Diminutivopatie

Publicat în Dilema Veche nr. 525 din 6-12 martie 2014
Alte confuzii jpeg

Pediatrul Luminiţ Piştaru lucra de mai bine de trei decenii la un spital regional de copii. Era foarte iubit de pacienţii şcolari şi preşcolari, lucru mai rar întîlnit, să recunoaştem, în activitatea medicală. Luminiţ găsise o cale de a depăşi starea de anxietate transmisă, instantaneu (nu doar copiilor!), de halatul alb al doctorului. Profita de numele lui neobişnuit, prezentîndu-se noilor bolnavi emfatic: „Sînt medicul Luminiţ. Pe tine cum te cheamă?“ Efectul se verificase în timp. Oricît de speriat, micuţul spitalizat schiţa un zîmbet (măcar) la auzul numelui. Cum venea chestia asta? Un bărbat cu prenumele Luminiţ? În fine, dacă ar fi fost întrebat, doctorul Piştaru ar fi avut o explicaţie. Mama sa – Luminiţa, desigur – şi-ar fi dorit o fată care să o fi continuat în toate, inclusiv onomastic. Procopsindu-se cu un băiat, femeia a decis să nu renunţe la vis şi şi-a „clonat“ propria identitate în progenitură, spunîndu-i Luminiţ. În plus, l-a făcut să poarte plete toată copilăria, spre exasperarea autorităţilor educaţionale comuniste. Doamna Piştaru – se subînţelege – fusese, la rîndul ei, medic pediatru.

Luminiţ nu suferise prea mult din cauza tratamentului de efeminare a personalităţii sale. Luase lucrurile ca atare şi îşi construise, iată, o carieră medicală respectabilă. Dezvoltase chiar abilităţi de comunicare ce-i inoculau o subtilă charismă în raporturile cu cei mici. Arăta spirit ludic, se fandosea, se mîţîia (cum spuneau unii, mai răuvoitori), se alinta, cucerindu-şi uşor clientela. Mai presus de orice, deţinea abilitatea diminutivării, fapt care îi conferea, cu siguranţă, o aură de singularitate în spital. Omul „îndulcea“ limbajul medical, „atenuînd“ cumva atmosfera austeră a „bolniţei“ şi durerea (inevitabilă) specifică locului. Pe scurt, doctorul Piştaru recomanda injecţuci şi vaccinaşe, antibitiocele şi sulfamiduţe, frecţişoare şi băişoare, gimnăsticuţă şi regimaş. Diagnostica începuturi de ulceraşe, obezităţuci puerilaşe morbiduţe, colonaşe irităbiluţe, rinofarigintuţe severaşe, fracturici uşurele sau greuţe, peritonituţe urgentuţe chirurgicăluţ, herniuţe şi cardiopatiuţe infăntiluţe.

În dialogurile cu colegii, de asemenea, Luminiţ aluneca rapid spre diminutive. Îl întreba, de pildă, pe doctorul Mamache (da, admit, exista în acel spital o echipă cu nume insolite!): „Petrică, l-ai văzut şi tu pe băieţelul cu problemuţe la suprarenăluţe? Să ştii că nici tensiunica lui nu mi-a prea plăcut!“ Apoi, se adresa domnişoarei doctor Pitpalac: „Să nu uitaţi, vă rog, să-mi aduceţi fişa fetiţei cu ganglionaşii inghinăluţi măriţi! Aş trimite-o la o micuţă tomografiuţă.“ Nu-l ierta nici pe asistentul Crispete: „Puiuţ, să-mi pregăteşti pacientuţul de la rezervuţa doi – cu clismuţă – pentru o anesteziuţă simpluţă!“ Lumea se obişnuise cu discursul doctorului Piştaru, după atîţia ani de interacţiune cu el. Îl mai imitau, e drept, nou-veniţii în staff, pe la colţuri, dar – şi ei – îl priveau, în fond, cu multă simpatie. Era un personaj care conferea culoare aşezămîntului şi, pînă la urmă, dovedea o benignitate absolut reconfortantă, or, în sfîrşit, o „benignităţică“ total binevenită în derularea complicatului act medical.

Pe acest fond de armonie universală, se petrecu însă un eveniment tulburător. În spital apăru subit un faimos interlop local, lider al clanului Mîrlete – clan extrem de temut în zonă. Individul era cunoscut sub porecla bizară de Ştiulete Mîrlete, deşi, în acte, se numea de fapt George Călinescu. Încă de la triaj, mafiotul cu căutătură sălbatică, înconjurat de ciraci, băgă spaima în toţi. Cerea, pe ton lugubru, să-i fie examinat băietu’. După o vreme, doctorii şi asistentele realizară că băietu’ era fiul lui Mîrlete, un adolescent de 15 ani care, din cauza alurii de Shaquille O’Neal, fusese confundat iniţial cu unul dintre terifianţii bodyguards însoţitori. Tremurînd, întregul personal medical îi îndrumă pe neaşteptaţii oaspeţi către doctorul Luminiţ Piştaru, „cel mai autorizat specialist în pediatrie“ (în realitate, toţi sperau că gentileţea limbajului medicului va fi un antidot pentru aerul de agresivitate transmis de masiva descindere interlopă). Piştaru primi dătătoarea de fiori trupă chiar în biroul lui, unde o asistentă completa nişte certificate spitaliceşti. Se prezentă, voios, ca de obicei: „Sînt doctorul Luminiţ. Pe tine cum te cheamă?“

