire de acesta, însă, al doilea experiment mi-a fost anunțat dinainte, fără a ști, totuși, cu certitudine, cît ar urma să dureze. Și nici n-a fost propriu-zis un experiment, ci mai degrabă rodul unor împrejurări atipice.

Cînd eram în clasa a VIII-a și mă pregăteam pentru admiterea în ciclul următor, s-a anunțat că Liceul 32, școală „de cartier“ de pe B-dul 1 Mai, actualmente „Nicolae Iorga“ de pe B-dul Ion Mihalache, ce funcționa, la vremea respectivă, cu 12 clase, urma să se desființeze. Mai exact, urma să se „reprofileze“, transformîndu-se într-o școală de pielărie-blănărie. La 32 făcusem și primara – cea „experimentală“ –, și gimnaziul, într-o clasă de pomină: al naibii de „bună“, ca performanță școlară, și de „rea“ totodată, ca ingeniozitate exuberantă de manifestare a libertății. Unora dintre profesori le era tare drag de noi – și, deloc de mirare, și nouă de ei. Alții… se descurcau cum puteau. Eram mai toți hotărîți să mergem mai departe împreună, cînd a picat vestea trăsnet.

Neavînd mare afinitate nici pentru pielărie, nici pentru blănărie, după mai multe tribulații, m-am hotărît, cu durere în suflet, pentru „I.L. Caragiale“. Scurt timp după aceea a venit o nouă veste care m-a dat peste cap. Mama mea, profesoară de latină, tot la 32, m-a anunțat bucuroasă că a reușit să-și găsească un alt loc de muncă prin apropiere, în același liceu în care urma să-mi încerc eu puterile la examenul de admitere. Și, cum la Caragiale exista un singur post pentru latină, coliziunea devenea inevitabilă. „Experimentul“ urma să dureze un an, dacă mă hotăram dintr-a X-a pentru real, sau patru, dacă optam pentru uman.

Cum zarurile fuseseră aruncate, nu-mi rămînea decît să o tachinez pe maică-mea ori de cîte ori aveam prilejul despre ce avea să urmeze. Iar la prima oră de latină nu știu, zău, cui i-a fost mai multă frică: mie sau ei.

Cert e că, patru ani de zile, am învățat latină în draci, de jena de a nu fi scos la tablă cu temele nefăcute; că am avut și colegi – puțini, e drept – pe care n-am reușit să-i conving că eu nu știam subiectele la un extemporal dinainte anunțat; și că am descoperit, pe propria mea piele, un lucru poate elementar, la care însă nu fusesem îndemnat să mă gîndesc vreodată: că profesorul nu seamănă cu părintele.

Am descoperit la mama mea, aflată la catedră, lucruri pe care nu le intuisem mai înainte. Am descoperit, de pildă, un calm, o rigoare și un echilibru care contrastau cu tensiunea emoțională cu care reacționa la nenumăratele bîzdîcuri pe care i le serveam pe tavă și eu și, mai ales, fratele meu, acasă. Și am fost contrariat să constat cum, la clasă, iubirea mea filială era concurată de respectul oferit din plin de colegii mei, în ciuda poziției ingrate pe care o avea – și o are încă – materia predată.

Îmi aduc aminte de o mică întîmplare în care, fiind „profesor de serviciu“ pe școală, mama mea a avut proasta inspirație de a extinde rondul de patrulare pe coridoare în timpul recreației și pe scara elevilor. Ăsta era, cum bine se știa – dar, se pare, nu de către toată lumea – locul rezervat fumătorilor, înșirați pe trepte. Iar cînd ușa dinspre culoar s-a deschis și în cadrul ei a apărut profesorul de serviciu, cei din capul scării n-au avut de ce să o ia la fugă, ci doar să coboare discret cîteva trepte, lăsîndu-mă pe mine primus inter pares. Iar mama mea s‑a văzut nevoită să facă o piruetă elegantă și să închidă ușa la loc. Am avut și eu prilejul, mai tîrziu, să exercit atribuții didactice în familie. Cînd nepoata mea se apropia de fiorosul examen de admitere la liceu, frate-meu m-a rugat să-i dau o mînă de ajutor la pregătirea pentru română. Raluca își pregătise un caiet A4, în care își trecuse pe fiecare pagină cîte o temă probabilă pentru concurs. Am început cu începutul: „Semnificația titlului baladei populare Miorița“. „Păi – zic eu –, chestia e că textele populare nu au titlu. Pentru că, anonime, colective și orale fiind, n-au cum să aibă. Unii culegători le-au pus cîte un titlu, să zicem, Mioara, sau Oaia năzdrăvană ș.c.l., ca să fie mai ușor identificate. Varianta Alecsandri…“ Și vocea rugătoare a Ralucăi, întrerupîndu-mi perorația: „Dar, Liviu, eu ce scriu la subiectul ăsta?“. „Scrie și tu despre dragostea românului pentru animale, pentru natură, eu de unde să știu?“ Și-așa s-au încheiat, în scurt timp, fără nici o supărare, meditațiile mele de română în familie.

Mama mea a împlinit 96 de ani și încă o mai întreb cum e corect atunci cînd folosesc vreo zicere latină. A căpătat de curînd o răceală parșivă și, scriind aceste rînduri, mi se rupe inima auzind-o cum tușește fără întrerupere. Iar eu fumez în camera de alături. Și scriu.

Liviu Papadima este profesor de lite­ra­tură română la Facultatea de Litere, pro­rec­tor la Universitatea București; coautor al manualelor de limba și literatura româ­nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu­ca­țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cât de scumpă a ajuns una dintre cele mai faimoase stațiuni de pe litoral. „Lasă că Lidl nu e departe, iar la bulgari ne completăm stocul”
Românii sunt întâmpinați cu prețuri mari pe litoral, iar mulți dintre ei sunt dezamăgiți de asta. Inventivi, unii dintre ei se duc să-și cumpere bere de la supermarket, iar țigări și alimente de la vecinii bulgari. Mai greu este cu șezlongurile, care sunt mai scumpe ca în Creta sau Mamaia.
image
Fenomenul care schimbă complet satele pădurenilor. Cum arată așezările după decenii de depopulare VIDEO
După mai mult de jumătate de secol în care cele mai multe sate din Ținutul Pădurenilor s-au aflat într-un regres continuu al numărului de locuitori, înfățișarea așezărilor din Munții Poiana Ruscă a suferit transformări uimitoare.
image
Inima frântă poate fi vindecată. Cât costă intervenția
Cercetătorii susțin că prin stimularea electrică a creierului ar putea fi ameliorată suferința emoțională cauză de o despărțire. Altfel spus, există un remediu pentru ceea ce popular numim „inimă frântă”, care i-ar putea ajuta pe cei care suferă de depresie ori negativitate.

HIstoria.ro

image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.
image
Atacul de noapte din iunie 1462: Geniul militar al voievodului Vlad Țepeș
Expediția din 1462 a fost un prilej potrivit ca Vlad Țepeș să-și demonstreze priceperea în mânuirea armelor și-n conducerea trupelor.