Primi nişte obscure mîrîieli din partea tatălui, din care rezulta că pacientul s-ar fi numit Mîrlete Caşcarabete (deşi pediatrul citi, surprins, cu totul altceva în cartea de identitate a „puştiului“: Armand Călinescu). Află, totodată, că băietu’ suferea de nişte stranii mîncărimi în zona intimă. Luminiţ îşi puse la bătaie arsenalul diminutival, indispensabil, de altfel, examinării: „Jos chiloţică!“, „Aici, la luminiţă, cu cuculică!“, „Mînuţa pe burtică!“ etc. etc. După un control atent, faţa i se lumină epifanic şi, ridicîndu-se entuziast de pe scaun, se adresă tatălui încremenit într-o privire abulică: „Băieţică are o drăguţă de gonoreică! Blenoragieică. Adică sculamentică!“ Mîrlete Ştiulete se holbă idiotic la doctor şi îşi muşcă nebuneşte pumnul cu dinţii săi înveliţi în aur. Apoi, îşi înfipse mîna-ciocan, profesionist, în bărbia lui Piştaru. Pediatrul se prăbuşi, imediat, într-un somn adînc, exact ca în copilărie, cînd mama îi cînta lullabies, legănîndu-l uşor pe braţe.

Doar asistenta apucă să ţîşnească pe uşă, răcnind: „Aoleu! Morticică, morticică! Săriţi, săriţi, domn’ doctor e pe morticică!“

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

1031545422 jpg
Reformiști și antireformiști
Prima reforma semnificativă a fost în perioada 1996-2000, atunci cînd companiile de stat înregistrau pierderi și datorii foarte mari, care riscau să blocheze economia.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Nu merge bine”
În fapt, Brexit-ul a fost o lecție și un avertisment.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cîinii și românii
Ascult şi aud, în întuneric, mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional.
Frica lui Putin jpeg
Dumnezeu ca bun de consum
În tot cazul, omul tradițional știa cărui dumnezeu să se închine și cum s-o facă. N-avea de ales decît în ce fel să urmeze tabla valorilor prescrise.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Prizonieri în rang secund?
După ce ne-am enervat și am jurat boicoturi, ne-am potolit repede. N-am boicotat nimic.
m simina jpg
Gara din New York
Dar Grand Central Terminal a avut noroc.
Iconofobie jpeg
Capitale…
În condiţiile unei dinamici culturale fireşti, şi Iaşiul, implică autorul, ar putea avea un destin similar, eliberîndu-se – o dată pentru totdeauna – de complexul „trădării” de la 1859...
„Cu bule“ jpeg
Cuvinte de mimă
Una e să mimezi cuvîntul pinguin, alta e să înlesnești ghicirea unor cuvinte ca destoinic sau adică, de fapt sau păi.
HCorches prel jpg
A construi nu înseamnă neapărat a desființa mai întîi
Se știe cît de puțin stagiu pedagogic se face la orice facultate, pentru a se obține calificarea de profesare în învățămînt.
p 7 Departamentul de Justitie WC jpg
Patrioți doar cu vorba
Cine sînt patrioții și cine sînt tiranii? Efortul de a răspunde la această întrebare va decide dacă America rămîne unită într-un stat de drept sau capitulează în fața violenței devastatoare.
radu naum PNG
Arbitrii români au orbul găinilor?
O veche zicală a meseriei pretinde că un deţinător de fluier trebuie să aibă auzul selectiv (la boscorodelile jucătorilor).
Comunismul se aplică din nou jpeg
Geografia dintotdeauna
Tim Marshall spune că „geografia nu dictează cursul tuturor evenimentelor” și încearcă să nu cadă în capcana unui determinism geografic (care ar putea fi asemănător, nu-i așa, cu determinismul economic marxist).
O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.

Adevarul.ro

image
Cum va fi vremea în ultima lună de iarnă. Care e recordul de ger năprasnic în România
Temperaturi foarte scăzute sau maxime termice neobişnuite s-au consemnat, de-a lungul timpului, în luna februarie. Recordul de ger a fost bătut la data de 10 februarie 1929, când la Vf.Omu s-au înregistrat minus 38 grade Celsius.
image
Patru lucruri în care se măsoară cu adevărat fericirea. Ce spune un profesor de la Harvard
Dr. Sanjiv Chopra, profesor la Harvard, a explicat de ce 20 de milioane de dolari câștigați la loto nu te fac fericit pe termen lung și care ar fi cele cinci lucruri care ar ajuta cu adevărat pentru a obține această stare.
image
Şi-a ucis cea mai bună prietenă din dorinţa de a fi mamă. Cele două femei se cunoscuseră la biserică
Crima haluncinantă, comisă de o femeie din Texas a uimit o lume întreagă. Aceasta şi-a omorât cu sânge rece cea mai bună prietenă, pe care o cunoştea de mai bine de un deceniu. Totul pentru a-i fura copilul.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.